Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
Echipa mea de suflet juca foarte bine, în viteză, marca goluri multe şi frumoase şi avea un spirit competitiv, ambiţie şi plăcerea de a juca fotbal. Steaua anilor ’80 făcea spectacol.
S-au împlinit, pe 7 mai, într-un weekend extrem de fast pentru sportul românesc, 30 de ani de la cea mai mare performanţă a fotbalului nostru: cucerirea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua Bucureşti. Un record de negândit azi! Un record după care vom tot suspina nostalgic, cei care l-am prins.
Sunt, dacă se poate spune astfel, forţând oximoronul, un microbist moderat. Mă atrage spectacolul pe care, uneori, fotbalul îl oferă, mai ales la nivel înalt. Dar parcă fotbalul nu are nici un farmec dacă nu te implici. Trebuie, prin urmare, să ţii cu o echipă. Şi, oricât aş încerca eu să mă conving că îmi pasă de soarta celor de la Liverpool, oricât m-aş forţa să pun la inimă eşecurile lor frumoase, nu prea reuşesc. Am ajuns, prin urmare, să „ţin” cu o echipă pe care o consider mediocră, cu pretenţii impuse de blazon, mult mai mari decât posibilităţile. E vorba de Steaua Bucureşti. De regulă, meciurile favoriţilor mei mă amuză. Echipa joacă la nivelul campionatului nostru, adică prost. Şi totuşi, presa creează un tapaj disproporţionat în jurul ei. Atâta risipă de energie, atâtea declaraţii ţanţoşe, atâtea promisiuni caraghioase, atâtea polemici, atâta prostie, aflate într-un flagrant conflict cu ceea ce se întâmplă pe teren.
În fine, eu mă consider, spuneam, stelist. Unul însă care nu prea se sinchiseşte de starea ridicolă a echipei patronate de Becali. Mai ales că aceasta nu mai are nimic din spiritul acelei echipe alături de care sufeream şi pentru care mă bucuram din toată inima în copilărie. De când mă ştiu, ţin cu Steaua. Adică de pe la 3-4 ani. Nu îmi amintesc cum a început, pentru că taică-miu nu era microbist. În 1986, când Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni, eram de mult un stelist înfocat. La început, mare admirator al lui Bölöni, apoi al lui Ştefan Iovan, trăiam la intensitate maximă orice meci al favoriţilor mei, despre care ştiam tot ce se poate şti, de la înălţimea şi greutatea fiecăruia (marcasem cu o carioca, pe soba de teracotă, nivelul înălţimii jucătorilor preferaţi şi priveam admirativ în sus la liniile respective), la puţinele informaţii despre gusturile, hobby-urile fiecăruia, care se strecurau prin almanahurile sportive. Erau anii ’80, ascultam meciurile la radio, că la televizor nici vorbă să se transmită, dar asta nu mă încurca deloc. Imaginaţia mea suplinea cu brio lipsa accesului direct la spectacolul sportiv. Am revăzut pe DVD-uri unele meciuri din acea perioadă: cei de azi sunt la distanţă de nivelul pe care îl avea echipa pe atunci, când Steaua avea o apărare imbatabilă, alcătuită din Iovan, Bumbescu, Bărbulescu, Belodedici (aţi văzut vreodată un fundaş mai elegant?), un mijloc din care făceau parte Majearu, Tudorel Stoica, Rotariu, Bölöni, Balint, cu o extremă de mare viteză precum Lăcătuş şi cu un atacant pomanagiu, dar perfid, ca Piţurcă (de fapt, pe ultimul nu prea îl suportam, dar trebuia să admit îşi făcea treaba). Mai târziu, în ’87, a venit şi Hagi... Cu Duckadam sau cu Stângaciu ori Liliac (venit de la Petrolul Ploieşti) în poartă, aceasta este echipa copilăriei mele. Una la care ţineam ca la ochii din cap şi care mă făcea să visez cu ochii deschişi la o carieră de fotbalist. În fine, echipa mea de suflet juca foarte bine, în viteză, marca goluri multe şi frumoase şi avea un spirit competitiv, ambiţie şi plăcerea de a juca fotbal. Steaua anilor ’80 făcea spectacol. De vreo 20 de ani, din fotbalul românesc a dispărut spectacolul. Acesta s-a vulgarizat şi s-a mutat la tribuna oficială şi în studiourile televiziunilor.
Ce a rămas din toate astea la Steaua de azi? Mai nimic. O mână de jucători mediocri, fără cultură fotbalistică (pentru că există şi aşa ceva!), se străduiesc să care povara unui prestigiu care e prea greu pentru umerii lor. Nu întâmplător, în ultima vreme echipa tot joacă fără spectatori. Este imaginea perfectă a nivelului la care Steaua a ajuns: o echipă care nu mai are legătură cu suporterii, care nu are nici o legătură cu performanţa. Este, în fond, nivelul fotbalului românesc. Atât de evident atunci când trebuie să îşi manifeste posibilităţile în competiţiile euroene.
Steaua mea este cea a anilor ’80, o echipă pentru care merita să faci o pasiune reală.
Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza”
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |