Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Un Macbeth cosmopolit, tinzând spre universalitate

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Macbeth în viziunea lui Luk Perceval este un spectacol de atmosferă, cu muzică live (vuietul chitarei electrice din prim-plan) şi prezenţa constantă a elementului invizibil din faptele, gândurile, emoţiile oamenilor (vrăjitoarele asimilate Parcelor, trioul divinităţilor din infern care torc, deapănă şi taie firul vieţii omului, din fundal) - 6 prezenţe feminine, învelite în părul lor lung şi abundent ce le acoperă orice trăsătură umană.

Decorul minimalist e format din nişte dispozitive tubulare, în balans, pe care vrăjitoarele se leagănă psihedelic, pendulând în intervalul dintre vis şi realitate; atmosfera e verzuie, onirică, de clar-obscur, puternic marcată de efectele fumigene. Cosmopolit (e folosită traducerea lui Thomas Brasch, adaptată din germană limbii ruse, actorii sunt ruşi, iar regizorul belgian), spectacolul tinde spre universalitate prin motivele accentuate în scenariul dramatic. Încă de la început, două motive îşi fac prezenţa în spectacol: viaţa ca vis şi prezenţa elementului încă neactualizat în lumea actuală, a posibilului din prezent, a virtualului din real, în termeni renascentişti a lumii spiritelor, a lumii de dincolo în lumea noastră, configurând-o în permanenţă. De aceea, ”Macbeth rimează cu tot svet [lumea cealaltă]”, iar ”pământ cu mormânt”.

În scenariu, nu este vorba despre războiul Scoţiei cu Anglia, ci despre natura umană, despre forţa răului şi voinţa de putere, despre tragedia la care conduce voinţa oarbă. Gloria, titlurile, onorurile sunt deşarte în această lume (coroanele figurilor regale sunt confecţionate din hârtie şi fixate cu agrafe pentru foi). Viclenia femeii nu are margini, aceasta folosindu-se de slăbiciunile bărbatului pentru a-şi atinge scopurile (scena erotică dintre Macbeth şi Lady Macbeth, apariţia celei din urmă cu ciorapii în vine şi rochia sfâşiată, aducând acuze imaginare): Macbeth are ezitări, însă Lady Macbeth îl incită înspre a lua decizia crimei. Iniţial, Macbeth are o găleată de apă în faţă, stropitul cu apă fiind folosit frecvent pe parcursul montării. Săvârşind faptele cele mai perfide, omul este de fapt în căutarea unei răscumpărări. Dincolo de valenţele purificatoare, apa mai poate semnifica încercarea de revenire la luciditate, de renunţare la împlinirea gândurilor celor mai cumplite, de stropire eliberatoare a chipului, rămânând cu păcatul gândului şi nesăvârşind crimele teribile.

Încă de la început, personajele apar imobile în mijlocul scenei şi ne privesc (introducerea personajelor dramatice). Acţiunea stăruie pe anumite momente, în defavoarea altora: încoronarea celor doi ucigaşi de rege are loc foarte repede, după care este ucis şi Banquo. Actorii joacă având rolul la vedere: actriţa din Lady Macbeth îşi lasă pantofii în scenă, după care revine şi joacă desculţă, pretinzând că e pe tocuri. Actorii nu sunt dramatici, interpunându-se o distanţă între actor şi rolul interpretat. Uneori, nici măcar nu (mai) joacă, ci stau pur şi simplu în scenă.

Scenariul este modificat pe parcurs: lumea de dincolo, ceea ce este doar posibilitate poate interveni asupra lumii noastre, schimbând cursul lucrurilor, din mers. Omul este o marionetă a destinului, destinul nefiind predeterminat; putem vorbi cu adevărat de destin abia atunci când prezentul devine trecut, când posibilul nu (mai) poate fi actualizat, iar trecutul nu mai poate fi schimbat. Imaginea gravidei anticipă modificarea ulterioară de scenariu: Macduff nu a existat, fiind ucis de Macbeth cu un pumnal, încă din pântecele mamei sale. Lady Macbeth zăboveşte îndelung în braţele lui Macduff, nenăscutul, înainte de a se da vestea morţii ei. Timp în care, în prim-plan, Macbeth rostea monologul final privitor la nimicnicia vieţii umane. El insistă foarte mult şi pe motivul vieţii ca scenă, unde omul (un saltimbanc) apare, îşi joacă rolul, după care dispare.

În acord cu acest motiv, viaţa înseamnă a juca pe scenă, odată introduse celelalte personaje şi rolurile fiecăruia, iar moartea e o ieşire din scenă. Folosind motivul pentru realizarea montării ca atare, regizorul îşi scoate rapid actorii din rol şi din scenă atunci când personajele pe care le reprezintă sunt ucise. Odată ieşiţi din scena vieţii, cei morţi zăbovesc în amintirea celor ce i-au cunoscut sau persistă în remuşcările celor ce i-au ucis. Sau se întorc sub formă de fantome. Numai că fantomele au o apariţie cât se poate de reală în spectacolul lui Perceval, după cum eroii o existenţă cât se poate de fantomatică (abia schiţată). E în primul rând cazul fantomei lui Banquo, purtându-şi fiul, pe Fleance, pe după cap; istoria se rescrie: Fleance, un scoţian, e proclamat rege al Scoţiei. Am mai numit şi în alte ocazii o asemenea modificare de scenariu istoric la nivel artistic - edificare estetică; istoria poate deveni obiectul esteticii în măsura în care trecutul nu există ca dat obiectiv, ci ca interpretare posibilă, dintr-o sumă de interpretări diferite, conferite de surse istorice şi mărturii diverse.

(Macbeth după William Shakespeare, regia: Luk Perceval, presented by The Baltic House Theatre Festival from Sankt Petersburg, distribuţia:  Leonid Alimov/ Macbeth, Maria Shulga/ Lady Macbeth, Roman Driablov/ Banquo, Aleksandr Muravitskii/ Macduff, Yulia Gorbatemko/ Lady Macduff, Yurii Elagin/ Lennox, Anatolii Dubanov/ Duncan, Malcolm şi Donalbain [local], Fleance [local], Anna Budanova, Natalia Kolesnichenko, Taya Savina, Yulia Rodina, Natalia Zhestovskaya. Evgeniya Chetvertkova/ Vrăjitoarele, coreografia: Ted Stoffer, scenografia: Annette Kurz, costume Irina Riabov, lumini: Mark van Denesse, muzică: Lothar Müller, Pavel Mikheyev, 19 aprilie 2016, Festivalul Internaţional Shakespeare, Teatrul Naţional ”Marin Sorescu” din Craiova)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru - Secţia Română)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri