Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Zvâcnirea dinaintea tăcerii

GALERIE
dana tabrea
  • dana tabrea
- +

Spectacolul Noaptea dinaintea pădurilor este o producţie independentă, care-a avut premiera la UAGE, iar apoi s-a jucat la Bacău în cadrul Festivalului Internaţional al Recitalurilor Dramatice „Valentin Silvestru” (8-14 aprilie 2016), în afara concursului. Spectacolul urmează să se mai joace la Iaşi în spaţii neconvenţionale.

Monodrama lui Bernard-Marie Koltès La Nuit juste avant les Forêts (traducerea în limba română: Diana Nechit, iar în limba engleză: Armin Erfani) datează din 1977, fiind scrisă în urma unei căderi nervoase şi a unei încercări de sinucidere, depresia autorului devenind a naratorului şi fiind transmisă, regizoral, protagonistului. De fapt, prezenţa vizibilă este în permanenţă însoţită de o prezenţă invizibilă, care, de-a lungul monologului, ni se înfăţişează în diverse ipostaze, fără a căpăta vreodată un contur clar şi precis: un alt străin căruia eroul îi cere un foc, mama, fata cu bucle după care a alergat prin ploaie, fata în cămaşă de noapte alergând pe coridor, alter-egoul protagonistului etc.

Dintre toate metaforele şi simbolurile prezente în text, cele mai importante mi se par: refuzul oglinzilor, al autocunoaşterii, al conştiinţei de sine şi, în acelaşi timp, teama de dedublare; ploaia purificatoare, un nou început, dincolo de durere şi spaimă; camera neutră (de hotel) pe care o personalizează transformând-o într-un fragil ”acasă”, imposibilitatea de a se simţi ”acasă”, înstrăinarea, însingurarea, enumerarea tuturor camerelor posibile în care ar putea încerca să îşi regăsească un confort interior, dar siguranţa eşecului în orice privinţă, fiecare dintre camerele oferite, odăi, cabane, camere în case de familie redevenind, iremediabil, neutra cameră de hotel; o căutare interminabilă a ceva ce-ar putea semăna cu iarba, nevoia de securitate, de protecţie, de abandon, renunţând la mecanismele de apărare. Monologul e ca o invocare disperată a îngerului păzitor, un zvâcnet dinaintea unei tăceri, putând semnifica orice, lăsând loc interpretării. Asocierea dintre un limbaj pe alocuri dur şi metaforă conferă farmecul textului.

Cristi Avram a optat pentru un spectacol de atmosferă, cu accent pe stările de spirit transmise de text (alienare, angoasă, anxietate), fără a ieşi prea mult din cursa în care literele ne prind iremediabil, încercând să confere un plus de melancolie prin sunet şi lumini (picuratul robinetului asociat cu fundalul sonor, albastrul luminilor asociat cu reamintirea trecutului, îmbrăţişarea neantului din final pe fundalul luminilor verzi ca iarba în amurg, însoţite de aceeaşi notă muzicală gravă). Fără a ajunge la un poem scenic, dar, în acelaşi timp, fără a moderniza prea mult punerea în scenă. Prin aceasta, deosebindu-se de alte montări nonconformiste şi dinamice (Philip Boulay, Théâtre du Saulcy). În interpretarea lui Isma'il Ibn Conner, zvâcnirea este redată prin urlet, în cazul de faţă (în interpretarea lui Ovidiu Ivan), fiind în cea mai mare parte redată prin şoaptă şi uneori, foarte puţin, strigăt. Gesturile lui Ovidiu Ivan sunt dramatice şi construiesc explicaţii pentru spectator acolo unde textul nu-şi lasă sensurile cu prea multă uşurinţă la vedere. Soluţiile regizorale (omul construit pe podea, din hainele dezbrăcate, flaconul cu pastile, schimbarea registrului vocal, ca pentru a reda pe un altul decât cel prezent în scenă) merg în acelaşi sens, al concretizării mesajului.

Străin şi însingurat, terorizat şi paranoic, jefuit, urmăritor şi urmărit, fugar, terifiat, disperat, anxios, personajul principal este construit de Ovidiu Ivan, la limita dintre normalitate şi patologic, din voci diverse (actorul are o capacitate uimitoare de a-şi modula glasul), dar şi din gesturi lucrate minuţios. Exersându-şi vocea şi gesturile, printr-un studiu serios, Ovidiu Ivan transmite toată suita de stări exprimată mai sus publicului. În cea mai mare parte, registrul este grav, însă, pe alocuri dramatismul este atât de acut, încât frizează burlescul şi comicul grotesc (discuţiile cu obiectele şi hrănirea omului de pe podea, din haine; simularea tentativei de sinucidere pe saltea; unele izbucniri ca de copil, regres la un stadiu anterior experienţial şi temporal; râsul forţat). Prezentul, trecutul, realul şi imaginarul sunt aproape de nedisociat, cu toate acestea o schimbare majoră de lumină le diferenţiază (albastrul pentru trecut, verdele arămiu pentru finalul imprecis).

Piesele decorului unic (o saltea cu pernă, o noptieră, un scaun, un bazin de apă cu robinet şi cu un lighenaş, un WC) sunt învelite în celofan, sugerând un spaţiu străin, o cameră de hotel unde totul e steril, iar amprenta umană nu are timp să se imprime, absenţa unui ”acasă”, a armoniei şi echilibrului interior, zbuciumul sufletesc, dar şi alienarea faţă de mediul înconjurător, fie că e vorba de oameni, fie că e vorba de obiecte. Spaţiu scenic este tapetat cu nailon, iar fundalul e ca un staniol, pe care schimbarea luminii neutre (în albastru sau verde cu arămiu) se reflectă interesant. Poate că jocul cu luminile, dar şi cu temporalitatea ar fi putut beneficia de un alt regim din partea regizorului, acordând mai multă atenţie acestor aspecte, eventual lucrând textul şi transformând periplul delirant prin memoria fragmentară a naratorului, în propriul său scenariu.

(Noaptea dinaintea pădurilor/ La Nuit juste avant les ForêtsThe Night Just Before the Forests de Bernard-Marie Koltès, producţie independentă, regia: Cristi Avram, interpretat de: Ovidiu Ivan, premiera: 23 aprilie 2015, Sala Studio, UAGE)

Dana Ţabrea este profesor, doctor în filosofie şi cronicar de artă teatrală (membru al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru - Secţia Română)

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri