vineri, 29.03.2024
S-a încheiat summitul NATO, iar observatorii specializaţi în problematica securităţii au început să-i analizeze semnificaţia, inclusiv din perspectiva obiectivelor României. Am citit şi ascultat, în ultimele două zile, câteva puncte de vedere interesante şi coerente, exprimate de specialişti capabili să facă legătura între problematica militară şi cea de politică internaţională. Nefiind competent în chestiunile ce presupun cunoştinţe în domeniul militar, îmi permit doar să observ că Alianţa rămâne activă, preocupată de reconstruirea în Europa (pe alte baze decât înainte de 1991) a unui dispozitiv militar care să-i susţină obiectivele politice.
Dacă ne referim, însă, la aspecte mai generale, s-ar putea enunţa câteva concluzii. Prima ar fi aceea că se continuă procesul început în septembrie 2014, la Newport (Regatul Unit): Alianţa pare să-şi regăsească relevanţa ca organism de apărare colectivă, în condiţiile în care atitudinea Rusiei justifică definirea acesteia drept principala ameninţare la adresa securităţii spaţiului euro-atlantic. Această evoluţie validează linia adoptată de România, încă de la aderarea sa la NATO.
Apoi, eforturile de consolidare a securităţii la frontiera NATO ne permit să vorbim despre un „flanc estic”. Până nu demult, acest concept era lipsit de consistenţă, dar acum îl putem defini mai clar. Dezechilibrul Nord-Sud persistă: pe agenda Alianţei, ameninţarea la adresa Poloniei şi Ţărilor Baltice primează în raport cu evoluţiile din zona Mării Negre. Mutaţiile apărute în Sud, după anexarea Crimeei de către Rusia, nu pot schimba o grilă de interpretare strategică consolidată şi - să o recunoaştem - justificată.
Problema Mării Negre va rămâne una dificilă pentru Alianţă, pe termen lung. Nu ne putem aştepta, în actualul context politic şi juridic, la măsuri serioase vizând echilibrarea balanţei de putere, în prezent favorabilă Federaţiei Ruse. România îşi poate propune să valorifice concluziile summitului de la Varşovia, asumându-şi un rol de coagulare a eforturilor celor trei state NATO riverane, dar nu trebuie să ne aşteptăm prea mult de la o asemenea iniţiativă ce depinde, oricum, de aportul naval al Turciei.
Participarea românescă la contingentul multinaţional găzduit de Polonia şi (dacă se confirmă) cea a forţelor poloneze la proiectul similar avansat de România ar constitui o evoluţie benefică. Rămânând la modelul unui flanc răsăritean segmentat într-o zonă de nod şi una de sud, cred că o colaborare de acest tip între cele două ţări ar duce la atenuarea acestei segmentări, mai ales dacă modelul va fi dezvoltat. Desigur, s-ar da consistenţă şi enunţurilor tot mai des formulate la Bucureşti şi Varşovia despre semnificaţia acestei relaţii. Deşi nu cred că în NATO pot exista lideri regionali, e bine să avem state active, cu iniţiativă.
Noi, în Sud, ar trebui să explorăm posibilitatea de a ne întări contactele noastre cu bulgarii şi turcii, inclusiv la nivel academic şi între think tank-urile preocupate de securitate, pornind în principal de la experienţa poloneză, dar şi de la cea a ţărilor baltice. Se ştie că asemenea contacte pot facilita şi relaţia între factorii politici. Cred că aceleaşi consideraţii sunt valabile şi în relaţia noastră cu ţări precum Republica Moldova şi Ucraina, poate şi Georgia, ale căror preocupări de securitate nu ne lasă indiferenţi. Cu uşoare modificări, ele se aplică şi în cazul Rusiei: fără a se transforma în purtători de mesaj ai guvernului român, aceşti actori pot face mai bine cunoscute aşteptările şi îngrijorările noastre la Moscova.
În fine, să revenim la perspectivele generale ale Alianţei: nu ştim cât de mult s-a discutat, pe culoare, despre viitoarea întâlnire la nivel de ambasadori a Consiliului NATO-Rusia. Cel mai probabil, nimeni nu se aşteaptă la evoluţii rapide: starea „nici parteneriat, nici război rece” decretată de NATO va lăsa loc pentru discuţii de substanţă cu Moscova, în spatele reacţiilor nervoase ce nu au întârziat să apară. În acest moment, însă, Rusia nu pare impresionată: cel mai probabil, până la instalarea noii administraţii americane, în ianuarie 2017, raporturile bilaterale vor stagna. Ceea ce, până la urmă, ar putea fi o veste bună.
Lucian Dîrdală este politolog şi lector universitar doctor în cadrul Universităţii "Mihail Kogălniceanu”
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |