Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Steaua ʼ86

GALERIE
BogdanCretu
  • BogdanCretu
- +

Echipa mea de suflet juca foarte bine, în viteză, marca goluri multe şi frumoase şi avea un spirit competitiv, ambiţie şi plăcerea de a juca fotbal. Steaua anilor ’80 făcea spectacol.

S-au împlinit, pe 7 mai, într-un weekend extrem de fast pentru sportul românesc, 30 de ani de la cea mai mare performanţă a fotbalului nostru: cucerirea Cupei Campionilor Europeni de către Steaua Bucureşti. Un record de negândit azi! Un record după care vom tot suspina nostalgic, cei care l-am prins.

Sunt, dacă se poate spune astfel, forţând oximoronul, un microbist moderat. Mă atrage spectacolul pe care, uneori, fotbalul îl oferă, mai ales la nivel înalt. Dar parcă fotbalul nu are nici un farmec dacă nu te implici. Trebuie, prin urmare, să ţii cu o echipă. Şi, oricât aş încerca eu să mă conving că îmi pasă de soarta celor de la Liverpool, oricât m-aş forţa să pun la inimă eşecurile lor frumoase, nu prea reuşesc. Am ajuns, prin urmare, să „ţin” cu o echipă pe care o consider mediocră, cu pretenţii impuse de blazon, mult mai mari decât posibilităţile. E vorba de Steaua Bucureşti. De regulă, meciurile favoriţilor mei mă amuză. Echipa joacă la nivelul campionatului nostru, adică prost. Şi totuşi, presa creează un tapaj disproporţionat în jurul ei. Atâta risipă de energie, atâtea declaraţii ţanţoşe, atâtea promisiuni caraghioase, atâtea polemici, atâta prostie, aflate într-un flagrant conflict cu ceea ce se întâmplă pe teren.

În fine, eu mă consider, spuneam, stelist. Unul însă care nu prea se sinchiseşte de starea ridicolă a echipei patronate de Becali. Mai ales că aceasta nu mai are nimic din spiritul acelei echipe alături de care sufeream şi pentru care mă bucuram din toată inima în copilărie. De când mă ştiu, ţin cu Steaua. Adică de pe la 3-4 ani. Nu îmi amintesc cum a început, pentru că taică-miu nu era microbist. În 1986, când Steaua a câştigat Cupa Campionilor Europeni, eram de mult un stelist înfocat. La început, mare admirator al lui Bölöni, apoi al lui Ştefan Iovan, trăiam la intensitate maximă orice meci al favoriţilor mei, despre care ştiam tot ce se poate şti, de la înălţimea şi greutatea fiecăruia (marcasem cu o carioca, pe soba de teracotă, nivelul înălţimii jucătorilor preferaţi şi priveam admirativ în sus la liniile respective), la puţinele informaţii despre gusturile, hobby-urile fiecăruia, care se strecurau prin almanahurile sportive. Erau anii ’80, ascultam meciurile la radio, că la televizor nici vorbă să se transmită, dar asta nu mă încurca deloc. Imaginaţia mea suplinea cu brio lipsa accesului direct la spectacolul sportiv. Am revăzut pe DVD-uri unele meciuri din acea perioadă: cei de azi sunt la distanţă de nivelul pe care îl avea echipa pe atunci, când Steaua avea o apărare imbatabilă, alcătuită din Iovan, Bumbescu, Bărbulescu, Belodedici (aţi văzut vreodată un fundaş mai elegant?), un mijloc din care făceau parte Majearu, Tudorel Stoica, Rotariu, Bölöni, Balint, cu o extremă de mare viteză precum Lăcătuş şi cu un atacant pomanagiu, dar perfid, ca Piţurcă (de fapt, pe ultimul nu prea îl suportam, dar trebuia să admit îşi făcea treaba). Mai târziu, în ’87, a venit şi Hagi... Cu Duckadam sau cu Stângaciu ori Liliac (venit de la Petrolul Ploieşti) în poartă, aceasta este echipa copilăriei mele. Una la care ţineam ca la ochii din cap şi care mă făcea să visez cu ochii deschişi la o carieră de fotbalist. În fine, echipa mea de suflet juca foarte bine, în viteză, marca goluri multe şi frumoase şi avea un spirit competitiv, ambiţie şi plăcerea de a juca fotbal. Steaua anilor ’80 făcea spectacol. De vreo 20 de ani, din fotbalul românesc a dispărut spectacolul. Acesta s-a vulgarizat şi s-a mutat la tribuna oficială şi în studiourile televiziunilor.

Ce a rămas din toate astea la Steaua de azi? Mai nimic. O mână de jucători mediocri, fără cultură fotbalistică (pentru că există şi aşa ceva!), se străduiesc să care povara unui prestigiu care e prea greu pentru umerii lor. Nu întâmplător, în ultima vreme echipa tot joacă fără spectatori. Este imaginea perfectă a nivelului la care Steaua a ajuns: o echipă care nu mai are legătură cu suporterii, care nu are nici o legătură cu performanţa. Este, în fond, nivelul fotbalului românesc. Atât de evident atunci când trebuie să îşi manifeste posibilităţile în competiţiile euroene.

Steaua mea este cea a anilor ’80, o echipă pentru care merita să faci o pasiune reală. 

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide”, Academia Română, Filiala Iaşi şi conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii ”Al.I.Cuza”

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri