Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Scrisoare către prietenii mei libertarieni (II)

GALERIE
sorin cucerai200
  • sorin cucerai200
- +

Minarhiştii - care formeză cealaltă ramură libertariană - nu sunt afectaţi de această linie de argumentare, pentru că şi ei acceptă ca necesară (din alte motive) existenţa statului. Minarhiştii, după cum le spune şi numele, nu se opun existenţei statului. Pentru ei însă, singurul tip de stat care este justificat din punct de vedere etic e statul minimal. Orice stat mai extins decât cel înzestrat cu puteri minimale este moralmente nejustificabil.

Teoria etică libertariană (comună anarho-capitaliştilor şi minarhiştilor) este centrată pe conceptul de proprietate. De aici pot porni două linii de discuţie pe care le voi menţiona doar pe scurt.

Una dintre ele pleacă de la observaţia că noţiunea de proprietate asupra propriei persoane (sau, alternativ, asupra propriului corp) este, la o analiză mai atentă, o noţiune fără sens - adică una căreia nu i se poate atribui niciun înţeles. Dacă proprietarul şi proprietatea sunt indiscernabili unul de celălalt, nu putem vorbi cu sens despre proprietarul a ceva care este el însuşi/ ea însăşi. Sintagma alternativă - „proprietate asupra propriului corp” - ridică la rândul ei probleme interesante şi insolubile (separat de problema indiscernabilităţii). E neclar în virtutea a ce poţi fi proprietarul a ceva ce n-ai produs şi nici n-ai achiziţionat, când dreptul de proprietate se obţine (doar) prin producţie sau achiziţie.

În orice caz, ideea că proprietatea asupra propriei persoane sau asupra propriului corp ar reprezenta ceva de la sine evident nu stă în picioare. Nu e nimic evident cu privire la cele două sintagme.

A doua posibilă linie de discuţie pleacă de la constatarea că dreptul de proprietate este un drept „pozitiv”. El este creat ex nihilo printr-o convenţie. Ce anume constituie proprietatea lui X, care sunt limitele respectivei proprietăţi şi ce anume poate să facă şi să nu facă X cu proprietatea lui este întotdeauna determinat printr-o convenţie (adică nu prin natură). Cu alte cuvinte, dreptul de proprietate este întotdeauna şi în mod necesar o construcţie artificială.

Oricare dintre aceste două linii de discuţie, ambele foarte interesante din punct de vedere filosofic, au consecinţe nefavorabile minarhiştilor (şi libertarienilor în general, dar am stabilit că în partea asta mă voi ocupa doar de minarhişti). Dar nu pe ele vreau să mă concentrez acum.

Aici vreau să mă opresc asupra altei teze libertariene/ minarhiste, aceea că toate drepturile pe care le putem concepe sunt fie instanţieri particulare ale dreptului de proprietate, fie consecinţe ale acestuia. Cu alte cuvinte, orice drept este fie reductibil la dreptul de proprietate, fie derivat din dreptul de proprietate (deci secundar în raport cu el). Teza asta le permite libertarienilor să ofere o posibilă soluţie la problema conflictului dintre drepturi: ori de câte ori un drept oarecare intră în conflict cu dreptul de proprietate, respectarea acestuia din urmă are preeminenţă.

Libertarienii pot sugera soluţia asta doar stipulând că orice drept care nu poate fi redus la cel de proprietate sau care nu poate fi derivat din dreptul de proprietate nu este un drept veritabil. (De exemplu, din perspectivă libertariană dreptul la salariu minim, la concediu plătit sau la asistenţă medicală publică nu sunt drepturi veritabile.) Fireşte, asta ridică problema circularităţii argumentului.

Dar de ce dreptul de proprietate este totuşi un drept? Mai întâi, pentru că el poate fi recunoscut oricărei persoane umane. Dacă nu ar fi universal, nu am mai avea de-a face cu un drept, ci cu un privilegiu. În al doilea rând, pentru că defineşte şi descrie o permisiune. Dacă ar preciza o interdicţie sau o poruncă, ar fi o obligaţie. În al treilea rând, pentru că respectiva permisiune impune anumite obligaţii tuturor celorlalţi. Dacă nu ar impune astfel de obligaţii corelative, nu ar fi un drept, ci o recomandare sau o opinie.

Dar asta înseamnă că orice permisiune recunoscută fiecăruia dintre membrii unei clase (în sensul logic al noţiunii de „clasă”) şi care impune obligaţii corelative pentru fiecare dintre ceilalţi membri ai clasei este un drept recognoscibil ca atare - pentru că are toate caracteristicile pe care le are şi dreptul de proprietate.

De aici rezultă că, de fapt, există o infinitate de drepturi, fiecare dintre ele fiind independent de toate celelalte, întrucât se referă la o permisiune distinctă de toate celelalte. Cu alte cuvinte, toate drepturile au acelaşi statut: egalitatea în drepturi se aplică şi drepturilor înselor, nu doar fiinţelor umane.

Statul minimal este singurul tip de stat justificat din punct de vedere moral doar dacă dreptul de proprietate este singurul drept posibil. Dar dacă dreptul de proprietate ar fi singurul drept propriu-zis (pentru că toate celelalte fie se reduc la el, fie derivă din el), nici măcar dreptul de proprietate n-ar mai fi un drept. Ar fi o singularitate fără gen proxim, pe care nu o putem numi un drept (fiindcă „drept”, în cazul de faţă, ar fi un gen proxim).

Dacă, dimpotrivă, putem vorbi despre drepturi, clasa drepturilor trebuie să aibă nişte caracteristici pe baza cărora să putem recunoaşte un drept şi să putem să îl deosebim de orice altceva. Dar atunci dreptul de proprietate nu mai poate fi singurul drept propriu-zis - orice altceva care are aceleaşi caracteristici ca dreptul de proprietate este la rândul lui un drept.

Iar dacă dreptul de proprietate nu este singurul drept propriu-zis, statul nu mai poate fi doar minimal, pentru că are de protejat mult mai multe drepturi şi pentru că are de administrat conflicte inevitabile între drepturi diferite fără să mai aibă o soluţie prestabilită la respectivele conflicte.

Mai mult, dacă există o infinitate de drepturi egale între ele, statul minimal nu mai este şi nu mai poate fi justificat din punct de vedere etic, pentru că el se concentrează exclusiv asupra unuia dintre aceste drepturi, ignorându-le pe toate celelalte.

Acum, teza că nu putem avea capitalism (şi, în general, o ordine economică de tip modern, cvasimonetarizată) în absenţa statului, combinată cu teza că există o infinitate de drepturi egale între ele (chiar dacă la orice moment de timp numărul acestor drepturi este finit) ne descrie exact statul liberal (cu lista lui de drepturi civile, politice, economice şi sociale) caracteristic modernităţii.

În plus, teza infinităţii drepturilor justifică din punct de vedere etic acest tip de stat, în detrimentul tuturor celorlalte tipuri (statul minimal, statul totalitar, statul autoritar, statul cu regim hibrid, statul de tip premodern ş.a.m.d.). 

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri