Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cale bătută de la ţară la oraş

GALERIE
michael astner
  • michael astner
- +

Gata. Bagajele-s făcute.

Rucsacul mare, de munte, cu care n-am fost niciodată pe munte, dar pe care-l folosesc curent de de-acum peste 20 de ani în călătoriile mele, fie ele de la Iaşi la Amnaş (şi retur), fie din România-n Germania (şi retur, of course), e cântărit: 17 kg - e bine, e foarte bine. Ar mai fi încăput una-alta, dar evit, dacă pot, să depăşesc 20 de kilograme - nu de alta, dar aş avea ceva probleme de-ar trebui să-l salt sus, la bagaje, în tren. Toamna am mai păţit-o (de-am umplut cam tare rucsacul), iar ca să-l salt la bagaje a trebuit să mă chinui precum un halterofil la stilul „aruncat”!

S-a oprit ploaia? S-a oprit. Fac ultimele verificări. Borseta. Mobilul. Cheile. Scot bagajele pe holul de la intrare. Închid oblonul de la odăiţa din spate. Scot siguranţele de la panoul electric. Încui uşa veche a casei cu cheia mare (pentru broasca originală, de epocă), cu cheia de yală, yala de deasupra montată abia prin 1990. Duc bagajele în faţa portiţei, încui portiţa. Îmi aprind o ţigară. Mereu aştept câteva minute - poate trece o maşină de ocazie. Foarte rar s-a întâmplat să treacă una cu un şofer disponibil (ori cu loc) să mă ia. Apoi pornesc pe jos, ca de atâtea şi atâtea ori din 2004 încoace.

Niciodată nu mi-am organizat cumva vreun transport până la Gara Sălişte (cu excepţia unei dăţi când trebuia să plec de la Amnaş, via Sibiu, spre Germania şi ploua în draci în dimineaţa plecării - ad hoc am sunat la un cunoscut şi m-a dus el la gară, contra cost, desigur). Mereu am ajuns, iar ca să n-am niciun fel de stres, pornesc din timp, cu cel puţin 90 de minute înainte (îndeobşte îmi trebuie 65), astfel încât să ştiu că voi ajunge negreşit la tren, având timp, la o adică, să mai fac şi câte-o poză şi o pauză de rehidratare sus, deasupra hulei.

Nici n-am ieşit bine din sat, că văd prima poză: scot digitalul, fotografiez cd-ul aruncat pe marginea drumului de vreun automobilist nervos că, să zicem, nu mai funcţiona compact-discul: Iubeşte!!!!!!!!cu Adriana Andoni (n-am auzit de ea). Asta aşa, pentru „rubrica” mea de pe FB Ce mai aruncă unii-n peisaj ori Gunoiadul românesc, la alegere.

Din când în când, mă depăşeşte câte o maşină. N-am făcut vreun semn niciuneia să mă ia. Din când în când, desigur, coboară câte-o maşină spre sat. Pauză de rehidratare sus, pe hulă, n-am mai făcut. Nici altă poză - de pildă cu râpa din hula Amnaşului umplută de gunoaie: prea urâtă şi lumina, cu cerul acoperit complet de-o pătură de nori. Am mai făcut eu, totuşi, trei fotografii cam pe la jumătatea drumului, una, ce să vezi, cu alt cd aruncat pe geam:Viaţa mea e o povestecu Maria Constantin. Din aceeaşi colecţie de muzică, adică Taifasuri. Mda.

După o oră de mers pe jos, am ajuns pe podul peste A1, pod neprevăzut nicicum şi pentru a fi traversat în siguranţă de către pietoni (de, cine să se gândească că mai sunt unii care fie vor, fie sunt nevoiţi să meargă pe jos de la Amnaş la Gara Sălişte) şi pe care-l traversez pe partea stângă pentru că banda de siguranţă între carosabil şi balustradă e mai lată acolo. Aşa şi acum. Iar pe la mijlocul podului, mă trezesc că opreşte o maşină în dreapta mea, şoferiţa (o femeie de vreo 35 de ani, cu ochelari, frumuşică) coboară geamul şi mă-ntreabă dacă poate să mă ia undeva!?

- Mulţumesc, zic, dar eu merg la gară! Ocazie cu care arăt cu mâna spre clădirea gării ce se află la 3-4 minute distanţă.

Femeiea cea drăguţă şi-a văzut de drum, iar eu, desigur, la fel - nu fără a mă-ntreba cum de s-o fi oprit ea în dreptul meu fix pe pod? Aşa, din drum, îndeobşte încă la oareşce depărtare de gară ori de intersecţia mare de pe DN1 cu cele două moteluri şi două benzinării ori de Sălişte (sunt peste 2 km de la gară până-n oraş!) m-au mai luat şoferi, dar oferta de pe pod a reprezentat o premieră! Hm. M-o fi crezut vreun turist rătăcit (era înainte de Paşti) şi cine ştie, te pomeneşti că are chiar ea însăşi vreo pensiune?

Ajuns la gară, mi-am schimbat cămaşa transpirată şi maioul ud de-a dreptul cu un maiou şi-o cămaşă uscate: altă viaţă!

Mi-am aprins o ţigară şi abia apoi mi-a venit (of, ca de atâtea ori!) în minte replica faină ce-ar fi trebuit s-o rostesc atunci când şoferiţa m-a întrebat dacă poate să mă ia undeva:

- Doar dacă mergeţi la Iaşi!

Păi, nu? Nu ştiu, dar ceva mă face să cred că ar fi gustat gluma.

PS. Evident că am mai făcut ceva poze aşteptând trenul - printre ele, una cu nişte nume scrijelite pe unul dintre pereţii clădirii gării. Prea mi-a plăcut combinaţia „Mefisto + Faustina”!

Michael Astner este poet, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri