Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Teatru pe apă la Iaşi

GALERIE
dana tabrea200
  • dana tabrea200
- +

Arareori un spectacol care-şi propune noi modalităţi estetice se preocupă şi de respectarea textului de autor, a dramaturgului, pentru cazul de faţă poetul Marin Sorescu. Lucru care acum se întâmplă, ca în orice producţie cu pretenţii, realizată de oameni care cunosc politica teatrală occidentală.

În 2012 scriam despre un spectacol de teatru pe apă, realizat de o companie olandeză independentă, cu nume grăitor - Theater te water. Mă întrebam când/ dacă va fi vreodată posibil aşa ceva la Iaşi. A fost realizat la Cluj-Napoca şi, iată, datorită FITPT, adus chiar la Iaşi. Modalităţile de a face teatru pe apă sunt multiple, în Olanda spectatorii intrau într-un vaporaş călător unde avea loc spectacolul. Regizoarea Mihaela Panainte alege un text cu/ pentru un protagonist (Iona de Marin Sorescu) şi îl montează pe o scândură plutitoare, pe lacul de sare din Salina Turda. La Iaşi, reprezentaţia a avut loc în condiţii audiovideo de invidiat pe Lacul Ciric, în zona fostei tabere pentru elevi, unde s-a improvizat un miniteatru în aer liber.

Arareori un spectacol care-şi propune noi modalităţi estetice se preocupă şi de respectarea textului de autor, a dramaturgului, pentru cazul de faţă poetul Marin Sorescu. Lucru care acum se întâmplă, ca în orice producţie cu pretenţii, realizată de oameni care cunosc politica teatrală occidentală. Exceptând sfârşitul, nu l-aş numi tocmai schimbat, doar uşor ambiguizat, diluat înspre simbolic, nedramatizat, tragedia în patru tablouri descrisă de Marin Sorescu devine drama omului contemporan: Câtă pustietate, mi-aş dori să treacă Dumnezeu pe-aici (alienarea, însingurarea, absenţa comunicării), Dragă mamă, mai naşte-mă o dată/ Prima viaţă nu prea mi-a ieşit// (…) naşte-mă mereu (eşecul, neîmplinirea, insatisfacţia), Ce moarte lungă avem! (conştientizarea condiţiei umane). Mai mult decât un monolog, Iona e un dialog cu sine însuşi, cu sinele dedublat despre toate aceste subiecte. Nu întâmplător e jucat de un singur actor, deţinând forţa de a ne menţine în stare de vigilenţă pe parcursul reprezentaţiei. Un actor cu microfon, o plută improvizată, un scăunel pliant, o vâslă, un briceag… Lacul Ciric luminat din toate părţile, noaptea, tablourile separate prin black-out de reflector, atmosferă feerică, atenţia încordată. Minimum de mijloace regizorale, efort din partea organizatorilor, maximum de mesaj grav de decriptat în spatele iluziei optice create de frumuseţea peisajului.

S-a spus despre moarte că nu ar fi decât o călătorie înspre altceva. Se zice că viaţa nu ar fi decât o trecere, un popas. Închis în burta balenei, Iona/ personajul uman are un răgaz ca să mediteze la toate acestea. A fi înseamnă a-ţi reaminti, a nu mai fi înseamnă a uita. Iona îşi aminteşte cine e şi îşi continuă drumul înspre lumină. Lumina este a lui a fi sau a lui a nu fi? Luminiţa de la capătul tunelului (când viaţa omului îşi află un sens, o ieşire din impas), lumina de dinaintea morţii (efect chimic sau semn al unei călătorii într-o lume de dincolo) - atunci când e viu Iona caută răspunsuri, atunci când e mort - singurul răspuns a fost dat: Ce viaţă scurtă avem, ce puţină grijă - cum ne-o petrecem; ce lungă ne e moartea… Îmi amintesc că aveam 5 ani şi mă căţăram pe glasvantul logiei şi stăteam în picioare şi priveam afară; niciun pericol, în ciuda groazei părinţilor mei, pentru că spaţiul dedicat florilor e destul de larg şi mă ţineam ferm de bara de metal a glasvantului. Şi mintea copilului parcă intra într-un tunel, atunci când încercam să îmi imaginez ce înseamnă că sufrageria aceasta nu va mai fi, glasvantul nu va mai fi, eu nu voi mai fi… Au trecut câteva zeci de ani şi am devenit cu mult mai neserioasă. Nu îmi mai pun problema, cea mai cu miez dintre toate. Însă, dacă ar fi să mă gândesc din nou, ce înseamnă a nu (mai) fi - aş intra, poate, în acelaşi tunel de neînţeles atunci, ca şi acum.

Şi dacă moartea e mai puternică decât viaţa, iar dragostea mai puternică decât moartea (vorbe…), ce e de făcut? Dragostea învinge moartea - am regăsit sloganul acesta într-un alt spectacol făcut accesibil publicului ieşean de FITPT (storytellingul de excepţie Iluzii de Ivan Vârâpaev, regia: Cristian Juncu). Dragostea adevărată e reciprocă sau nereciprocă? Un mod candid de reluare a Afinităţilor elective. Atât de neînţeles ne e moartea încât toate celelalte (viaţa, dragostea, reciprocă sau nereciprocă) nu sunt decât nişte iluzii, comparativ cu singurul lucru care de secole a dat vieţii omului un sens. Moartea - unica certitudine şi dacă uneori nu ne merităm viaţa (ori dragostea), neîndoielnic ne merităm propria moarte. Amintiţi-vă… noi suntem Iona.

(Iona, regia: Mihaela Panainte, actor/performer: Florin Vidamski, Lacul Ciric, 10 octombrie, în cadrul FITPT 2014)

 
Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri