Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Spectacolul Noaptea dinaintea pădurilor este o producţie independentă, care-a avut premiera la UAGE, iar apoi s-a jucat la Bacău în cadrul Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” (8-14 aprilie 2016), în afara concursului. Spectacolul urmează să se mai joace la Iaşi în spaţii neconvenţionale.
Monodrama lui Bernard-Marie Koltès La Nuit juste avant les Forêts (traducerea în limba română: Diana Nechit, iar în limba engleză: Armin Erfani) datează din 1977, fiind scrisă în urma unei căderi nervoase şi a unei încercări de sinucidere, depresia autorului devenind a naratorului şi fiind transmisă, regizoral, protagonistului. De fapt, prezenţa vizibilă este în permanenţă însoţită de o prezenţă invizibilă, care, de-a lungul monologului, ni se înfăţişează în diverse ipostaze, fără a căpăta vreodată un contur clar şi precis: un alt străin căruia eroul îi cere un foc, mama, fata cu bucle după care a alergat prin ploaie, fata în cămaşă de noapte alergând pe coridor, alter-egoul protagonistului etc.
Dintre toate metaforele şi simbolurile prezente în text, cele mai importante mi se par: refuzul oglinzilor, al autocunoaşterii, al conştiinţei de sine şi, în acelaşi timp, teama de dedublare; ploaia purificatoare, un nou început, dincolo de durere şi spaimă; camera neutră (de hotel) pe care o personalizează transformând-o într-un fragil ”acasă”, imposibilitatea de a se simţi ”acasă”, înstrăinarea, însingurarea, enumerarea tuturor camerelor posibile în care ar putea încerca să îşi regăsească un confort interior, dar siguranţa eşecului în orice privinţă, fiecare dintre camerele oferite, odăi, cabane, camere în case de familie redevenind, iremediabil, neutra cameră de hotel; o căutare interminabilă a ceva ce-ar putea semăna cu iarba, nevoia de securitate, de protecţie, de abandon, renunţând la mecanismele de apărare. Monologul e ca o invocare disperată a îngerului păzitor, un zvâcnet dinaintea unei tăceri, putând semnifica orice, lăsând loc interpretării. Asocierea dintre un limbaj pe alocuri dur şi metaforă conferă farmecul textului.
Cristi Avram a optat pentru un spectacol de atmosferă, cu accent pe stările de spirit transmise de text (alienare, angoasă, anxietate), fără a ieşi prea mult din cursa în care literele ne prind iremediabil, încercând să confere un plus de melancolie prin sunet şi lumini (picuratul robinetului asociat cu fundalul sonor, albastrul luminilor asociat cu reamintirea trecutului, îmbrăţişarea neantului din final pe fundalul luminilor verzi ca iarba în amurg, însoţite de aceeaşi notă muzicală gravă). Fără a ajunge la un poem scenic, dar, în acelaşi timp, fără a moderniza prea mult punerea în scenă. Prin aceasta, deosebindu-se de alte montări nonconformiste şi dinamice (Philip Boulay, Théâtre du Saulcy). În interpretarea lui Isma'il Ibn Conner, zvâcnirea este redată prin urlet, în cazul de faţă (în interpretarea lui Ovidiu Ivan), fiind în cea mai mare parte redată prin şoaptă şi uneori, foarte puţin, strigăt. Gesturile lui Ovidiu Ivan sunt dramatice şi construiesc explicaţii pentru spectator acolo unde textul nu-şi lasă sensurile cu prea multă uşurinţă la vedere. Soluţiile regizorale (omul construit pe podea, din hainele dezbrăcate, flaconul cu pastile, schimbarea registrului vocal, ca pentru a reda pe un altul decât cel prezent în scenă) merg în acelaşi sens, al concretizării mesajului.
Străin şi însingurat, terorizat şi paranoic, jefuit, urmăritor şi urmărit, fugar, terifiat, disperat, anxios, personajul principal este construit de Ovidiu Ivan, la limita dintre normalitate şi patologic, din voci diverse (actorul are o capacitate uimitoare de a-şi modula glasul), dar şi din gesturi lucrate minuţios. Exersându-şi vocea şi gesturile, printr-un studiu serios, Ovidiu Ivan transmite toată suita de stări exprimată mai sus publicului. În cea mai mare parte, registrul este grav, însă, pe alocuri dramatismul este atât de acut, încât frizează burlescul şi comicul grotesc (discuţiile cu obiectele şi hrănirea omului de pe podea, din haine; simularea tentativei de sinucidere pe saltea; unele izbucniri ca de copil, regres la un stadiu anterior experienţial şi temporal; râsul forţat). Prezentul, trecutul, realul şi imaginarul sunt aproape de nedisociat, cu toate acestea o schimbare majoră de lumină le diferenţiază (albastrul pentru trecut, verdele arămiu pentru finalul imprecis).
Piesele decorului unic (o saltea cu pernă, o noptieră, un scaun, un bazin de apă cu robinet şi cu un lighenaş, un WC) sunt învelite în celofan, sugerând un spaţiu străin, o cameră de hotel unde totul e steril, iar amprenta umană nu are timp să se imprime, absenţa unui ”acasă”, a armoniei şi echilibrului interior, zbuciumul sufletesc, dar şi alienarea faţă de mediul înconjurător, fie că e vorba de oameni, fie că e vorba de obiecte. Spaţiu scenic este tapetat cu nailon, iar fundalul e ca un staniol, pe care schimbarea luminii neutre (în albastru sau verde cu arămiu) se reflectă interesant. Poate că jocul cu luminile, dar şi cu temporalitatea ar fi putut beneficia de un alt regim din partea regizorului, acordând mai multă atenţie acestor aspecte, eventual lucrând textul şi transformând periplul delirant prin memoria fragmentară a naratorului, în propriul său scenariu.
(Noaptea dinaintea pădurilor/ La Nuit juste avant les Forêts/ The Night Just Before the Forests de Bernard-Marie Koltès, producţie independentă, regia: Cristi Avram, interpretat de: Ovidiu Ivan, premiera: 23 aprilie 2015, Sala Studio, UAGE)
Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru - Secţia Română)
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
VIDEO PRIMELE IMAGINI cu craterul format de prăbușirea dronei, la 8 km de Brăila
Prognoză meteo pentru luna aprilie: Temperaturi peste cele normale. În ce zone sunt anunțate ploi
Ciucă se gândește la o confruntare cu Ciolacu la alegerile prezidențiale
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |