Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Un univers poetic inconfundabil

GALERIE
alexandru calinescu200
  • alexandru calinescu200
- +

„Dezgheţul” de după 1963-64 îi permite lui Leonid Dimov să intre în viaţa literară şi să publice primele volume. Dar cât de relativ a fost aşa-zisul „dezgheţ” rezultă (şi) din faptul că, în aprilie 1968, Securitatea îi deschide lui Dimov dosar de urmărire, motivarea fiind activitatea lui literară (şi asta, în plină „Primăvară de la Praga”!).

Un mare poet, Leonid Dimov (1926 - 1987), receptat de-a lungul anilor inegal şi capricios, are acum şansa unei excelente monografii, care ar putea marca o cotitură în destinul său postum: este vorba de cartea Luminiţei Corneanu, cu titlul Leonid Dimov. Un oniric în Turnul Babel (ed. Cartea românească). Cred că puţini sunt astăzi cei care mai ştiu ce a fost aşa numitul „grup oniric”. Lansând un fel de manifest în 1968, având în Dumitru Ţepeneag pe teoreticianul şi pe animatorul lor, „oniricii” îşi propuneau să continue şi în acelaşi timp să depăşească aventura suprarealistă (simplific, evident). Grupul e constituit de fapt din câţiva scriitori, dintre care se detaşează doi poeţi de prim rang - Emil Brumaru şi Leonid Dimov. Programul oniricilor intra, bineînţeles, în răspăr cu canoanele literaturii oficiale, chiar dacă ea se eliberase (de puţină vreme) de sub chingile funestului „realism socialist”. Deşi nu avea nici o veleitate de disidenţă politică, onirismul a părut politrucilor ideologici periculos, tocmai fiindcă schiţa o disidenţă estetică. Prin plecarea lui Dumitru Ţepeneag la Paris grupul ca atare îşi încheie scurta existenţă şi devine moment de istorie literară.

Episodul oniric a fost unul important în viaţa lui Leonid Dimov, alături de alte evenimente pe care Luminiţa Corneanu le reconstituie într-o pasionantă sinteză biografică. Aflăm astfel lucruri tulburătoare despre criza identitară a poetului (tatăl lui era evreu) şi despre prima lui dragoste. În 1948 îl descoperim colaborator la revista tineretului comunist Studentul român, unde publică articole despre… Miciurin şi Lîsenko, faimoşii impostori cărora propaganda stalinistă le conferise statut de genii… Momentul acesta de obedienţă „revoluţionară” e depăşit repede şi Dimov se mulţumeşte cu o slujbă acceptabilă, resemnându-se totodată să nu publice poezii, care ar fi fost cu totul distonante în contextul conformismului dezolant al epocii. Dar în 1957, după o beţie temeinică, urinează pe statuia lui Stalin de la intrarea în parcul Herăstrău, este arestat şi stă vreo două luni şi ceva la Jilava; episodul - intrat în folclorul bucureştean - rămâne, din fericire, fără alte urmări. „Dezgheţul” de după 1963-64 îi permite lui Dimov să intre în viaţa literară şi să publice primele volume. Dar cât de relativ a fost aşa-zisul „dezgheţ” rezultă (şi) din faptul că, în aprilie 1968, Securitatea îi deschide lui Dimov dosar de urmărire, motivarea fiind activitatea lui literară (şi asta, în plină „Primăvară de la Praga”!). Puţin mai târziu, în iunie, Securitatea instalează în apartamentul poetului „tehnică operativă”, adică aparate de ascultare (toate aceste date Luminiţa Corneanu le-a descoperit prin studierea arhivelor CNSAS). Dar absolut aiuritor e altceva: Securitatea îl înştiinţează pe Dimov că i-a montat în casă „tehnică operativă” şi îi oferă câteva dovezi palpabile în acest sens. Mă întreb care a fost ulterior comportamentul poetului: şi-a anunţat soţia, iar de atunci cei doi şi-au „controlat” în permanenţă vorbele? Şi-a prevenit prietenii care îi veneau în vizită? Oricum, din documentele pe care le-a studiat Luminiţa Corneanu reiese că Dimov a rămas sub supravegherea Securităţii până în 1986 (la un an înainte de moarte) şi că a „beneficiat” de atenţia celebrului Victor Achim, securistul care se ocupa la Bucureşti de Uniunea Scriitorilor.

Dar, fireşte, partea cea mai întinsă a cărţii este consacrată analizei operei dimoviene şi aici vreau să subliniez din nou calitatea deosebită a demersului tinerei cercetătoare. Avem mai întâi o imagine clară a poeticii lui Dimov şi apoi o definire pe cât de riguroasă pe atât de pertinentă a particularităţilor stilului. Cu mare fineţe este examinată teoria „lumilor autosuficiente”, cheie absolut necesară pentru înţelegerea universului poeziei dimoviene. Oricâtă preţuire are pentru poet, comentatoarea nu ocoleşte acuzaţiile de „manierism” care i s-au adus în mod repetat, după cum caută explicaţii pentru ceea ce unora li s-a părut verbozitate sau imagistică excesivă. Dar „plusurile” poeziei dimoviene sunt mult mai importante: muzicalitate, creare a efectului de surpriză, picturalitate, stăpânire suverană a prozodiei şi a formelor fixe, fantezie debordantă, asocieri acrobatice, inventivitate lexicală etc., etc. Un capitol cuprinzător descrie, volum după volum, întreaga operă dimoviană după care, în final, autoarea urmăreşte avatarurile receptării precum şi posteritatea lui Dimov. Unul din admiratorii săi necondiţionaţi a fost Emil Brumaru, iar peste ani i-a răspuns, la fel de entuziast, Mircea Cărtărescu. Acum, remarcabila carte a Luminiţei Corneanu vine nu doar ca un act de dreptate faţă de opera lui Dimov, ci şi ca o invitaţie, pentru cei neiniţiaţi, de a pătrunde într-un univers poetic inconfundabil, de genul lumii din Destin cu baobab: „În piaţa cu celebru nume şvab/ Creştea, până la cer, un baobab/ Cu fructe cât o casă, cu bodegi/ Şi trenuri de sidef iuţind prin crengi,/ Cu gări albastre-n care stam zâmbind/ La străvezii pahare cu absint/ Şi povesteam din viaţă, şi râdeam/ De peştii care ne priveau din geam”.

 
Alexandru Călinescu este profesor universitar doctor la Universitatea “Al. I. Cuza”, critic literar şi scriitor

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri