Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Anul teatral 2011, anul stagnarii

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Scurta, lista graviteaza semantic in jurul termenului stagnare, celelalte fiindu-i relativ sinonime. Stagnare e cel mai acoperitor, intrucit ceea ce s-a petrecut sub semnul Thaliei in ultimele 12 luni nu a fost nicidecum mai spectaculos decit durata anterioara. Constatare anticipabila, caci teatrul romanesc face parte din categoria acelora care preiau imediat tendintele si convulsiile mediului social-politic in care exista. Din pacate, raportarea mimetica la societatea in care functioneaza nu se face preponderent estetic, ceea ce ar fi dezirabil, ci, in primul rind, din punct de vedere al culturii organizationale. Cu alte cuvinte, la asa un mediu public, asa teatru! Sociologic, situatia e explicabila: establishment-ul autohton il conserva covirsitor pe cel antedecembrist, fiind in continuare majoritar de stat, adica dependent de guvern si politic. Absenta reformelor, a unor programe consistente, cu bataie mai lunga in privinta initiativelor independente, preferinta pentru un sistem salarial ce nu incurajeaza concurenta profesionala, ci linistea sindicala au lasat teatrul nostru in siajul unor trenduri caracteristice mai degraba trecutului. Reducerile bugetare severe practicate de azi pe miine in 2011 si aplicate si companiilor teatrale fara o analiza de fond a domeniului au insemnat comasarea unor institutii, inghetarea cheltuielilor, reduceri de personal, blocarea schemelor de angajati, plafonarea salariilor, adica o functionare la nivel de avarie, necompetitiva, nestimulativa. Cu rare exceptii, evenimentele centrale ale platformelor artistice au ramas premierele si festivalurile, unele reusite, altele realizate din inertie. Putine sint institutiile care isi contureaza un profil net, individualizindu-se printr-o misiune artistica asumata, de la care nu se abat. Intr-un clasament scurt al fruntasilor includ fara ezitare Teatrul Odeon, care a celebrat 100 de ani de la primul spectacol pe scena actuala, Teatrul National Sibiu, Teatrul National Timisoara, Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca.

    Regizorul, unicul garant al succesului

    Managerii continua alergatul dupa nume sonore ale regiei, pe care se straduiesc sa le aseze pe afis. Indiferent de costuri, considerind regizorul unicul garant al succesului. Scena romaneasca se mentine tot in zona unui teatru al regiei, al artei regizorale practicate ca reinterpretare. Privind in urma, hiperactivii ultimului an sint Alexandru Dabija, Radu Afrim, Tompa Gabor, Alexander Hausvater si, surpriza, tinarul Alexandru Mazgareanu. Mihai Maniutiu si-a luat, inspirat si la timp, un an sabatic. Breasla directorilor de scena a inregistrat si pierderi irecuperabile, prin trecerea in amintire a lui Liviu Ciulei si Alexandru Tocilescu, ambii protagonisti ai unor capitole consistente ale teatrului nostru contemporan, trecind din salile de repetitie in paginile istoriei teatrale. Intr-un peisaj national monoton sub aspectul formulelor estetice, dominat, cum ziceam, de regia ca operatiune creativa de reinterpretare, unica alternativa viabila practicata de ceva stagiuni e teatrul documentar. Au ilustrat-o cu brio in continuare Gianina Carbunariu, Ana Margineanu, Peca Stefan, Bogdan Georgescu, adepti ai unui teatru emanat de realitate, realizat prin documentarea societatii in punctele ei nevralgice. Un gen de teatru verbatim, de genul celui promovat la scoala de scriitura dramatica de la Royal Court, prin care au trecut si ai nostri tineri artisti.

    Aprecierea succesului - pe principii centraliste

    Cum e apreciat succesul in teatrul romanesc? In continuare, pe principii centraliste. Cel mai rivnit indicator e intrarea pe lista nominalizarilor la premiile UNITER, gala raminind un etalon al aprecierii profesionale. Doar ca si palmaresul sau s-ar cere ajustat, in acord cu realitatile. De pilda, acordind mai multa atentie tinerilor creatori si inovatiilor si mai putin ori deloc productiilor de teatru TV si radiofonic. Si o selectie in Festivalul National de Teatru face bine, atestind calitatea produsului scenic in discutie si a realizatorilor implicati. Adaugati la fisa de evaluare cronicile favorabile, premiile, numarul de spectacole, de spectatori, participari la festivaluri in tara si strainatate. Si daca am ajuns la cuvintul strainatate, cum s-o fi vazut teatrul nostru in 2011 in afara granitelor? Sters! Eforturile Institutului Cultural Roman sint laudabile, dar nu au atins inca nivelul cinematografiei, dansului contemporan ori artelor vizuale, desigur genuri mai usor transportabile la export. In absenta vreunui plan national coerent de promovare a produselor teatrale peste hotare, participarile internationale sint mai degraba rezultatul unor eforturi institutionale ori gesturi individuale decit expresia dorintei oficialitatilor de a ajusta imaginea Romaniei pe canale culturale.

    Publicatii si titluri noi

    De semnele perene ale unei arte efemere s-au ocupat doua publicatii de specialitate, „Teatrul Azi" si „Scena.ro", mentinind vie partea de dialog teoretic si analiza a ceea ce se intimpla pe scenele noastre si aiurea. Imbucurator, citeva titluri noi au imbogatit rafturile consacrate teatrologiei, cele mai numeroase, editate de Fundatia „Camil Petrescu", care are colectii specializate. Din pacate, Unitext, editura asociatiei profesionale, a facut-o mai putin, la fel Cartea Romaneasca; colectia FNT, lansata si intretinuta in mandatul Cristinei Modreanu, s-a oprit si ea dupa citeva lucrari de referinta, traduceri din bibliografia obligatorie a domeniului. Titluri de nisa, cele consacrate Thaliei nu devin bestseller-uri, dar sint indispensabile. La fel de necesare sint un dictionar al teatrului romanesc ori o enciclopedie, obligatoriu bilingve, care sa ofere material informativ esential.

    Succintul meu survol retrospectiv indica o concluzie unica: nimic senzational in teatrul romanesc al anului trecut. Iar pe post de proiectie: nadejdea ca recesiunea nu va urca rampa!


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri