Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
În 100 grame de gutui găsim cinci vitamine, grăsimi, zaharuri, proteine, fibre, apă, sare precum şi cinci oligoelemente importante. Sunt recomandate în curele de slăbire dar şi în cure de toamnă atât pentru aportul de vitramine şi minerale dar şi pentru puternicul lor efect antioxidat. Gutuile pot fi păstrate proaspete şi sub forma compoturilor sau dulceţurilor. Reţete pentru prepararea peltelei, dulceţei şi gemului de gutui.
Gutuile, fruct cu aromă de toamnă şi parfumul amintirilor din copilărie, sunt denumite în latină „Cydonia oblonga“ din familia de fructe Rosaceae, din care fac parte perele şi merele. Aceste fructe erau cunoscute încă de pe vremea vechilor acadieni, şi mulţi consideră că gutuile au precedat merele, în ce priveşte cultivarea lor. Vechii romani consumau gutui coapte în miere de albine sau în combinaţie cu ceapă verde. Un scriitor antic care ne-a lăsat foarte multe indicii despre agricultura vechilor romani, descria trei tipuri de gutui. El accentua faptul că „mărul de aur“ din grădina Hesperidelor era de fapt gutuia. Acea gutuie foarte bogată în minerale şi vitamine.
Bogăţia de vitamine şi minerale pe care o găsim în acest fruct tare şi parfumat întrece orice aşteptări. În 100 grame de gutui găsim cinci vitamine (A, B3, B9, B6 şi C), grăsimi, zaharuri, proteine, fibre, apă, sare precum şi cinci oligoelemente importante: potasiu, fosfor, calciu, fier şi magneziu.
Datorită compoziţiei gutuilor, ele sunt recomandate în curele de slăbire, dar şi în cure de toamnă. Ele aduc organsmului un aport important de vitamine şi minerale. Gutuile însă au şi un puternic efect antioxidant datorită pectinei, o fibră solubilă nedigerabilă care stabilizează şi menţine activitatea tractului intestinal şi a florei bacteriene. Pectina micşorează nivelul de colesterol din circuitul sangvin, şi inhibă absorbţia de grăsimi în corp.
Pentru a ne bucura de gustul său deosebit cât mai mult timp, gutuile se depozitează în cămară, puse pe un singur rând în lădiţe (lemn, plastic sau carton). Fiecare fruct se împachetează într-un şerveţel sau într-o coală de hârtie, lăsându-i cele 2 frunze care rămân prinse de codiţă. Frunzele de gutui le putem folosi la ceai peste iarnă, având un puternic efect diuretic. Acelaşi efect, dar nu la fel de puternic, îl are compotul proaspăt de gutui.
Dar gutuile sunt foarte bune în stare proaspătă, coapte sau compot. Pentru serile lungi de toamnă târzie punem o gutuie feliată, un măr feliat şi eventual o pară mai tare tot feliată într-un litru de apă, la fiert. Îndulcit după gust şi mâncat fierbinte poate fi un excelent adjuvant în stările febrile.
Un desert uşor de făcut sunt gutuile coapte. Tăiate în jumătate, cu cotorul scos, umplute cu zahăr sau miere şi scorţişoară, aliniate frumos în tavă şi date la cuptor pot fi un excelent însoţitor în vizionarea unui film bun. Iar cotorul şi seminţele uscate devin un ceai antitusiv excelent datorită mucilagiilor pe care le conţine. Gutuile pot fi păstrate şi sub forma compoturilor sau dulceţurilor, astfel că pe parcursul iernii ne putem bucura de aroma acestui fruct pînă în primăvară.
Compotul de gutui
Se taie gutuile felii groase (fără cotor) şi se pun în borcane de 800 ml. Se umple borcanul cu apă până la guler, se adăugă 1-2 linguri de zahăr, se capsează şi se sterilizează 45 minute, fie în cuptor, fie într-o oală cu apă care fierbe. Dacă aţi optat pentru oala cu apă fiecare borcan se înfăşoară în prosoape pentru a nu crăpa. Apoi se lăsă la răcit în pat cald (între paturi) 24 ore.
Gemul de gutui
Se spala bine fructele, se taie în patru, sau dacă fructul este mai mare în opt, şi se scot cotoarele. Se toacă fin fie prin maşina de tocat, fie în robot. Se fierb în ceaunul de tuci sau în oală la cuptor cam o oră, cu un adaos mic de zahăr. O proporţie de un kilogram de zahăr la cinci kilograme de pastă. În ceaun se amestecă din când în când şi se opreşte focul când nu mai „scuipă“. Se pune fierbinte în borcane dar nu se pune capacul decât a doua zi, după ce s-a răcit şi s-a întărit un fel de coajă de deasupra. Se pot folosi mere şi pere în amestec cu gutuile în ce proporţii se doreşte, dar se măreşte cantitatea de zahăr la două kilograme pentru cinci kilograme de pastă.
Dulceaţă de gutui
Se curăţa gutuile de coajă şi cotor. Acestea nu se aruncă deoarece se pot folosi la peltea. Miezul gutuilor se taie cuburi sau „scobitori“. Se foloseşte o farfurie adâncă plină „vârf“ cu cuburi de gutui. Separat se pune la fiert un kilogram de zahăr cu trei căni de apă şi se fierbe până se leagă siropul. Se face proba fie pe farfurie - se lăsă să cadă o picătură care ar trebui să nu se împrăştie -, sau se ţine lingura pe lateral şi ar trebui să se formeze trei picături pe latura de jos - să nu se adune într-o singură picătură. Apoi se pun fructele şi se fierb la foc mic până se leagă iarăşi. Se păstrează în borcane mici.
Peltea de gutui
Se face din cojile şi cotoarele gutuilor la care, opţional, se pot pune şi coji de mere roşii pentru culoare. Se pot adăuga gutuile mai mici, dar tăiate în patru. Se pun într-o oală, se adăugă apă cât să le acopere, apoi se mai adaugă cam de doi centimetri deasupra. Se fierbe la foc potrivit până când apa „de deasupra“ se evaporă iar fructele s-au înmmuiat. Se scurge zeama şi se amestecă cu zahăr în proporţie de 1:1. Se fiebe până se leagă - testul cu lingura sau cu farfuria. Se pune fierbinte în borcane fierbinţi - care au fost încălzite înainte în cuptor -, şi se răceşte în pat cald acoperite cu pături.
Fiecare preparat din gutui aminteşte de copilărie, de gutuile puse pe dulapurile bunicii sau de borcanul cu dulceaţă ţinut în „camera de bună“. Lingura de dulceaţă pe farfuriuţa albă alături de paharul de apă rece aşezate pe un prosop brodat sau cu dantelă lucrat manual pe margini ne întâmpină şi azi în casele bătrâneşti.
Ioana BENESCU,
Briţcani - Neamţ
Cuvinte cheie: + gutui
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |