Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Vârful unui aisberg de vată

GALERIE
gin
  • gin
- +
Dacă singura măsură de luat este demiterea selecţionerilor echipei naţionale, atunci - chiar dacă ajungem în Franţa - calificarea la Mondialele din 2018 să fie o fata Morgana
 

E un lucru destul de evident pe care clasamentul FIFA nu-l poate estompa. Naţionala României se află într-o criză profundă şi calificarea aproape sigură care se vedea în toamna trecută după meciul oficial cu Irlanda de Nord şi amicalul cu Danemarca, începe să se arate tremurândă. Dacă România pierde calificarea la un Euro în condiţii de “prost să fii să nu te califici”, atunci ar fi cel mai ruşinos eşec din istoria fotbalului românesc, bătând cu multe lungimi rămânerea fără echipe autohtone în grupele fotbalului european. Faptul că cele două “evenimente” se pot produce în acelaşi sezon, reprezintă cel mai vizibil sindrom al decadenţei fotbalului nostru. Dincolo de clasamentul care în curând va aduce pe locul II naţionala Ţării Galilor. În lume!

Tocmai faptul că posibilul eşec al naţionalei nu este singular şi se petrece în condiţiile unei conduceri încă amatoare, deşi bineintenţionate a FRF, alungă ideea unei ştampile superficiale gen “demisia” pe situaţia actualei reprezentative. Subiectul “selecţioner” este cel mai uşor de atins, însă şi prea sensibil. Pe un plan cazon, generalul este uşor de dat jos, dar ce ne facem cu soldaţii şi recruţii, adică schimbul de mâine? Din contra, există semnale că subiectul “selecţioner” a fost cel mai bine gestionat de către actuala conducere a FRF. Nu e cazul să revenim prea mult la o idee pe care am evidenţiat-o mai mereu că - în special în ultimele două decenii - meseria de selecţioner este din ce în ce mai mult diferită de cea antrenor de club. De mulţi ani, federaţiile din ţările cu fotbal avansat îşi promovează selecţionerii de la naţionalele mici (de exemplu, cel de la juniori este avansat la tineret, iar cel de la tineret ajunge, la momentul oportun, la echipa mare). În ultimele trei decenii, România a “produs” doar doi selecţioneri autentici, cu rezultate importante: Iordănescu şi Piţurcă. Ultimul a plecat la meseria care nu i se potriveşte, antrenor de club. Mircea Lucescu, dincolo de faptul că nu vrea să se implice la naţională, n-a mai “selecţionat” de 29 de ani şi atunci în condiţii total diferite faţă de fotbalul de astăzi (sistem centralizat şi jucători aproape permanent la dispoziţie). Iordănescu, cel mai prestigios selecţioner al României, n-a mai antrenat de mult, este îmbătrânit, habotnic, “caşchetist”, mămos cu jucătorii, însă cheia problemei se află lângă el: trei tineri antrenori, un fost fundaş, un fost mijlocaş şi un fost atacant (poate nu întămplător) capătă experienţă pe lângă “tata Puiu”, pentru a deveni, ulterior, selecţioneri de meserie la naţională. Soluţia este clară şi pare a fi cea mai inteligentă măsură a echipei Burleanu: bătrânul “general” nu este decât un interimar, să netezească şi să şcolească drumul lui Moldovan, sau Badea, sau Isăilă, spre meseria aproape necunoscută în România. Facilitatea calificării şi începutul bun de traseu al lui Piţurcă au fost circumstanţe ideale pentru un asemenea experiment.

Indiferent dacă “tata Puiu” a făcut singur selecţia sau împreună cu tinerii săi colaboratori, este limpede că nu selecţia este singura explicaţie a evoluţiei modeste a naţionalei. Poate că o explicaţie simplistă a decalajului faţă de anul trecut este aceea că Sânmărtean a mai îmbătrânit cu un an. Nu numai că a îmbătrânit, dar a şi trecut în lumea arabă, unde se câştigă bine la buzunar, dar se pierde în valoare fotbalistică. Echipa naţională trage de prea mulţi jucători la apusul carierei: trage de Sînmărtean, trage de Raţ, ba plânge şi după Marica. Înlocuitori nu se văd şi degeaba ne luăm de “caşcheta” şi iconiţele lui Iordănescu: asta este potenţialul actual al echipelor noastre. Dintre puţinii noştri jucători de valoare şi mai puţini ajung în campionate puternice: majoritatea dispar (ce speranţă se arăta Gicu Grozav acum doi ani...) şi sfârşesc în China, Arabia Saudită sau în cel mai fericit caz în Turcia. Cât despre echipele autohtone, burduşite de străini comunitari sau comunitarizaţi. şi-au dovedit, fie insolvenţa, fie non-valoarea.

Al treilea aspect, poate cel mai tragic, este problema “recruţilor”. Toată lumea, dintr-un capăt la altul al ţării, se plânge de condiţii execrabile pentru copii şi juniori, de antrenori prost plătiţi, de selecţii pe şpagă. Semn  că dispreţul faţă de viitor este un fenomen naţional. Aici ar trebui să se vadă, cel mai mult, capacitatea FRF de a scoate bani, pentru ca “experimentul Hagi” să fie multiplicat la scară naţională, sub egidă şi cu finanţare naţională. Altfel, n-ar fi exclus ca peste câţiva ani să avem naţională U17 sau U19 alcătuită în întregime din copii trăitori în diaspora. Un puşti talentat se formează mai bine la Avellino sau Vallecano decât la fruntaşele măreţei Ligi I. Chiar faptul că FRF a iniţiat selecţii în Italia şi Spania este îmbucurător, dar trebuie mult mai multă atenţie şi faţă de talentele de pe meleagurile patriei.

Sunt şi multe alte probleme, pe care spaţiul nu ne permite să le aprofundăm, dar care fac ca naţionala asta, aproape calificată la Euro 2016, să fie doar vârful unui aisberg cu baza formată din vată de sticlă. Dacă singura măsură de luat este demiterea selecţionerului(nerilor), atunci - chiar dacă ajungem în Franţa - calificarea la Mondialele din 2018 să fie o fata Morgana.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri