Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
În ciuda scripturalităţii plenare care ne învăluie ca o manta, vieţuim într-o binecuvântată oralitate. Nu trăim noi în ţara în care orice analfabet talentat poate ajunge şef de şef? Mai uşor trece analfabetul funcţional prin meandrele concretului decât omul educat prin urechile acului.
Într-o lucrare de referinţă, savantul Claude Lévi-Strauss nota că una dintre deosebirile de fond dintre omul arhaic şi cel modern este reflectată de atitudinea faţă de limbaj. Marca omului modern, comentează antropologul francez, este excesul comunicativ. Spre deosebire de culturile primitive, dominate de numeroase prescripţii şi interdicţii de uz lingvistic, culturile moderne sunt, în mare parte, culturi ale locvacităţii. Pentru omul modern, notează Lévi-Strauss, lipsa de moderaţie în întrebuinţarea cuvântului face ca orice pretext să fie bun „pentru a ne exprima, a întreba, a comenta” (Antropologia structurală, 1987, p. 83).
În ciuda sărăciei cronice, noi, românii, suntem un popor locvace. Într-o ţară în care o însemnată parte a populaţiei îşi face nevoile în fundul curţii sau chiar în văzul lumii, internetul pârâie, sfârâie şi duduie. La noi, tot cerşetorul care se respectă are telefon mobil cu ecran tactil. Statistica întăreşte exemplele. Reţelele de telefonie mobilă au raportat că anul trecut s-au consumat 63,6 miliarde de minute, ceea ce înseamnă un total de puţin peste 121.000 ani. În medie, un cetăţean vorbeşte la telefon timp de 53 de ore pe an. Unii spun că e mult, alţii, că e loc chiar de mai mult.
Constatând că în patria noastră există mai mulţi utilizatori de telefonie mobilă (aproape 23 de milioane) decât persoane în carne şi oase (nu cu mult peste 20 de milioane), adăugăm că nu este cu putinţă să calculăm în mod eficient cât timp zilnic ocupă vorbitul de dragul vorbitului. Totuşi, intuiţia ne ajută să observăm că bârfa şi zvonistica sunt sporturile cu acoperire naţională.
Dacă ar fi să alcătuim un top imaginar, am putea spune că cel mai mare exces de zel comunicativ îl fac gazetarii, deşi trebuie arătat că în cazul lor e vorba despre o deprindere profesională transformată pe alocuri în boală. Pe locul al doilea ar putea fi plasaţi funcţionarii. Rareori mi-a fost dat să intru într-un birou ocupat de doi sau mai mulţi indivizi fără să am sentimentul că tocmai am întrerupt o cozerie cu otrăvuri mai mult sau mai puţin fine. În sfârşit, locul al treilea ar putea fi rezervat profesorimii. Prin natura profesiei, această categorie de vorbitori excelează în arta colportajului lingvistic. Vivisecţiile verbale sunt elaborate, precise şi pătimaşe. Nimic nu se pierde, totul se comunică.
Oare cum arată universul discursiv al unui funcţionar cu trecut gazetăresc şi cu limbuţie de cadru didactic? Mai bine să ne întoarcem la oile noastre…
Evidenţele ne îndeamnă să credem că, în ciuda scripturalităţii plenare care ne învăluie ca o manta, vieţuim într-o binecuvântată oralitate. Nu trăim noi în ţara în care orice analfabet talentat poate ajunge şef de şef? Mai uşor trece analfabetul funcţional prin meandrele concretului decât omul educat prin urechile acului.
Pe terenul limbii române, pofta de a vorbi mult şi fără rost a ieşit învingătoare în lupta cu rigorile scrisului. Un comentator maliţios ar evidenţia că atât de legată este condiţia scrisului de vorbire încât ţelul nostru ortografic a fost de a simplifica, de a căuta, dacă se poate, corespondenţa perfectă între sunet şi literă. Un sunet - o literă! La alte popoare, graniţele dintre vorbire şi scriere sunt bine trasate. Cu alte cuvinte, deosebirile de ordin ortoepic (privind rostirea corectă) şi ortografic (privind scrierea corectă) reflectă faptul că scrisul este un câştig cultural major. La noi, suprapunerile între rostire şi scriere tind să devină atât de ferme încât mulţi dintre şcolari nu pot face deosebire între sunete şi litere, iar ortogramele le fac părul măciucă. Cu această ultimă observaţie ajungem la subiect: precaritatea scrisului în limba română.
An de an, după examenele naţionale, presa difuzează „perle” din exprimarea elevilor. Dincolo de hazul pe care îl stârnesc, respectivele inadecvări sau greşeli pun în evidenţă o carenţă majoră a şcolii româneşti şi anume lipsa deprinderilor compoziţionale. La şcoală nu se mai scriu compuneri, ci se redactează eseuri. Şcolarii nu mai trebuie să descrie sau să povestească, ci să argumenteze şi să interpreteze. Adolescenţi şi tineri care abia desluşesc sunetele de litere sunt invitaţi să formuleze judecăţi, să-şi delimiteze weltansicht-ul şi să-şi legitimeze weltanschauung-ul. Oameni care nu ştiu bine a citi, darămite a pricepe un text, sunt declaraţi experimentaţi utilizatori de limbă.
În şcoala românească, instituţie aflată cu un picior în Evul Mediu şi cu altul în Mileniul Digital, scrisul nu mai este instrumentul cu rol activ în şlefuirea gândirii, ci unealta servilă a barbologiei. Forma fără fond are un capăt în curriculumul profesoral şi un altul în repetarea mecanică de fraze oarbe. În timp ce profesorii luptă donquijoteşte cu morile de vânt ale Metodei, elevii ajung, vorba lui Eminescu, „pictori orbi şi sculptori fără de mâni”.
„Poezia este prea tristă şi are sentimente de tristeţe”, scrie, doct, un utilizator experimentat de limbă română. „Şocant şi şukar”, cugetă un altul despre titlul unei poezii „grele”. Exegeza este, în general, sinceră: „nu am ce să spun, jos pălăria, dar nu prea ştiu ce vrea el să zică”, iar aplombul hermeneutic e dopat cu ingenuitate: „Contemporan, ce mă-sa o mai fi şi asta?”. Exemplele sunt grăitoare în a semnala două aspecte:
1. Nu e deloc departe vremea în care compoziţiile şcolare vor fi integral redactate în limbaj sms. Mă mir că înţelepţilor de la Centrul Naţional de Evaluare şi Examinare nu le-a trecut prin cap să formuleze subiecte având ca suport experimentele poetice ale lui Ovidiu Nimigean: „n xst kvnte pt c smt akm pt tne” (sms story). Sînt sigur că toţi elevii ar fi înţeles despre ce e vorba în text.
2. Trăim deja în vremea în care rostirea şi scrierea caracterizate de fluenţă şi de corectitudine sunt ţinte de neatins pentru unele din splendidele exemplare aflate la conducere: „Din Craiova pân’ la Iaşi/ Se resimte lipsa sării,/ Fiindcă cei mai mulţi ocnaşi/ Au ajuns la cârma ţării”.
Mă întreb şi vă întreb: oare nu s-a copt vremea să renunţăm la moftul numit scris? În felul acesta, am fi şi noi primii la ceva.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Totul despre evaluarea copiilor din Iaşi care vor împlini 6 ani după începerea clasei pregătitoare
O nouă reţea de gaze, cu peste 1.700 de branşamente, într-o comună de lângă Iaşi
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |