Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

BRIZARERII

Sfârşitul lui „escu”

GALERIE
briscan zara200
  • briscan zara200
- +

Asistăm aşadar, la o a doua revoluţie de după 1989, cea onomastică în politica românească: primul preşedinte fără „-escu”.

„-esc(u)” este un sufix românesc care arată apartenenţa sau afinitatea la/cu ceva. El răspunde semantic la întrebarea "Al cui eşti?". După cum spun specialiştii în domeniu, este o continuare a latinului „-iscus”, cu origini străvechi indo-europene (a existat, se pare, şi în limba traco-dacă, în paleoslavă etc.), având drept corespondenţe romanice pe „-esco” în portugheză, „-isco” în spaniolă, „-esco” în italiană, „-iscu” în sardă. Este brand românesc, precum terminaţia „ov“ sau „ski“ la slavi, particula „o“ la irlandezi sau „di“ la italieni.
E perfect normal, nu am nimic cu el, este al nostru, sunt mândru că îl avem, dar în viaţa politică are alte conotaţii, trimite la o sumedenie de alte idei pentru că am trăit în ultimii aproape 50 de ani, adică o jumătate de secol, sub zodia lui. Toţi preşedinţii, fără nicio excepţie, aveau nume cu acest sufix: Ceauşescu, Iliescu, Constantinescu, Băsescu. Până şi preşedintele interimar a fost, culmea, tot unul de-al lor, Crin Antonescu. Era ca şi cum, orice am fi făcut, de votat se vota mereu un purtător al lui, automat, din instinct, din românism. Era un soi de magie care înconjura numele astea sau un blestem. Nu ne puteam rupe de ele. Ştampila era atrasă ca un magnet de literele acelea întoarse, de combinaţia ciudată, le iubea, se potrivea cu ele. Trebuia să fie unul de-al lui Ceauş (Ceauşescu), de-al lui Ilie (Iliescu), de-al lui Constantin (Constantinescu), de-al lui Băs (Băsescu) sau de-al lui Anton (Antonescu), altfel nu se putea.
Exagerez? Mă mir prea mult? Sunt deplasat? Cum să nu fiu asfel când era ca un făcut. Se băteau tot felul de nume în campaniile electorale, unele mai bune decât altele, se înscriau zeci de candidaţi, dar de câştigat doar cel cu „-escu” câştiga. Nu era o coincidenţă, nu avea cum să fie, era prea evident. Era un făcut…
Istoria victoriilor „-escu”-lui se vede clar în statisticile electorale post revoluţionare: luptele electorale se purtau mereu între unul sau mai mulţi de „-escu” şi alte sufixe. Ba chiar au ajuns în finală doi la fel, în două alegeri consecutive, Iliescu şi Constantinescu, de parcă nu mai exista nimic altceva, monopolul devenise absolut. Scorurile împotriva „străinilor” erau uneori umilitoare (vezi victoria lui Iliescu împotriva lui Raţiu şi Câmpeanu).
În ultimele două rânduri naivii de Năstase şi Geoană, dintr-un impuls inovator, au fost aproape, foarte aproape de schimbare, dar după cum s-a văzut, s-au aventurat prea devreme în lupta contra „trendului”, pe atunci ţara nu era pregătită pentru aşa ceva.
De fiecare dată când vedeam listele cu candidaţi ajunsesem să fiu sigur de câştigător, băgam mâna în foc. De aceea am urmărit cu mari emoţii turul unu de scrutin de anul acesta cu ochii permanent fixaţi pe Dan Diaconescu şi Călin Popescu-Tăriceanu, bănuindu-i pe ei ca potenţiali câştigători sau măcar finalişti. Dar n-a fost să fie, globalitatea a ajuns la noi, în sfârşit, este oficial.
Anul acesta situaţia se schimbă radical. Se inversează polii în România, ţara noastră descoperă alte nuanţe onomastice, alte trimiteri lingvistice, descoperă diversitatea în al 12-lea ceas. Ba chiar, iată, îndrăzneşte să spere şi la nume străine, terminate în „-is”… Ceea ce este deja, aproape postmodern. Un salt spectaculos, mic, dar spectaculos. Asistăm aşadar, la o a doua revoluţie de după 1989, cea onomastică în politica românească: primul preşedinte fără „-escu”.
Dacă la Iohannis, printr-o analiză detaliată, mai putem vorbi de o asemănare îndepărtată cu ceea ce a fost, intuind că este vorba despre cineva „de-al lui Iohan”, la Ponta e totul închis. El ar putea fi al oricui!!… Iată frumuseţea diversităţii, iată splendoarea lumii, o lume plină de mistere şi de minunăţii. Cu toţii, începând de pe 16 noiembrie 2014, putem fi ai oricui… Ura!
Semnalul este clar, am scăpat, fraţilor, suntem liberi!... Dicţionarul onomastic este deschis la orice pagină! Răsfoiţi, răsfoiţi!...O lume întreagă ne aşteaptă, gaura a fost deschisă, balonul a fost spart, superstiţia românilor spulberată. Suntem gata să primim pe oricine în fruntea noastră. Mă aştept în anii care vin la nume ungureşti, ruseşti, ţigăneşti, chinezeşti, scoţiene, arabe, africane, de tot felul. Nu m-ar mira să avem preşedinte într-un viitor pe cineva cu nume de piatră care cade pe o bucată de lemn…
Eu, unul îl aştept la Cotroceni peste 5 ani pe William Brânză. Nu numai că nu este un „-escu”, dar este românesc prin puterea carageliană pe care o emană, asemănându-se izbitor, prin alăturarea a două nume total opuse, cu renumitul Agamemnon Dandanache (a se citi astăzi „dandanash”, graţie influentei limbilor anglo-saxone) din „O scrisoare pierdută”. Şansele de victorie pentru el din acest motiv vor fi uriaşe.
De acum, chiar dacă va mai fi vreun preşedinte cu „-escu” în viitor, situaţia lui va fi considerată firească, o revenire trecătoare prin tradiţie şi atât, doar de dragul diversităţii.
Ceea ce se întâmplă este extrem de grăitor. Pentru ochiul privitorului dezinteresat sau neavizat amănuntele acestea pot părea nesemnificative, dar în toate detaliile contează, iar acestea sunt mai mult decât grăitoare, precum gesturile negândite pe care le facem zi de zi care spun mult mai mult despre noi decât cuvintele noastre.
Vântul schimbării este ireversibil, trăim momente unice: în SUA este preşedinte un negru pentru prima dată în istorie, Germania e condusă de o femeie de ani buni, iar România a renunţat la „-escu”. Ţineţi-vă bine, cine ştie ce va mai urma…
Oricum, mă văd nevoit să închei într-o notă reţinută. Suspicios cum sunt, mai rău ca un moşneag care a trecut prin 3 războaie şi vede peste tot numai conspiraţii, nu m-aş mira să aflăm după alegeri că noul preşedinte scoate din pălărie, din vreun nume ţinut ascuns opiniei publice sau dovedit prin cine ştie ce documente considerate până acum pierdute, pe infamul „-escu”. Aştept cu emoţie.
 
Briscan Zara este scriitor şi publicist.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri