Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Un mare actor în serviciul literaturii

GALERIE
Alexandru-Calinescu
  • Alexandru-Calinescu
- +

„Un meşteşugar al seducţiei”, se auto-defineşte Luchini, ceea ce este o formulă cât se poate de potrivită. Şi mai e ceva care îl particularizează pe fermecătorul, seducătorul Luchini. Într-o lume - a artiştilor, a scriitorilor, a intelectualilor - în care e de bonton să fii de stânga, Luchini îşi declară, dezinhibat şi cu francheţe, inaderenţa la tabăra stângii. N-am putut niciodată să fiu „militant”, „rebel”, „angajat”, adaugă el...

Teatrul Montparnasse, de pe Rue de la Gaîté (stradă emblematică pentru efervescenţa vieţii teatrale pariziene), are peste 700 de locuri. Seară de seară, sala e arhiplină la spectacolul Poezie?, susţinut de Fabrice Luchini. E arhiplină din luna martie, de când a avut loc premiera, şi spectacolul se va juca, în mod cert, cu casa închisă până la sfârşitul lui septembrie, după care, foarte probabil, Luchini îl va relua fie la alt teatru din Paris, fie în turneu în provicie. De ce Poezie?, cu semnul întrebării? Pentru că actorul spune texte nu numai din La Fontaine, Baudelaire, Rimbaud, Valéry, ci şi din dramaturgi sau prozatori - Molière, Flaubert, Céline (şi totuşi, zice interpretul, Céline este prozator? sau un imens poet?). Dar şi pentru că ceea ce face de ani de zile Luchini este să se apropie (să neapropie) de misterul poeziei, ştiind totodată că va rămâne întotdeauna ceva ce nu poate - şi nu trebuie - să fie explicat. Un actor extraordinar, acest Fabrice Luchini, şi totodată un personaj ieşit din comun, pe care îl regăsim într-o pasionantă carte autobiografică (mare succes de librărie) intitulată Comedie franceză. Toate astea au început aşa(Flammarion 2016, titlul trimite la Céline, unul din autorii săi favoriţi).

Născut la Paris în 1951, descendent al unor imigranţi italieni, Luchini venea dintr-o familie modestă: mama era femeie de serviciu, tatăl - reîntors şocat şi cu sechele psihice de pe front - era mic comerciant. La 13 ani abandonează şcoala, iar mama îi găseşte un loc de muncă într-un faimos salon de coafură. Aici îşi schimbă prenumele, pentru că patronul socoteşte că prenumele lui real - Robert - „nu dădea bine” la clienţi (cliente). Îşi descoperă apetitul pentru citit: primele lecturi - Salinger, Céline, apoi - în urma unor întâlniri întâmplătoare - câte ceva din Freud, Nietzsche, din care de altfel nu pricepe - deocamdată - mare lucru. Tot din întâmplare ajunge să aibă un mic rol într-un film. Vrea să devină actor şi urmează cursurile lui Jean-Laurent Cochet, de unde au ieşit nume de prim rang ale filmului şi teatrului francez de astăzi. Ajunge să joace în câteva filme ale lui Eric Rohmer, un regizor cu o cotă foarte bună în mediile intelectuale. E remarcat, într-o cronică favorabilă, de însuşi marele Roland Barthes (capitolul ce povesteşte întâlnirea cu Barthes e de o savoare inegalabilă, Luchini a introdus de altfel episodul respectiv într-un spectacol). În 1985, Jean-Louis Barrault şi Madeleine Renaud (alţi „monştri sacri”) îi propun, cu titlu de încercare, să susţină un recital de o oră din Céline, într-un spectacol ce avea loc după amiaza. Programat să dureze o săptămână, spectacolul Céline va avea peste 2500 de reprezentaţii! Vor urma alte recitaluri, cu poezie, bineînţeles, dar şi cu texte filosofice - Nietzsche, cu Fragmente dintr-un discurs îndrăgostit de Barthes, cu un colaj din textele unui eseist, Philippe Muray, ce a demontat, cu necruţătoare luciditate, clişeele festiviste şi politic-corecte ale societăţii contemporane. A jucat în 75 de filme, în piese de teatru, prestaţiile lui la radio şi televiziune sunt adevărate delicii prin îmbinarea fericită între inteligenţă, dezinvoltură, ironie şi umor. Fiecare apariţie a lui e un spectacol.

Acest autodidact a reuşit să acumuleze o cultură imensă, să aibă lecturi întinse şi profunde. A ajuns să poarte conversaţii cu academicieni, cu istoricul Marc Fumaroli, cu filosoful Alain Fienkielkraut. Are un simţ fără greş al valorii, are darul formulărilor percutante, care se ţin minte. Citează (dar nu ca să facă paradă de erudiţie) din Cioran, Nietzsche, Pascal, Bossuet. Îşi aminteşte ce i-a spus un mare actor prieten, mai în vârstă, Laurent Terzieff: dacă din o mie de spectatori măcar cinci vor pleca după spectacolul tău cu revelaţia frumuseţii literaturii, înseamnă că ai câştigat pariul. Stăpâneşte toate secretele versificaţiei şi îl interpretează ca nimeni altul pe La Fontaine, după cum ştie să ni-l facă apropiat pe Molière. Multe din paginile cărţii sunt admirabile analize pe text, pe fragmente (dificile) din Rimbaud sau Céline. S-a întrebat şi continuă să se întrebe cum trebuie spusă poezia: crede că interpretul trebuie să se supună textului, să nu pluseze, să-i redea respiraţia firească. Poezia, scrie el într-un loc, „e un cântec, dar compozitorul nu a lăsat nici partitură, nici indicaţii”. Îi revine interpretului misiunea - imposibilă? - să regăsească intenţiile autorului.

„Un meşteşugar al seducţiei”, se auto-defineşte Luchini, ceea ce este o formulă cât se poate de potrivită. Şi mai e ceva care îl particularizează pe fermecătorul, seducătorul Luchini. Într-o lume - a artiştilor, a scriitorilor, a intelectualilor - în care e de bonton să fii de stânga, Luchini îşi declară, dezinhibat şi cu francheţe, inaderenţa la tabăra stângii. N-am putut niciodată să fiu „militant”, „rebel”, „angajat”, adaugă el; este, dimpotrivă, înclinat spre pesimism şi e neîncrezător în proiectele utopice, „revoluţionare”, ce au produs, cum bine ştim, atâtea dezastre. Doreşte să rămână un spirit liber, neînregimentat ideologic. Refuzul conformismelor politice face încă şi mai tonică, mai ataşantă, personalitatea lui Fabrice Luchini.

Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Alexandru  Ioan Cuza” Iaşi, critic literar şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri