Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Despre conlucrare

GALERIE
Codrin Liviu Cutitaru 2016
  • Codrin Liviu Cutitaru 2016
- +

Ce se întâmplă însă azi, când tocmai mitul încrederii în celălalt pare să dispară? Homo sapiens a intrat brusc într-un eon demistificator, demitizant, de imersie în realitatea crudă, unde conlucrarea devine, treptat, o cauză pierdută. Ne aflăm în pragul epocii disoluţiei şi disjuncţiei, în care supremaţiile se vor redefini furibund. Ce ficţiune unificatoare ne va mai putea oare salva?

Ştiu, termenul "conlucrare" nu arată prea bine într-un titlu. Ce mare filozofie poţi scoate dintr-un fapt atât de banal, care se leagă de cele mai elementare aspecte ale condiţiei umane, aspecte cunoscute de toată lumea? Suntem oameni şi trăim în colectivităţi. Prin urmare, trebuie să convieţuim şi, inevitabil, să conlucrăm. Ce necesitate socială şi, în fond, naturală - dacă ne gândim că de conlucrare depinde supravieţuirea noastră în istorie - ar fi mai greu de înţeles decât asta? Nici una, aş fi răspuns şi eu, dându-vă necondiţionat dreptate, înainte să citesc volumul lui Yuval Noah Harari (Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, traducere de Adrian Şerban, Polirom, 2017), despre care aminteam recent aici în relaţie cu o altă temă interesantă. Lectura mi-a schimbat întrucâtva optica. Da, "conlucrarea" pare o chestiune complexă în sistemul hermeneutic al profesorului de la Universitatea din Ierusalim! Parcurgându-i cartea, nu ai cum să nu meditezi la acest detaliu existenţial, doar aparent comun. Pe scurt, după Harari, în vremuri imemoriale, homo sapiens a realizat că, pentru a rezista mai uşor intemperiilor, trebuia să conlucreze, mai curând decât să concureze, cu semenii săi. Armonia - obligatorie într-un asemenea demers - se dovedea însă dificil de atins. Pe lângă individualismul firesc în exerciţiul competiţional al supravieţuirii, apărea şi o problemă structurală: oamenii nu erau, vai, egali! Deosebirile de forţă fizică, rezistenţă la efort şi eficacitate pe multiplele planuri ale activităţii zilnice generau inegalităţi - de gen, vârstă, stare şi înzestrare. Adică femeile, de pildă, puteau fi mai puţin eficiente decât bărbaţii în tehnicile standard impuse de supravieţuire. La fel bătrânii, copiii, bolnavii şi cei cu deficienţe - de diverse tipuri - native. Cum să armonizezi adunări atât de diverse (din perspectiva randamentului fiecărui exponent în parte), cum să le determini să conlucreze - să observe carevasăzică miza aportului individual, capacitatea tuturor inşilor, indiferent de condiţia lor, de a oferi ceva singular, ceva hotărâtor pentru binele întregului grup? Autorul crede - spre deruta iniţială a lectorului analizei sale - că minunea s-a putut întâmpla prin ficţiune, i.e. prin jocul imaginarului care a produs "revoluţia cognitivă".

Homo sapiens a început să creeze scenarii fictive de viaţă, menite să unească spiritual, moral şi emoţional comunitatea. Oamenii au ajuns să creadă în ele şi să şi le asume drept legi naturale ori "realităţi" incontestabile, fără de care existenţa nu ar fi fost posibilă. "Credinţa" respectivă a idealizat mediul înconjurător, contextul cum ar veni, mobilizându-i pe toţi în efortul conlucrării şi ajutându-i să convieţuiască pe acelaşi plan, în pofida deosebirilor (uneori dramatice) dintre ei. Aşa s-au format primele societăţi, primele grupuri animate de un ţel comun, deşi constituite din indivizi diferiţi şi, mai ales, inegali. Noile entităţi au oferit credit unor himere frumos creionate (tot atât de îndepărtate uneori de realitatea propriu-zisă precum este Europa de Australia!), himere ce le-au furnizat totuşi, la schimb, impulsul de a fi împreună, de a acţiona în numele unui destin colectiv şi, ca atare, de a conlucra. De aici abolirea "legii junglei", specificitate a evoluţiei umane care i-a contrariat pe mulţi darwinieni. Cum de nu s-a autodecimat homo sapiens, în mileniile de formare, din nevoia naturală de supravieţuire individualistă, s-au întrebat ei frecvent? Cum de nu s-a impus, în mod absolut (nu numai simbolic!), supremaţia celui mai tare la inşii primitivi? De unde sentimentul de compasiune şi grijă pentru cel slab la nişte primate vag evoluate (există dovezi ştiinţifice că până şi Neanderthalienii îşi ocroteau confraţii cu handicapuri severe, dobândite ori înnăscute, păstrându-i în comunitate)? Explicaţia lui Harari rămâne fără echivoc: faptul a venit din actul conlucrării de grup, articulat pe fondul proiecţiilor ficţionale, imaginare, autoinduse, cum ar fi bunăoară egalitatea (naturală) între reprezentanţii speciei. Conlucrarea ca rezultat al proiecţiei imaginare s-a perpetuat pe parcursul istoriei umane, căpătând, în epoca modernă, expresii sofisticate. Ce ficţiune ne-a mai mobilizat, în timp, în afara mitului "egalităţii", pentru a fi apţi de conlucrare? Un singur exemplu: banii. Ei nu constituie "o realitate materială", ci "un construct psihologic" ce "converteşte materia în minte" (p. 156). Cum? Prin încredere, printr-un nou mit aşadar al solidarităţii: o solidaritate de percepţie în cazul de faţă, o unitate de asumare.

Ce se întâmplă însă azi, când tocmai mitul încrederii în celălalt pare să dispară? Homo sapiens a intrat brusc într-un eon demistificator, demitizant, de imersie în realitatea crudă, unde conlucrarea devine, treptat, o cauză pierdută. Ne aflăm în pragul epocii disoluţiei şi disjuncţiei, în care supremaţiile se vor redefini furibund. Ce ficţiune unificatoare ne va mai putea oare salva?

Codrin Liviu Cuţitaru este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri