Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Candidatul bavarez

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Alegerile pentru Parlamentul European par îndepărtate, dar grupurile politice ne semnalează deja intrarea în dispozitivul de campanie. Atenţie la alegerile din Germania!

Alegerile pentru Parlamentul European par îndepărtate, dar grupurile politice ne semnalează deja intrarea în dispozitivul de campanie. Până în luna mai 2019 vom asista la un crescendo electoral, iar una din temele cheie va fi personalitatea candidatului de vârf (Spitzenkandidat) propus de fiecare dintre ele. Astăzi, dacă nu se întâmplă ceva deosebit în ultimul moment, reuniunea de la Bruxelles a conducerii Partidului Popular European (PPE) va consemna intrarea în cursă a lui Manfred Weber, liderul acestei facţiuni din PPE şi exponent al Uniunii Creştin-Sociale (CSU) bavareze, formaţiune înrudită cu partidul doamnei Merkel.

De-a lungul timpului, am supus atenţiei cititorilor acestei pagini mai multe consideraţii despre modelul Spitzenkandidat, importat de UE din politica germană. Ideea centrală este aceea că o anumită familie de partide europene selectează o personalitate pe care, în caz că va obţine primul loc în clasamentul mandatelor, va încerca să o propulseze în fruntea Comisiei, forul executiv al Uniunii. Există numeroase complicaţii şi controverse politice şi instituţionale asupra cărora vom avea ocazia să revenim şi care ne spun lucruri interesante despre procesul democratic comunitar.

Deocamdată, să ne oprim asupra celei mai importante componente ale acestei informaţii: domnul Weber este german. Germania a avut până acum un singur preşedinte al Comisiei (în acea vreme, Comisia CEE), pe Walter Hallstein, cu o „guvernare” de aproape un deceniu, între 1958 şi 1967. Pentru comparaţie, o ţară precum Luxemburg a avut nu mai puţin de trei şefi ai Executivului comunitar. E greu de spus dacă a fost vorba de rezerve ale europenilor faţă de Germania: mandatele consecutive ale lui Hallstein vin în faza de început a integrării, când neîncrederea postbelică era încă apăsătoare. S-ar putea afirma că guvernele germane (cel al RFG după 1967, apoi cel al Germaniei reunite) au preferat să nu preseze pentru învestirea la Bruxelles a unor conaţionali, din dorinţa de a preîntâmpina eventualele îngrijorări ale partenerilor.

În schimb, forţa politică a partidelor germane s-a făcut simţită tot mai mult în Parlamentul European, fenomen favorizat şi de reprezentarea lor consistentă, pe baza criteriilor demografice. Iar pe măsură ce Parlamentul şi-a întărit poziţia în angrenajul instituţional comunitar, vocea politicienilor germani a devenit tot mai puternică. Procedura Spitzenkandidat-ului, care reflectă în mare măsură ambiţiile europarlamentarilor, a constituit de la bun început o rampă utilă pentru politicienii germani cu baza la Bruxelles şi Strasbourg – desigur, cu condiţia ca liderii naţionali de la Berlin să le avizeze ambiţiile. Astfel că, la scrutinul din 2014, Partidul Socialiştilor Europeni (PSE) a defilat cu Martin Schulz, pe care şefii social-democraţi de la Berlin au fost mai mult decât încântaţi să-l sprijine, în condiţiile în care eşecul în încercarea de a dobândi şefia Comisiei nu era considerat o tragedie (situaţia era, oricum complicată pentru PSE), ci îi deschidea drumul unei noi Spitzenkandidatur, de data aceasta în legislativele naţionale din 2017. Ştim că, până la urmă, domnul Schulz a pierdut ambele bătălii. Dar, pentru argumentul acestui text, important este faptul că niciun alt politician socialist european nu a concurat împotriva domnului Schulz, în 2014.

Cu totul altfel par să stea lucrurile astăzi, în tabăra popularilor: ar fi de aşteptat ca domnul Weber să aibă parte de competiţie, dacă anunţul candidaturii se va concretiza. Din partea lui Michel Barnier, fost aspirant la şefia Comisiei, ne-am putea aştepta la o renunţare, dacă evaluarea şanselor va da rezultate negative. Dar fostul premier finlandez Alexander Stubb şi alţi câţiva politicieni interesaţi de funcţie nu au nimic de pierdut, astfel că ar trebui să ne aşteptăm la alegeri interne. Oricât de respectat este domnul Weber în PPE, nu a avut timp şi ocazii să-şi afirme personalitatea într-o manieră care să facă inutilă competiţia. Ar fi o notă proastă pentru întreaga formaţiune – mai proastă decât a fost, pentru PSE, candidatura unică a domnului Schulz, în 2014.

Pe de altă parte, discuţiile despre un candidat german al popularilor au fost interesante şi din perspectiva raporturilor tensionate dintre Uniunea Creştin-Democrată (CDU) şi aripa sa bavareză (CSU), în cadrul guvernului de la Berlin. S-a speculat mult pe tema dorinţei doamnei Angela Merkel de a sprijini un politician din CDU. Apariţia declaraţiei neoficiale a cancelarului – oficial, ea trebuie să vină de la partid – în sprijinul domnului Weber a dat deja naştere altui tip de întrebări: nu cumva doamna Merkel vrea să lovească în autoritatea liderului politic al CSU, Horst Seehofer, ministru de interne în guvernul federal? Se ştie că acesta din urmă este un critic al liniei adoptate de Angela Merkel în domeniul migraţiei. şi aşa mai departe, pentru că politica germană din aceste zile este extrem de complicată.

Fapt este că, începând din această seară, am putea avea un candidat înscris oficial în cursă. Evident că vor fi multe de discutat pe marginea ofertei politice europene: nu doar popularii, ci şi socialiştii, liberalii sau dreapta dură vor veni cu nume interesante. Mai există o temă de discuţie ce s-ar putea dovedi utilă, dacă domnul Weber va ajunge candidatul oficial al PPE: profilul în politica naţională. După epoca Jacques Delors – aşadar, după Maastricht – toţi cei învestiţi la şefia Comisiei fuseseră prim-miniştri ai guvernelor naţionale (facem abstracţie de interimatul din perioada martie – septembrie 1999). Nu ar fi exclus ca anul 2019 să aducă mai multă flexibilitate în acest sens, mai ales că există şi demnitatea de preşedinte al Consiliului European, cu o fişă a postului ce pare mai adecvată pentru veterani.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri