Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Aydan Özoğuz sau diversificarea diversităţii

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

În loc de motto: Să luptăm pentru pace până nu mai rămâne piatră peste piatră!

Saliha Aydan Özoğuz (*1967 la Hamburg) este o membră de frunte a Partidului Social-Democrat din Germania (SPD). Din 2009 este în Bundestag. Între 2011 şi 2017 a fost unul dintre vicepreşedinţii SPD, iar între 2013 şi 2018 a fost împuternicita guvernului federal pentru migraţie, refugiaţi şi integrare. Din 26 octombrie a.c., doamna Özoğuz este vicepreşedinta Bundestagului.

Cariera politică a hamburghezei de origine turcă Aydan Özoğuz (părinţii ei au emigrat în 1961 de la Istanbul la Hamburg) a început în 2001, când, la propunerea lui Olaf Scholz (preşedintele SPD Hamburg şi, între timp, preşedintele SPD şi noul cancelar al Germaniei), a candidat cu succes ca independentă pe listele SPD (locul 5) la alegerile pentru parlamentul oraşului liber Hamburg, lucru ce s-a repetat şi în 2004 (de pe locul 4). În acelaşi an 2004, apoi, s-a înscris în SPD. O carieră destul de fulgerătoare, căci nu-i puţin lucru ca într-o ţară mare precum Germania să ajungi în 17 ani de la intrarea în partid vicepreşedinte al Bundestagului! Ca fapt divers, are în continuare, pe lângă cetăţenia germană (obţinută, ce-i drept, abia în 1989), şi cetăţenia turcă.

Dar de ce mă ocup eu de doamna Aydan Özoğuz? Pentru că, de, ajunsă-n vârful piramidei puterii politice din Germania, unii şi-au amintit de o declaraţie a ei din mai 2017, când doamna în cauză a spus negru pe alb că „dincolo de limbă, o cultură specific germană” n-ar fi „identificabilă”.

Iată pasajul complet din comentariul ei în calitate de împuternicită federală pentru integrare a guvernului german, apărut în data de 14 mai 2017 (ce coincidenţă bizară: fix în ziua în care a fost investit ca nou preşedinte al Franţei Emmanuel Macron) pe causa.tagesspiegel.de:

Germania este diversă şi pentru unii asta-i prea complicat. De aceea, sezon după sezon, se cere o cultură conducătoare [Leitkultur] care să asigure ordine şi orientare. Dar de cum se umple această cultură conducătoare cu conţinut, dezbaterea alunecă înspre ridicol şi absurd, propunerile degenerează devenind un clişeu al fiinţei germane [des Deutschseins]. Ceea ce nu-i de mirare, căci, dincolo de limbă, o cultură specific germană pur şi simplu nu este identificabilă. Deja istoric vorbind [schon historisch], istoria noastră a fost marcată mai degrabă de culturi regionale, de imigrare şi de diversitate. Globalizarea şi pluralizarea unor lumi ale vieţii [Lebenswelten] duc la o altă diversificare a diversităţii [Vervielfältigung von Vielfalt].”

Mai întâi, un comentariu simplu, primul peste care am dat pe site-ul amintit (sunt multe, pro şi contra): „Deja logica pură ne arată că doamna Özoguz vorbeşte - ca să nu spun mai mult - destul de nereflectat. Dacă în ţara asta există o «diversitate de culturi», cum presupune ea, apoi printre acestea va fi fiind şi una germană, nu? Sau cei care îşi zic germani prin ţara asta cu toţii nu au o cultură (comună), pe când imigranţii au? Sau cum, sau ce? Ar găsi oare doamna Özoguz fie şi un singur turc, o turcoaică care ar declara că n-ar exista nicio cultură turcă dincolo de limba turcă? Mă-ndoiesc, căci aşa de prost, precum se vorbeşte în anumite cercuri de stânga, nici nu poate fi vreun turc.” (Rudolf Wedekind)

În ce mă priveşte, sigur că m-a şocat şi treaba cu aşa-zisa neidentificare a unei culturi specific germane (o grozăvie de declaraţie în sine care ar cam fi trebuit s-o propulseze pe doamna Özoguz nu în sus, ci în jos...), dar şi mai şi mi s-a părut finalul pasajului care, dincolo de un limbaj de lemn nou transformat în „spumă” de rumeguş, prezintă cu o candidă seninătate una bucată din miezul programului progresiştilor din lumea largă, una dintre dogmele supreme: diversificarea diversităţii! Nu recunoaşterea (şi păstrarea) diversităţii, nu, frate, multiplicarea acesteia, diversificarea ei! Dincolo de descoperirea a tot felul de noi şi noi minorităţi oprimate, defavorizate etc., etc., exemplul cel mai la îndemână este dat de „descoperirea” (inventarea, mai bine zis) de noi şi noi identităţi de gen! Cică s-a ajuns între timp la peste 70, la 72 (şaptezeci şi două!), mai exact!?

Dar să nu credeţi că doamna, ajunsă între timp, repet, vicepreşedinta Bundestagului, a fost originală cu declaraţia ei. Nu, nicidecum: cu vreo trei luni înaintea ei, ditamai viitorul preşedinte al Franţei (vezi coincidenţa bizară amintită mai sus), pe numele lui Emmanuel Macron, a spus cam acelaşi lucru despre cultura franceză, citez: „Nu există o cultură franceză. Există o cultură în Franţa. Aceasta-i diversă.” (după FigaroVox, figaro.fr, 06/07.02.2017)

De, ideile „măreţe” (revoluţionare, cu şi fără ghilimele) îs contagioase, nu? Aidoma unui virus (pandemia covid nu-i singură, nicidecum).

Oare de ce tot discursul acesta mi-a amintit de vechiul slogan sovietic cu lupta pentru pace? Poate pentru că miezul din care s-a născut e de aceeaşi sorginte utopic-totalitară. Cum ar veni: Să diversificăm până nu mai rămâne nimic de diversificat! Sau, vorba lui Andrei Vieru: „Orice iluzie pe care ţi-o faci este o speranţă, dar nu orice speranţă este o iluzie. Întocmai ca relaţia dintre utopia totalitară şi realismul democratic, relaţia dintre Iluzie şi Speranţă este deci şi ea una de dualitate, adică de contradicţie unilaterală.” (A. Vieru, Elogiul frontierelor. Mic tratat de libertate, Humanitas, 2021, p. 111).

Pare forţată citarea lui Vieru? Pare, dar nu-i. Căci negarea existenţei („identificabilităţii”) unei culturi franceze ori germane se-nscrie perfect în diversiunea diversităţii, respectiv a diversificării cu orice preţ, până la dărâmarea tuturor frontierelor, inclusiv ale celor dintre specificitatea culturilor. Să nu vă mire să auziţi ori să citiţi (poate aţi făcut-o deja?) că nu există, de fapt, nici o cultură specific română, căci piticii progresişti se diversifică şi se multiplică pe zi ce trece şi aleargă cu sârg şi zel spre acelaşi ţel pe toţi creierii preformataţi şi spălaţi cu gel. Gelul uniformizării globale şi totale, desigur. Altfel spus: Adio, diversitate!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri