Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Unul dintre motivele pentru care DNA este atât de popular este acela că omul de pe stradă a acumulat frustrări uriaşe mai ales faţă de politicieni şi se bucură că "procurorii îi ard pe corupţi".
Dacă ar fi să selectăm cele mai aprinse, pasionale şi contondente teme de de dezbateri ale momentului probabil că trei ar fi acestea: 1. acţionează DNA independent sau există şi comenzi subterane, de exemplu pe linia serviciilor, care influenţează deciziile luate acolo? se axagerează cumva cu arestările şi dacă da care este motivul? 2. cum trebuie finanţate campaniile electorale: de la buget sau doar din surse private? 3. pot fi controlate cu adevărat. şi dacă da cum, serviciile secrete într-o ţară ca România?
Toate sunt teme complicate, iar răspunsurile sunt puternic influenţate de poziţiile (politice şi ideologice) şi de statutul celor întrebaţi. Pe de o parte se vorbeşte despre o republică a procurorilor, în care aceştia din urmă se bucură de o putere exagerată în raport cu o clasă politică care cu toate păcatele sale are totuşi legitimitate electorală, pe de alta se pleacă de la premisa că fără avalanşa de anchete penale şi condamnări în instanţă corupţia endemică din ţară nu poate fi combătută cu succes. Din acest ultim punct de vedere se merge chiar pe ideea că până la urmă obiectivul final este atât de important, încât putem accepta chiar şi "victime colaterale", adică faptul că în anumite situaţii se "forţează" lucrurile.
La fel de disputate sunt lucrurile şi atunci când se discută despre finanţarea campaniilor electorale. Ideea că banii pentru acoperirea costurilor acestora ar putea proveni de la buget este în general rejectată ferm în societatea civilă. Există diferite categorii de argumente. "De ce ar trebui eu, ca plătitor de impozite, să subvenţionez implicit partide pe care nu le doresc la putere, ba chiar aş dori să nu existe?", se întreabă, de exemplu, Andrei Cornea în Revista 22. Însă probabil principala reţinere faţă de această formulă vine de la neîncrederea generală privind respectarea cadrului legal. De ce ar trebui să credem că partidele se vor limita doar la donaţiile de la buget şi nu vor recurge şi la unele private?
Elementul esenţial este dorinţa şi capacitatea organismelor specializate ale statului de a verifica cu adevărat volumul şi sursa banilor cheltuiţi în timpul alegerilor. Şi acum se fac, conform legii, raportări la Autoritatea Electorală Centrală. Dar când aduni sumele raportate oficial şi le compari cu ceea ce vezi în realitate (mai ales în cazul principalilor competitori, precum Victor Ponta şi Klaus Iohannis la ultima campanie prezidenţială) diferenţa e colosală. Cel puţin de un ordin de mărime, dacă nu chiar mai mult de atât. În ultimul timp s-a vorbit despre aşa numiţii bani negri care s-ar da "la partid". Dar probabil nu aici este grosul. O mulţime de servicii de campanie, de la o promovare media neexplicită la produse promoţionale, finanţarea unor evenimente, campanii de outdoor sunt plătite de terţi în favoarea unui candidat sau unui partid. Însă pentru a scoate toate aceste lucruri la lumină nu este deloc simplu. E nevoie de un imens efort logistic la nivel naţional, de oameni şi resurse financiare importante.
Pe de altă parte, trebnuie să fim conştienţi că în România, spre deosebire de Statele Unite unde se fac anual donaţii de peste $300 miliarde, nu există o cultură dezvoltată a donaţiilor, nici măcar în cazul unor cauze populare în societate. Legea 2% prin care angajaţii pot opta să facă donaţii în limita acestui plafon către ONG-uri a căror activitate o apreciază şi vor să o sprijine are mai degrabă efecte modeste. Cu atât mai improbabil este ca partidele mai mici, mai noi, care nu au multe lucruri de oferit şi nu au pârghii de putere reale, să poată atrage donaţii dezinteresate pentru a se finanţa. Iată de ce este atât de complicat să imaginezi un cadru legal de finanţare a campaniilor electorale care să fie şi realist, şi rezonabil de eficient de verificat într-o societate în care regulile sunt încălcate cu mare uşurinţă.
La fel de greu este de imaginat cum pot fi controlate, în condiţiile de acum, serviciile secrete. Din punct de vedere tehnic avem o comisie parlamentară, dar prea puţin cred cu adevărat într-un astfel de instrument. Problema a devenit cu atât mai sensibilă, cu cât SRI s-a implicat activ în ultimii ani în lupta anti-corupţie. Ceea ce în principiu ar trebui să fie un lucru de salutat. Numai că în absenţa unui control real, această pârghie poate fi utilizată pentru discreditarea şi scoaterea selectivă din circuitul politic a unor personaje incomode pentru diferite grupuri de interese din interiorul sau din afara serviciilor.
Toată această discuţie, cu toate componentele sale, nu e doar complicată din punct de vedere tehnic, ci are şi o importantă componentă emoţională. De aceea, o discuţie raţională este foarte greu de făcut. Unul dintre motivele pentru care DNA este atât de popular este acela că omul de pe stradă a acumulat frustrări uriaşe mai ales faţă de politicieni şi se bucură că "procurorii îi ard pe corupţi". Sentimente pe care mass media le amplifică generos. Auzim tot timpul despre câte şcoli, spitale sau kilometri de autostradă s-ar fi putut construi dacă într-un anumit sector (retrocedări, achiziţii publice) nu s-ar fi furat atât. De aici se creează impresia că dacă campania anti-corupţie are succes întreaga ţară ar putea literalmente înflori peste noapte. Ceea ce evident nu are legătură cu realitatea. Din două motive. Primul, sistemul de corupţie pare a fi destul de rezilient. Ca preşedintele CJ Buzău să fie prins luând şpagă în flagrant în condiţiile în care în jurul său o mulţime de preşedinţi de consilii sau de primari sunt arestaţi pentru aceast gen de practici este aproape incredibil! În al doilea rând, şi acesta este un motiv mult mai important, chiar dacă de mâine corupţia la achiziţiile publice s-ar evapora ca prin farmec sistemul în sine, administraţia românească în ansamblu, nu ar deveni mai performant. Pentru că acest sistem nu este doar corupt, ci şi ineficient. Cu alte cuvinte, chiar dacă admitem că DNA funcţionează ca o frână limitând furturile, ţara are nevoie şi de un motor. Adică de instituţii stabile şi funcţionale. Iar asta nu mai ţine de procurori.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |