Eurotrip
epimedica
franco
mesterescu

Şi poliţiştii ştiu să scrie

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Întrebare: Ce probe are un triatlon de poliţişti? Răspuns: Citit, scris, socotit.

Un şofer este tras pe dreapta de un agent de circulaţie. Omul depăşise viteza legală. Poliţistul se apropie tacticos şi solicită permisul şi talonul. Şoferul îi dă actele şi aşteaptă resemnat amenda. „Ooo, domnul Lucian Blaga!”, constată, cu vădită satisfacţie, rutierul. „Da, ce e?”, întreabă, nedumerit, omul. „Poftiţi actele, vă rog să mă scuzaţi că v-am oprit. Drum bun!”, declamă poliţistul, suspect de respectuos. „Ce s-a întâmplat, dom’le?”, se minunează, intrigat, şoferul. „Ei! Lăsaaţi, domnu’ Blaga, lăsaţi, că mai citim şi noi…”, punctează admirativ poliţistul.

Sunt mii de bancuri care satirizează neputinţa aproape genetică a poliţiştilor de a scrie şi de a citi. Se zice, de pildă, că poliţiştii patrulează câte doi tocmai pentru că unul ştie să citească, iar celălalt să scrie. Doar împreună pot avea patru clase şi se pot ajuta la nevoie, în caz că vreunul dă în gropi. Ştiţi de ce poartă poliţiştii pixul în buzunar? Degeaba!

În ciuda stereotipului ilustrat de asemenea bancuri, un agent de la Serviciul de Poliţie Rutieră din judeţul Braşov a publicat de curând un volum de povestioare hazlii despre care ziarele scriu că s-a bucurat de un real succes. Răsfăţată de jurnalişti, apariţia editorială a avut o lansare pe măsură, la care a fost prezent chiar şeful Guvernului. De altfel, în urmă cu o săptămână, reprezentanţii editurii Curtea Veche anunţau că au strâns deja 20.000 de comenzi pentru cartea Flash-uri din sens opus, scrisă de poliţistul Marian Godină.

Presa a interpretat această apariţie editorială ca act de eroism. Un spirit nonconformist, curajos şi incomod, angajat în sistemul milităros şi ţeapăn al Poliţiei Române, a avut curajul să spună lucrurilor pe nume şi să schimbe percepţia lumii asupra poliţiştilor. Cam aşa decurg interpretările atunci când un clişeu e înlocuit cu un altul.

Sincer să fiu, nu aş fi aflat nici despre existenţa omului, nici despre volumul său dacă jurnalele de ştiri nu ar fi turat motoarele „fenomenului Godină”. Parcă peste noapte, omul şi cartea sa s-au fixat între subiectele la modă. Spre cinstea lui, agentul de poliţie a evitat să joace apăsat în hora celebrităţii la care a fost îmbiat de televiziuni. Apropo, ştiţi care e parola preferată a poliţiştilor isteţi? Einstein!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu devin curios când constat că cineva tratează o avalanşă mediatică cu mult calm. Prin urmare, ieri dimineaţă am petrecut vreo două ceasuri citind pe îndelete povestirile publicate online de poliţistul-condeier (www.mariangodina.ro).

Am parcurs câteva „scene” (aşa le denumeşte autorul lor): Petrică, Elefantul lui Dorel, Iel şi ia, La noi… la Italia, Costică şi pepenii, La cireşe şi parcă mi s-a făcut dor de anii de liceu, de momentele acelea faine şi vesele pe care azi le putem învia doar dacă le povestim cum se cuvine, adică simplu, fără trucuri, insuflând cuvintelor doar vitalitatea întâmplărilor despre care, peste timp, îţi aduci aminte surâzând.

Sătul, probabil, de retorica anostă şi tembelă a proceselor-verbale, Marian Godină ţese pentru cititorii săi fideli (pe facebook sunt vreo câteva sute de mii) scenete scoase, ca apa din fântână, din marele izvor de haz şi de lacrimi al vieţii. Povestitorul are, ca şi alţi purtători de uniformă, spirit de observaţie şi un sănătos simţ al umorului. Pare a fi genul de povestitor pe care ai vrea să îl vezi în acţiune atunci când se adună gaşca în jurul unui foc de tabără.

Unele scenete sunt crude, stridente şi buruienoase pentru că aşa sunt purtările şi vorbele oamenilor care au de-a face cu Poliţia, fie ocazional, fie frecvent. Alte schiţe mustesc de untura stupidităţii sau de zeama groasă a ridicolului, iar poliţistul care le povesteşte nu e nici primul, nici ultimul dintre oamenii care au încercat să prindă prostia omenească în plasa de cuvinte a unei istorisiri vesele. De fapt, dacă e să dăm atenţie ritualurilor noastre conversaţionale de zi cu zi am observa că alocăm mult timp şi multă energie discursivă tocmai lucrurilor, vorbelor şi faptelor îndeobşte considerate prosteşti. Nu degeaba se zice că prostia are potenţial euristic!

Cu riscul de a-i dezamăgi pe fanii poliţistului braşovean, cred că stofa de scriitor care i-a fost atribuită lui Marian Godină nu e cea care i se potriveşte cu adevărat. Prin stil, povestitorul stă mai aproape de firul unui spectacol de stand-up comedy decât de filonul prozei umoristice, din moment ce în scenetele însufleţite de replici haioase transpare ceva din fibra comică a serialului „Las Fierbinţi”. Aşteptăm ecranizarea.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Al.I. Cuza” Iaşi

Comentarii Facebook

(1 comentariu)

Citeste Faq
Scrie un comentariu

Toate campurile sunt obligatorii!

Cod verificare* Security Code
Toate campurile sunt obligatorii!
Comentariile cu continut licentios vor fi sterse.
Joi, 03 Martie 2016, 22:31
dorel de la securitate
Cate clase trebuie pentru a citi si scrie regulamentul de circulatie pe drumurile publice si a sta apoi ca popandaul in boscheti cu radarul? Nici macar nu este la nivel de lege. E o culegere de reguli care pot sa fie incalcate. Repet poate va intra in cap: organele de politie sunt organe de represiune a popu.latiei. Hai pha!
Joi, 03 Martie 2016, 22:31
dorel de la securitate
Cate clase trebuie pentru a citi si scrie regulamentul de circulatie pe drumurile publice si a sta apoi ca popandaul in boscheti cu radarul? Nici macar nu este la nivel de lege. E o culegere de reguli care pot sa fie incalcate. Repet poate va intra in cap: organele de politie sunt organe de represiune a popu.latiei. Hai pha!

Ultima ora

editorial

Foaie de parcurs pentru ziarul ieşenilor

Alexandru LĂZESCU

Foaie de parcurs pentru ziarul ieşenilor

De la "Opinia Studenţească" la "Ziarul de Iaşi", via "Monitorul".

Filmuletul zilei

opinii

Umflături

Michael ASTNER

Umflături

E greu să-ţi alegi un subiect de articol. În continuare. Zilnic apar măcar două-trei ştiri care fiecare în parte ar putea să fie subiect demn de-a fi comentat. Când scriu pe teme româneşti, apoi, se-ntâmplă să găsesc pe net comentatori care-mi spun să las naibii realitatea românească şi mai bine să mai scriu despre Germania ori despre saşi. O să mai scriu, evident, şi pe teme germane (actuale) ori săseşti (recuperări, în principiu).

Moralitatea actului critic

Nichita DANILOV

Moralitatea actului critic

A extrage cu o macara un bold de pe un teren viran poate constitui un spectacol în ochii multora, dar este totuşi un act lipsit de sens. A scrie numai în virtutea inerţiei, a scrie fără a transmite ceva, un crez, un mesaj pentru alte generaţii ; a scrie doar „frumos", „curat" nu sunt lucruri demne de atenţie.

Dialog pe un vechi câmp de luptă

Lucian DÎRDALA

Dialog pe un vechi câmp de luptă

Inerţia de astăzi este greu de învins, mai ales că libertatea de acţiune a Angelei Merkel sau a lui François Hollande în interiorul cadrului comunitar este mult mai mică decât cea de care se bucurau, în anii 1980, Kohl şi Mitterrand. Dar liderii din cele două capitale au datoria să încerce, iar o rememorare a dramelor trecutului, la Verdun sau în altă parte, este binevenită.  

pulspulspuls

Povestiri fierbinţi la gura sobei cu Anticristi, servantul partidoiului

Povestiri fierbinţi la gura sobei cu Anticristi, servantul partidoiului

Dacă tot începe uichendul, ne-am gândit pe astăzi, stimaţi telespectatori şi drăguţe telespectatoriţe, să mai punem niţeluş politichia în cui, să încălecăm pe-o şa şi să vă spunem câte una sau alta şi despre alte năzdrăvănii şi poveşti care se mai întâmplă prin târg sau pe lângă el, fără legătură cu politichia sau campania electorală de Bahlui sau de Dâmboviţa. 

Caricatura zilei

Accidentul lui Condrea

Editia PDF

Intrebarea zilei

Cine credeti ca va ajunge primarul Iasului?

vezi raspunsuri

Copyright 2006-2013 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.