Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Diete de informare

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

Postnicii aşteaptă şi rabdă, dieteticienii caută formule optime, iar gurmanzii se dau în vânt după delicatese. Printre aceştia se strecoară ca un duh rău un al patrulea chip, cel al dolofanului veninos şi cu vederi înguste.

Am mai pomenit în acest colţ de pagină despre textele isteţe şi haioase scrise de dr. Simona Tivadar. Am fost bucuros să aflu că autoarea a acceptat, mulţumită unui editor cu fler, propunerea de a strânge în volum unele din crochiurile care au stârnit interesul şi hazul miilor de cititori de hiperliteratură ivită, ca o Afrodită, din valurile Facebookului. Mi-am procurat cartea, Medicină, nutriţie şi bună dispoziţie (Humanitas, 2017), şi contemplu, de multe ori amuzat, uneori înlemnit, panorama de fantasmagorii, panglicării, exagerări şi minciuni vândute ca reţete, sfaturi şi recomandări de viaţă curată şi senină. Studiate de ochiul experimentat al medicului, gingaşele orori nutriţionale care se revarsă zilnic din statornicul imperiu al nesăbuinţei omeneşti schiţează peisajul unei lumi cu susu-n jos, în care excesul şi credulitatea trăiesc în blagoslovită armonie. În acest ţinut bizar, cura de slăbire se ţine cu sarmale care nu îngraşă, drobul şi cârnaţii vegani topesc grăsimile mai ceva decât extractul de ciupercă tibetană, iar bomboanele bio cu sirop de orez, terapia cu muguri şi coliva cu gust de pizza detoxifică mai aprig decât veşnica pomenire.

Colecţia de ciudăţenii de marketing papilar semnalată cu vervă satirică de Simona Tivadar e simptomul unui fenomen de mari proporţii: în numele întoarcerii la natură, omul contemporan lucrează cu râvnă la zidirea unei capcane a huzurului cu întreţinere artificială. Dacă îmbuibarea e bio, eco, naturală, de ce n-ar fi bune şi leacurile alternative ale acesteia, de la cristaloterapie la cura de biorezonanţă magnetică? În fond, nu suntem atât ceea ce mâncăm, cât ceea ce credem că mâncăm, iar dietele informative pe care le urmăm cu regularitatea dată de obişnuinţă sunt tot atât de importante ca şi tinctura de papaya care ne gâdilă plăcut orgoliul atunci când aflăm că ne umple de nutrienţi importanţi.

Să ne imaginăm, deci, în siajul textelor semnate de dr. Simona Tivadar, că dietele de informare sunt, aidoma modelor de nutriţie, izoglose din geografia unei lumi în care, pentru prima dată de la declanşarea revoluţiei industriale, resursele cele mai preţioase nu mai sunt combustibilii fosili, ci marile acumulări de date. Potrivit unor estimări publicate în numărul din 6-12 mai 2017 al revistei The Economist, profitul net rezultat din negoţul cu date a depăşit 25 de miliarde de dolari în primul trimestru al anului trecut, ceea ce însemnă că pachetele de biţi au surclasat barilul de ţiţei. Consumul de informaţie a devenit, iată, emblema revărsării de date care însoţesc, la tot pasul, activităţile cotidiene.

În acest univers al obezităţii informative - sintagmă pusă în circulaţie de lucrări precum The Information Diet (2012), volum publicat de programatorul american Clay A. Johnson, un IT-ist familiarizat cu jocurile de culise ale campaniilor electorale din S.U.A. - dietele de informare, în special cele de informare digitală, formează un tip distinct de gust, şi anume pofta (unii ar spune lăcomia) de a dispune de un meniu cât mai divers şi mai bogat de date. În mintea omului care îşi hrăneşte mintea timp de 10 ore/zi cu datele furnizate prin intermediul internetului, televiziunii şi radioului selecţia meniului informaţional întreţine ritualuri complicate. În obişnuinţele culinare săptămânale ale unui individ sunt incluse în jur de două sute de preparate alimentare, aşa că nu vedem de ce n-ar fi posibilă fabricarea unui număr şi mai mare de pachete de date pregătite şi împachetate exact pe gustul clientului în „bucătăriile” giganţilor care domină piaţa informaţiilor. Mai mult decât ceea ce mâncăm, suntem ceea ce asimilăm prin consumul de date.

Într-o carte interesantă, Cooking in Europe, 1250-1650 (2006), profesorul de istorie culinară Ken Albala constata că în Lumea Veche se disting, până în zorii modernităţii, trei mari tradiţii ale gătitului: obişnuinţele alimentare motivate de credinţele religioase, dietele medicale şi ritualurile culinare curteneşti. Prin analogie, cineva ar putea observa că şi în universul eteric al dietelor de informare s-ar putea identifica trei mari categorii de consumatori de date: postnicii, dieteticienii şi gurmanzii.

Postnicii aşteaptă şi rabdă, dieteticienii caută formule optime, iar gurmanzii se dau în vânt după delicatese. Printre aceştia se strecoară ca un duh rău un al patrulea chip, cel al dolofanului veninos şi cu vederi înguste.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri