Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
E aproape o chestiune psihologică: omul nu mai poate trăi normal fără muncă cruntă. El nu mai poate sta degeaba. Dacă stă, i se pare că iroseşte timpul. Dacă maimuţa muncea până obţinea hrană, omul munceşte continuu, şi dincolo de hrană, către idealuri infinite.
Mă confrunt din ce în ce mai des în ultima perioadă cu o dilemă, anume să răspund solicitării ce stă între mine şi accesul la vreun cont de e-mail sau mai ştiu eu ce site: “Nu sunt robot”. Să dovedesc, cu alte cuvinte, ceea ce pentru mine este evident, că nu sunt maşină.
Ţin minte că prima dată când am văzut negaţia asta atribuită mie de pe ecranul unui computer cu aluzia evidentă “Ştim că nu eşti, dar hai, demonstrează!” m-a făcut să râd. Am crezut chiar că era o formulă menită să distreze vizitatorii făcută de cei care administrează site-ul respectiv în întâmpinarea diverselor filme SF la modă. Apoi, în a doua fază, când am văzut că nu era o glumă şi că nu puteam trece mai departe, m-am simţit jignit, apoi furios. Stai aşa un pic, adică eu, om în adevăratul sens al cuvântului, trebuie să îmi pierd vremea cu demonstrarea unui fapt evident? Chiar aici s-a ajuns? O parte din timpul meu de acum trebuie dat şi demonstrării unui truism? Nu sunt destule parole, click-uri, link-uri, reclame peste care trebuie să trec? Acum trebuie să mai arăt şi că am scuipat în gură în loc de şuruburi? Pe bune? Nu-mi venea să cred că s-a ajuns până acolo încât să se facă această distincţie, între mine şi un oarecare… robot.
Mai apoi, când am fost confruntat din nou cu problema, m-am îngrijorat. Adică, stai aşa, chiar poate fi un Terminator la butoane undeva care vrea să îmi facă ceva mie sau restului umanităţii? Iar noi trebuie să începem să ne apărăm? Uau, e groasă!... În idioţenia mea de analfabet în ale computerelor îmi şi imaginam o tablă cu ochi în faţa unui ecran care spunea: “Băi, să-mi bag picioarele, cum să fac eu să par om ca să intru pe site-uri pentru oameni?!… Eventual cu femei goale şi alte alea…”
Apropo de asta, oare a monitorizat cineva traficul pe respectivele site-uri să vadă dacă nu cumva au fost accesate şi de roboţi? Ce, problema devine deschisă… Trebuie să ne apărăm cu dinţii ce e încă al nostru, cu carne, piele, păr, grăsime, secreţii şi altele asemenea…
Sunt sigur că nu va trece mult până ce va apărea aceeaşi solicitare şi la intrarea în magazine, în blocuri de locuinţe, în instituţii, peste tot. Nu avem destule probleme, acum trebuie să demonstrăm şi că suntem oameni! E culmea.
În fine, mai în glumă mai în serios, încetul cu încetul trebuie să ne obişnuim cu faptul că roboţii vor face parte din viaţa noastră de zi cu zi. Şi mă refer la roboţii aceia cu care ai ce vorbi nu cu cei de bucătărie cu butoane, motoraş şi diferite cuţite de tăiat legumele… Lucrurile au început să funcţioneze în direcţia asta. Din ce în ce mai mulţi umanoizi vin în întâmpinarea unei înţelegeri optime între ei şi maşinării, se pun cumva în “pielea” lor. Aceştia se robotizează, se lasă prinşi de bună voie în culoare fixe, invariabile, în rutine infinite, în concepţii plate, constante şi împărtăşite de toţi în egală măsură. Parcă se înmulţesc de pe o zi pe alta concetăţenii care merg pe o bandă rulantă imaginară precum cele de pe liniile de asamblare din fabrică, care se lasă prinşi de nişte tipare ca nişte reguli invariabile: casă, serviciu, bani, carieră, maşină, casă, serviciu, bani, carieră, maşină…
Nu mai ştiu de unde aflasem ideea asta, oricum era cu mult timp urmă, când eram prin liceu. Un mare înţelept scriitor de romane SF spunea că evoluţia firească a omului e să facă în aşa fel încât să predea tot ce e mai greu din viaţa sa, respectiv munca şi grijile, unor maşinării construite tot de el în acest scop, astfel încât să aibă libertatea de a trăi cu adevărat viaţa exact aşa cum îşi doreşte. Ţin minte că ideea m-a fascinat. Era perspectiva unui viitor lipsit de probleme şi de libertate totală. De aia am şi reţinut-o. Acum mă întreb dacă suntem aproape de acel moment sau dacă mai e mult. Nu mai sunt eu în stare să văd realitatea aşa cum este de fapt, sau în momentul de faţă omul munceşte mai mult ca oricând, ca un nebun? A uitat oare de dorinţa de a preda într-un viitor munca respectivă roboţilor? Mie mi se pare că a devenit el însuşi un robot, unul ghidat de idealuri străine lui. E aproape o chestiune psihologică: omul nu mai poate trăi normal fără muncă cruntă. El nu mai poate sta degeaba. Dacă stă, i se pare că iroseşte timpul. Dacă maimuţa muncea până obţinea hrană, omul munceşte continuu, şi dincolo de hrană, către idealuri infinite.
Cred că se va întâmpla o fază de-a dreptul hilară: pe viitor, oamenii vor munci mai ceva ca sclavii, iar pe lângă ei roboţii se vor bucura de o viaţă tihnită. Roboţii şi animalele, să nu uit. Şi acestea din urmă se vor opri din muncă şi se vor lăfăi în huzur. Caii nu vor mai trage la căruţă, câinii nu vor mai păzi curtea, pisicile nu vor mai vâna şoareci, toţi se vor uita la televizor, în timp ce vor ronţăi crănţănele, la filme cu oameni muncind şi alte animale trăind aventuri… Haha, ce lume minunată!
Zilele trecute, bunăoară, cu Crăciunul şi Revelionul, oamenii au rupt uşile instituţiilor unde munceau pentru a se scufunda în relaxare totală. Au fugit care încotro pe unde au apucat ori s-au trântit pe canapea unde au zăcut până ce s-a terminat concediul, într-o dorinţă de a face “ceea ce vor” fără margini. Ironia e că mulţi, dacă nu majoritatea, după trei zile de relaxare totală, adică de inactivitate şi odihnă, au început să se simtă inutili. Nu ştiau ce să facă cu timpul rămas liber. Asta pentru că munca a devenit o dependenţă, o nevoie de consumare a energiilor. Din ce în ce mai puţini oameni stau azi într-o meditaţie continuă 7 zile, merg într-o plimbare continuă prin pădure, se joacă fără reţineri cu proprii copii; azi ei trebuie neapărat să facă ceva, orice, dar să fie ceva care aduce un rezultat. Există o asemenea presiune pe creierul individului că timpul este scurt şi că viaţa trece, încât îi este teamă să stea ca de moarte...
De fapt astăzi singura activitate fără scop concret care nu te face să te simţi vinovat în timpul în care nu munceşti e să te odihneşti ca să capeţi puteri pentru a porni din nou la muncă… Ridicol, nu?
Evident că în articolul de faţă nu mă refer la specia pe cale de dispariţie a moldoveanului autentic prezent în unele sate din Vaslui, Iaşi şi Botoşani pe care l-am identificat într-un articol mai vechi şi care, da, este total inert la orice înseamnă muncă şi roboţi şi care poate sta continuu zile întregi. El este febleţea şi idealul meu, dar, din păcate, este izolat şi va dispărea foarte curând, nemaifiind acceptat de societate…
Briscan Zara este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Rusia a primit un avertisment scris de la SUA înainte de atacul terorist de la Moscova
Cazul fetiţelor încurcate la externarea din maternitatea Ploieşti: ce sancțiune a primit asistenta
Ploieşti: Ce a păţit asistenta care a încurcat doi bebeluşi la externare
În pofida războiului, economia ucraineană a crescut cu 5,3% în 2023
Economia SUA a înregistrat o creştere peste estimări în trimestrul patru din 2023
Boloş: Cel care stă în concediu medical primeşte mai mulţi bani decât atunci când este la serviciu
Manchester City a transferat un fotbalist american de 14 ani
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |