1. Persoanei de la FEAA la care v-ati referit nu i s-a dat voie sa se inscrie la concurs. Prin urmare, prevederile Codului de etica nu opereaza preferential, ci principial.
2. Codul de etica nu incalca drepturile individuale, producand injustitii si discriminari. Regula privind gradele de rudenie nu se refera la categorii sociale, categorii profesionale, categorii de venit sau origine etnica, ci instituie o necesara corectitudine in privinta angajarii personalului. Discriminarile existau mai degraba inainte de adoptarea acestor modificari ale codului de etica, cand rudele personalului angajat al universitatii aveau un anumit privilegiu la toate concursurile. Codul de etica nu este un act inchizitorial, ci un soi de "constitutie morala" a universitatii. Probabil, dupa ce universitatea va deveni efectiv deschisa catre absolventii din intreg mediul academic romanesc si european si catre potentialii candidati din alte institutii, o regula privind interdictia angajarii rudelor de grad apropiat nu va fi necesara.
3. Facultatea de Teologie Ortodoxa, la fel ca Facultatea de Teologie Romano-Catolica are un statut special, care tine de apartenenta la religia traditionala si marturisirea consecventa a acestei credinte. Spre deosebire de marea majoritate a facultatilor cu profil teologic din universitatile occidentale, al caror scop il constituie mai degraba studiile stiintifice asupra religiei si analiza comparativa a credintelor religioase, intr-un anume spirit de obiectivitate si detasare fata de valorile morale traditionale, facultatile de teologie traditionale in tarile central si est europene au o vocatie preponderent pastorala. Din cate stim pana-n prezent, nimeni nu poate fi purtatorul de mesaj al unei credinte traditionale daca nu se impartaseste in acea credinta si, deopotriva, nu se revendica de la o comunitate de spirit si idei. Poate doar marxistii si neo-marxistii, care intotdeauna s-au dovedit foarte buni demagogi, ar putea sa sustina public altceva decat ceea ce gandesc.
Cu siguranta, in momentul in care facultatile noastre de teologie vor dezvolta programe de tipul "religios studies" sau "divinity school", acestea vor fi deschise persoanelor provenind din toate confesiunile si cultele religioase.
4. Din pacate, trebuie sa recunoastem ca birocratia este o patologie sociala in intreaga tara, iar mediul academic este afectat in aceeasi masura ca si alte compartimente ale vietii publice si culturale din Romania. Atata timp cat universitatile romanesti sunt considerate institutii ale statului, iar autonomia universitara ramane doar o buna intentie stipulata in lege, nu exista cai efective de a diminua sau trata patologia birocratica. In plus, sub paravanul procedurilor si al supra reglementarii, se camufleaza numeroase servituti administrative si interese de grup sau clan. Am insa convingerea ca, treptat, in universitatea ieseana se deschid cai si apar oportunitati pentru tinerii academici de valoare. Noi, cei din conducerea Universitatii, suntem preocupati de situatia si nemultumirile acestor tineri si vom intreprinde toate diligentele posibile pentru ca ei sa nu renunte la angajamentul in intreprinderea complexa si dificila a dezvoltarii unei universitati mai deschise si mai competitive.
5. De o buna perioada de timp, Universitatea "Al. I. Cuza" investeste si in modernizarea, reconstructia, achizitia si constructia de spatii didactice. Cum bine stiti, sunt in curs de executie lucrari de consolidare si modernizare in corpul A si corpul I. De asemenea, acum se lucreaza la proiectarea modernizarii corpului E si a corpului O si sunt in curs de elaborare proiectele a doua noi cladiri pentru spatii didactice. Toate aceste investitii necesita timp si fonduri masive. Probabil, cu mai multi ani in urma, modernizarea caminelor si a cantinei a fost considerata prioritara deoarece erau necesare conditii sociale mai bune pentru studenti. Cum nu toate investitiile pot fi demarate in acelasi moment, conducerea universitatii a fost si este, actualmente, nevoita sa aleaga o ordine de prioritati.  E posibil ca aceasta ordine sa nu fie cea mai buna, insa, tinand seama de urgentele existente si de fondurile disponibile, consideram ca, atat deciziile conducerilor anterioare ale universitatii, cat si cele ale conducerii actuale, au fost corecte.
6. Nu cred ca profesorii care au doua sau trei norme didactice pot face si o activitate de cercetare cat de cat rezonabila. Dar nu sunt in masura, pentru ca nu ma indreptateste niciun document oficial, sa le gestionez timpul de munca persoanelor din corpul profesoral al universitatii. Pana la urma, modul in care o persoana intelege sa-si desfasoare si dezvolte cariera academica este o alegere personala. Ceea ce poate sa faca conducerea universitatii priveste stabilirea criteriilor de importanta a performantelor profesionale in diferite categorii de activitati. Probabil, treptat, performantele in activitatea de cercetare vor dobandi o importanta mai mare decat performantele didactice, eventual aceasta schimbare a criteriilor de apreciere a contributiilor personale va avea si o acoperire financiara.

In principiu, nu am cum sa stiu cum justifica fiecare dintre cei peste 2100 de angajati ai universitatii activitatea lor zilnica. Se intampla insa ca, in cazul domnului Tanase, sa cunosc relativ bine activitatea sa. Domnul Tanase a fost militar de cariera si a pastrat consecvent si coerent toate bunele virtuti ale unui militar de cariera: promptitudinea, meticulozitatea, rigoarea, loialitatea institutionala si, mai ales, caracterul. Este custodele muzeului universitatii, o ocupatie care necesita cu prisosinta obisnuintele si practicile pe care cineva putea sa le insuseasca intr-o cariera profesionala anterioara. Toata persoanele din conducerea universitatii sunt multumite de activitatea domnului Tanase in calitate de custode al muzeului. Pentru a nu vorbi la modul general, voi face referire doar la cateva aspecte concrete: existenta, pentru prima data, a unui inventar complet si a unei descrieri detaliate a tuturor obiectelor adunate prin straduinta profesorului Macarie si a domnului Tanase si generozitatea donatorilor; existenta unui proiect complet al muzeului universitatii si a descrierii minutioase a organizarii si gestiunii acestuia si, cel mai important lucru, increderea deplina pe care conducerea universitatii o are in persoana domnului Tanase.

Veniturile obtinute de personalul didactic si de personalul nedidactic al universitatii constituie informatii publice doar pentru organizarii indrituite sa controleze corectitudinea si legalitatea realizarii lor, adica Directia Finantelor Publice, prin comportamentul de specialitate, si, eventual, Agentia Nationala de Integritate. In rest, acestea sunt informatii strict private, care nu pot fi afisate in toate locurile publice, cum si-ar dori partizanii colectivismului, criticii de profesie si revolutionarii fara cauza.

Sunt de acord cu dumneavostra ca performantele intelectuale, competentele profesionale si recunoasterea academica nu tin de regnul biologic, nu sunt dependente de varsta. Multe persoane in varsta, care au petrecut o viata printre carti si in laborator, se bucura de longevitate intelectuala si de o "tinerete de invidiat a ideilor". In fond, acumularea de-a lungul timpului a unui set larg si profund de cunostinte conditioneaza sinteza si calitatea acestora, cum deopotriva conditioneaza o anumita serenitate si intelepciune. Evident ca sunt de preferat in calitate de mentori si indrumatori intelectuali cei care au avut prilejul sa acumuleze multe cunostinte dar sa si dobandeasca o intelepciune rezonabila. Problema este aceea ca nu putem face statistica din destinele si profilurile individuale ale personalitatilor,  ca atare nu putem generaliza o teza sau o idee intemeiata pe cazuri particulare. Nu putem fi de acord cu limitarea varstei celor care isi asuma orice gen de intreprindere intelectuala, dar nici nu putem exagera in privinta calitatii activitatii academice a persoanelor care au depasit o anumita limita de varsta. Situatia ar trebui tratata, de la caz la caz, de catre Senatul Universitatii. Insa, Legea statutului personalului didactic si Legea educatie inca in vigoare ne obliga sa adoptam masura limitarii varstei conducatorilor de doctorat.

Nu-mi dau seama daca intrebarea dvs., care este una multipla, este pusa cu buna credinta, in spirit critic, sau este pusa tendentios, in spiritul eternei nemultumiri, tipica pentru tot romanul impartial. Poate ca nici nu are importanta modul in care dvs. ati gandit aceasta intrebare multipla si poate chiar va preocupa o ameliorare a calitatii personalului didactic si o schimbare a conditiilor de concurs in universitatea noastra. Din cate stiu, evaluarea personalului didactic de catre studenti este in vigoare in universitatea noastra inca din 1998. Rezultatul evaluarii este luat in considerare cand comisia de concurs intocmeste fisa candidatului la un post didactic. Insa, potrivit prevederilor Regulamentului de evaluare si promovare a personalului didactic,  rezultatele evaluarii de catre studenti nu pot fi aduse la cunostinta publicului larg, sunt informatii confidentiale.
Nu-mi este teama ca Universitatea ar avea, prin participarea studentilor in comisiile de concurs, "CADRE DIDACTICE profesioniste si interesate sa se perfectioneze in fiecare zi".  Dimpotriva, mi-as dori tare mult ca universitatea sa aiba un corp academic de elita, format din personalitati, si nu din cadre didactice. Mi-e teama insa ca, odata cu masificarea invatamantului superior, tendinta careia i s-a supus si universitatea noastra, tocmai participarea studentilor in comisiile de concurs ar conduce la o situatie similara celei din perioada in care universitatile de traditie din Romania erau conduse si constranse de consilieri sovietici. Mai clar spus, s-ar generaliza cazurile gen "Republica de la Ploiesti".
Nu cred ca cercetarea din universitatea noastra poate fi calificata argumentat drept "forma fara fond". Probabil, exista discipline sau chiar domenii intregi in care formele fara fond constituie o caracteristica importanta. Cu certitudine, insa, scolile cu traditie ale universitatii, in special in categoria stiintelor exacte, au o activitate de cercetare prestigioasa, vizibila si recunoscuta pe plan international. Aceste scoli consituie un bun exemplu pentru celelalte facultati ale universitatii. Imbucurator este faptul ca exemplul sau modelul demonstrativ al scolilor de stiinte exacte este urmat de cativa ani atat de facultatile traditionale, cat si de cele mai recente, din domeniul stiintelor socio-umane. Nu este o asertiune de complezenta, ea putand fi probata prin articole publicate in reviste academice internationale, numeroase participari la conferinte de buna calitate in strainatate, colaborari in proiectele europene si carti publicate in edituri din strainatate.

In principiu, atat in documentele oficiale ale universitatii, cat si in procedurile si practicile operationale, tinem seama de opiniile si ideile studentilor. O universitate care nu ar acorda importanta consideratiilor si nemultumirilor studentilor ei nu si-ar avea rostul. In realitate, insa, nu avem nici mijloacele necesare si nici posibilitatea efectiva de a lua in calcul opiniile tuturor celor aproape 39.000 de studenti. Esantioanele de studenti implicate in procesul de evaluare a profesorilor reprezinta, intr-o anumita masura, o proportie prea mica din numarul total al celor inscrisi. Statistic vorbind, aceasta proportie nu este intru totul relevanta pentru o importanta mai mare atribuita evaluarii activitatii didactice de catre studenti. Probabil, aceasta si explica de ce rezultatele evaluarii constituie informatii confidentiale, insa, potrivit regulamentelor si prevederilor legale,  rezultatele evaluarii de catre studenti formeaza o parte din fisa de apreciere a activitatii personalului didactic in cadrul concursurilor de promovare.

Nu este nici in misiunea mea si nici de competenta mea sa stabilesc modul de evaluare a activitatilor studentilor de la Facultatea de Drept. Sunt convins ca personalul academic al acestei facultati este mai in masura decat oricine altcineva din afara domeniului de specialitate sa formuleze programe analitice ale disciplinelor si, implict, metode si instrumente de evaluare a cunostintelor acumulate de studenti. Pot doar sa comentez asertiunile si intrebarea dvs. Din cate stiu, evaluarea studentilor are doua componente mari: evaluarea pe parcursul semestrului si evaluarea finala. Prima forma de evaluare are o pondere covarsitoare, de cativa ani incoace (intre 50 si 70%). Prin urmare, studentii de la Drept au posibilitatea, in cursul semestrului, sa se exprime liber la seminar, simulari de procese, dezbateri retorice, colocvii pe teme anuntate anterior, conferinte invitate ale unor personalitati din domeniu etc, toate acestea constituind, in ultima instanta, forme de autoexaminare si examinare orala. Nu vad de ce ar fi strict necesara examinarea orala la sfarsitul semestrului. De pilda, in aproape toate facultatile de drept din universitatile nord americane, examenul de la jumatatea semestrului si cel de la finele semestrului sunt in forma scrisa. Nu cred ca putem spune ca Statele Unite duc lipsa de avocati buni.