Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Sfârşitul onestităţii (I)

GALERIE
sorin cucerai
  • sorin cucerai
- +

Sinceritatea este un viciu. Un viciu moral, întrucât impune ierarhia în locul coordonării - şi, prin extensie, un viciu social, de vreme ce dialogul cu omul sincer este, prin definiţie, imposibil.

Foarte mulţi oameni cred că sinceritatea este o virtute. Eu nu. Eu cred că cinstea, nu sinceritatea, este cu adevărat o virtute şi că doar confuzia dintre cele două îi permite sincerităţii să se bucure de trecerea pe care o are astăzi printre cei mai mulţi dintre noi.

Un om sincer îşi manifestă sinceritatea prin aceea că spune tot ceea ce crede. Rezultă de aici că nu există o limită a credinţelor pe care le poate avea un astfel de om. Oricare ar fi credinţa sa, sinceritatea îl obligă să o facă cunoscută. În acelaşi timp, sinceritatea nu are drept referent decât o singură persoană. În cazul sincerităţii, singura persoană care contează este aceea care face afirmaţia. Sunt sincer faţă de mine dacă îmi spun ce cred eu şi sunt sincer faţă de tine dacă îţi spun ce cred eu. În ambele variante, un singur „eu" contează. La drept vorbind, tocmai autoreferenţialitatea omului sincer face ca nimic din afara lui să nu-i poată limita credinţele. Un om sincer poate crede orice; el e sincer dacă îşi face cunoscute credinţele şi nesincer, în caz contrar.

Şi tocmai în acest punct sinceritatea îşi vădeşte caracterul aporetic. Într-un sens, sinceritatea este o declaraţie de existenţă, un enunţ cum că există un vorbitor care îşi exprimă o anumită credinţă. Dar în manifestarea sincerităţii nu există decât vorbitorul şi credinţa sa. Acesta este singurul „eu" care contează. Şi atunci, faţă de cine face omul sincer declaraţia sa de existenţă?

În sinceritate, celălalt este presupus în mod necesar, altfel declaraţia de existenţă n-ar mai avea nici un sens. În acelaşi timp, celălalt este redus, tot în mod necesar, la tăcere, aneantizat, de vreme ce doar „eul" vorbitorului contează. Singurul mod în care ambele necesităţi se pot manifesta simultan constă în transformarea celuilalt într-o realitate secundă, inferioară, subordonată. Şi astfel aporia este rezolvată: în sinceritate, celălalt este în mod necesar un „eu" subordonat. Cu alte cuvinte, sinceritatea creează o relaţie ierarhică între un superior (omul sincer) şi un inferior (oricine altcineva).

Acesta este motivul pentru care consider că sinceritatea este un viciu. Un viciu moral, întrucât impune ierarhia în locul coordonării - şi, prin extensie, un viciu social, de vreme ce dialogul cu omul sincer este, prin definiţie, imposibil. Sinceritatea este un viciu cu atât mai periculos cu cât, pentru ochiul neexersat, ea seamănă întru totul cu o virtute - cu cinstea.

Dar, spre deosebire de sinceritate, onestitatea presupune buna-credinţă faţă de celălalt. Prin urmare, un om cinstit nu poate crede orice. El este ţinut să îşi ajusteze comportamentul şi credinţele pornind de la premisa că celălalt este de bună-credinţă. Această premisă este o condiţie necesară a onestităţii, similară cu prezumţia de nevinovăţie din jurisprudenţă. Mai mult, ea face posibil dialogul între egali. Celălalt nu mai este subordonat vorbitorului, ca în cazul sincerităţii, ci un partener egal, un „eu" cu acelaşi statut.

Spre deosebire de credinţele omului sincer, care sunt declaraţii de existenţă, credinţele omului cinstit sunt declaraţii ale bunei-credinţe. Deosebirea este foarte importantă prin consecinţele sale. Pentru că, dacă afirmarea unei credinţe este expresia existenţei cuiva, atunci eventuala critică a respectivei credinţe ajunge, în mod necesar, să fie interpretată ca o critică la adresa persoanei care afirmă acea credinţă.

Aceasta este una dintre cele mai teribile consecinţe ale sincerităţii: critica afirmaţiilor omului sincer este în mod necesar interpretată de el ca o atingere adusă propriei sale persoane. Nici nu s-ar putea altfel de vreme ce, pentru un astfel de om, credinţa afirmată este o declaraţie de existenţă; în consecinţă, negarea afirmaţiei devine negare a persoanei care face afirmaţia. Dacă îi este adresată, propoziţia „Nu cred că ai dreptate" nu poate fi interpretată de omul sincer decât ca având sensul „Eşti un bou". Dar astfel posibilitatea investigării raţionale a adevărului este cu desăvârşire anulată.

Un om cinstit, spre deosebire de omul sincer, crede simultan în trei lucruri: în buna sa credinţă, în buna-credinţă a celuilalt şi în faptul că celălalt crede despre primul că este de bună-credinţă. Această întreită credinţă funcţionează ca un cenzor al opiniilor şi al gesturilor omului cinstit. Dacă un astfel de om nu poate susţine cu bună-credinţă o anumită opinie, nu o va face. Iarăşi, dacă va crede că, prin susţinerea unei opinii, va da altora impresia că nu este de bună-credinţă, va permite acestora să examineze acea opinie şi modul în care a ajuns la ea. În plus, cum buna-credinţă nu garantează infailibilitatea, îşi va modifica opinia (sau cel puţin îşi va manifesta rezerve faţă de ea) în caz că argumentele în favoarea ei se dovedesc şubrede sau chiar nevalide.

Sorin Cucerai este traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri