Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Vânzarea FT şi turneul lui Taylor Swift în China

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

"Modelarea" opiniei publice a devenit un instrument important în plan geopolitic.

Pe 24 iulie Nikkei, cel mai mare grup media din Japonia, a anunţat public la Tokyo cumpărarea prestigiosului cotidian Financial Times, pentru o sumă considerabilă: $1,3 miliarde. Într-o perioadă în care ziarele sunt pe post de paria pentru investitori suma plătită, echivalentul a de 2,5 ori veniturile  realizate de cotidian anul trecut, este în egală măsură impresionantă şi surprinzătoare. Prin această ofertă japonezii l-au bătut, pe ultima sută de metri, pe celălalt competitor, grupul german Axel Springer. Însă, trebuie spus că şi FT, ajuns la venerabila vârstă de 127 de ani, este o publicaţie cu totul specială. Şi nu doar datorită hârtiei distinctive utilizate, galben-roz, pe care este tipărit. Alături de Wall Street Journal sau de săptămânalul The Economist, se numără, cu siguranţă, printre cele mai importante şi mai influente nume din presa de afaceri la nivel mondial, cu ediţii separate în America, Germania şi în Asia, la Hong Kong. Comentariile şi analizele publicate în ziar, nu doar pe teme economice, ci şi pe cele politice, au un impact global. Şi nu rareori FT este unul dintre canalele preferate atunci când anumite instituţii, precum Comisia Europeană, de pildă, doresc să transmită public pe un circuit informal mesaje pe care nu le pot spune oficial. În fine, ca o ultimă observaţie, prestigiul, integritatea şi solida independenţă editorială au făcut din FT unul dintre canalele media preferate de către cei care doreau să facă dezvăluiri majore din zona economică sau politică, de la cazuri de corupţie, la abuzuri de autoritate.

În acest context, schimbarea proprietarului unui cotidianului atât de prestigios nu putea să nu stârnească valuri pe plan mondial. Iar preluarea sa de către o corporaţie japoneză a fost privită ca o surpriză. Deşi Nikkei publică nu doar cel mai mare ziar de afaceri din Japonia, Nihon Keizai Shimbun, cu un tiraj de 3 milioane de exemplare, ci şi indexul bursier de la Tokyo, Nikkei 225, grupul media este relativ puţin cunoscut pe plan internaţional. Şi, bineînţeles, întotdeauna când se întâmplă astfel de lucruri principala întrebare este aceea dacă independenţa editorială va fi în vreun fel afectată. La prima vedere întrebarea pare oarecum forţată. Japonia este o ţară cu o democraţie consolidată, cu o industrie mass media dezvoltată şi independentă. Cu toate acestea, unii comentatori sunt mai precauţi reliefând tradiţiile jurnalistice foarte diferite existente în Occident, mai ales în spaţiul anglo saxon, şi în Japonia unde pe de o parte accesul ziariştilor în zona guvernamentală este blocat, chiar cu acordul instituţiilor media, dacă nu sunt afiliaţi sistemului de cluburi de presă de acolo ("kisha clubs"), iar pe de altă parte aceştia sunt mai rezervaţi în a ataca chestiuni controversate. A mai pus gaz peste foc şi o remarcă nefericită a ministrului japonez al economiei care a declarat, comentând preluarea FT de către Nikkei, că de acum înainte vor fi relatări mai corecte asupra politicilor şi iniţiativelor adoptate de guvernul Abe.

Toate aceste discuţii arată cât de delicată e intersecţia între mass media şi mediile politice şi de afaceri la nivel global. Mai ales într-o perioadă în care e pus fundamental în discuţie chiar modelul de afaceri, bazat pe publicitate, care a făcut posibilă timp de zeci de ani funcţionarea presei, televiziunii, radioului. Sigur, în România, aceste gen de nuanţe par mai degrabă ridicole în condiţiile în care cel puţin două canale tv de ştiri naţionale şi o mulţime de ziare şi televiziuni locale nu sunt altceva decât un fel de măciuci mediatice în mâinile patronilor. Distorsionând pe faţă faptele şi recurgând la atacuri suburbane ori de câte ori interesele acestora din urmă o cer. Ce mai rămâne din ideea de jurnalism e greu de spus. Însă trebuie spus că, nu doar la noi, independenţa media este sub asalt. "În vremuri mai bune pentru ziare Financial Times ar fi fost vândut doar "peste cadavrul meu", declara Marjorie Scardino, fost preşedinte al grupului Pearson, care a deţinut timp de 60 de ani ziarul, la aflarea veştii privind vânzarea către Nikkei. Fără independenţă economică, independenţa editorială este iluzorie. Iar deocamdată nu au fost identificate soluţii economice viabile, de fond, pentru mass media în ansamblu. Chiar dacă unele nume fanion, precum Financial Times, The Economist sau Wall Street Journal, sunt totuşi profitabile. Este motivul pentru care chiar este nevoie de o televiziune publică, bineînţeles reformată, mai ales în condiţiile unei pieţe de publicitate aât de restrânse, aşa cum este cea din România. O ideea din păcate foarte puţin acceptată la noi şi în spaţiul media, şi în cel politic.

Însă discuţia merită abordată într-un context mai general. "Modelarea" opiniei publice a devenit un instrument important în plan geopolitic, chiar cu implicaţii militare cum s-a văzut recent în Ucraina. În ciuda crizei, Moscova continuă să cheltuiască sume considerabile pe propagandă. Canalul RT (fostul Russia Today) este acum disponibil prin mai toate hotelurile si aeroporturile de pe planetă unde, nu rareori, CNN lipseşte. La fel, reţeaua online Sputnik, agenţiile de ştiri specializate finanţate de ruşi sunt şi ele extrem de active. Chinezii chetuiesc încă şi mai mult în această zonă. Câteva miliarde de dolari pe an. Trebuie să realizăm că modelul de jurnalism occidental, incisiv, incomod pentru autorităţi, bazat pe valori profesionale solide, care este o componentă esenţială a ceea ce numim democraţia liberală, nu este un dat pentru eternitate. Ba chiar este destul de vulnerabil în acest moment în care trece prin mari dificultăţi economice. Să ne imaginăm cum ar arată o lume în care canale media importante globale sau naţionale ar fi controlate de China, de pildă. O ţară în care YouTube, Facebook, Twitter, GMail sunt interzise şi peste 300 de mii de cenzori "curăţă" non-stop postările celor care folosesc Internetul în interiorul ţării. Un exemplu de dată recentă este alergia Beijing-ului faţă tricourile şi genţile inscriţionate "T.S. 1989" pe care Taylor Swift, o solistă foarte la modă în acest moment, intenţionază să le lanseze în China cu prilejul turneului de concerte pe care urmează să îl întreprindă în curând acolo. Sunt iniţialele numelui ei şi anul naşterii, 1989. Însă Beijingul vede aici o trimitere la masacrul din 4 iunie 1989 din Piaţa Tiananmen. Atât de mari sunt sensibilităţile autorităţilor faţă de astfel de mesaje "subversive", încât au interzis chiar şi combinaţiile de numere 6,4 şi 89 pe postările din reţelele sociale, după relatează The Guardian.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri