Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Figuri de stil în trafic

GALERIE
Ioan Milica
  • Ioan Milica
- +

- Duomnoo’, noi suntem doar doi. Când mergeţi la pescuit, nu prindeţi toţi peştii din baltă, nu-i aşa?

Mă întorceam, în urmă cu două zile, dintr-o deplasare profesională care îmi provocase gânduri amestecate. Cu mintea la cele întâmplate peste zi, m-a împins vrăjmaşul cel nevăzut să caut telefonul şi să sun acasă pentru a confirma revenirea în urbe. Maşina rula pe bulevard, radioul depăna în surdină ceva ce aducea a muzică şi eu eram cu ochii la drum, dar cu o ureche lipită de mobil. De obicei, nu mă las ispitit de conversaţii telefonice purtate în timp ce şofez, ştiind că deosebirea dintre lumea aceasta şi cea de dincolo atârnă, în anumite condiţii, de firul de păr al clipei. Totuşi, în ziua aceea ceva parcă se rupsese în ritmul obişnuit.

Pentru început, mi se părea straniu că în urma mea plana, cu girofarul pornit, o maşină de poliţie cam veche şi cam prăpădită, condusă de un agent, nu 007, care părea a se holba hipnotic în ceafa mea. „Oare pe cine o fi urmărind?”, m-am întrebat, în timp ce-mi avertizam consoarta că ar fi potrivit să închid. Cu dl. Nino-nino în oglinda retrovizoare, am cotit relaxat pe o pasarelă, apoi am virat la dreapta. În chip curios, poliţistul executa aceeaşi manevră, iar spectacolul intermitent de lumini de deasupra taxiului tineretului părea tot mai supărat pe viaţă. L-am dat în plata Domnului şi mi-am continuat drumul. Cine ştie, îmi ziceam, şi-o fi exersând omul semnalele luminoase! Figura din ce în ce mai îngrijorată a poliţistului se înălţa ca un zmeu de după volanul descuamat care părea decis să evadeze din habitaclu, la cel mai mic indiciu de disconfort.

Când braţul de fier al legii a pus sirena în funcţiune, mi-a trecut subit prin cap că necioplit mai sunt de nu-i permit omului să accelereze spre a ajunge cât mai iute la destinaţia dorită! Când colo, ce să vezi?! Eu semnalizez, el semnalizează, eu trag pe dreapta, el trage pe dreapta, eu opresc, el opreşte, eu deschid portiera, el deschide portiera, eu dau să cobor din maşină, el strigă la mine să nu care cumva să părăsesc autovehiculul. Hopa! Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, nu era nici o greşeală: urmăritul eram eu.

Descalecă şeriful din maşină, îşi fixează cu profesionalism cascheta, îşi asigură vizibilitate maximă pe direcţia înainte şi se îndreaptă glonţ spre mine. Eu, cu ochii la telefonul depozitat la repezeală pe scaunul din dreapta şoferului, cugetam cum să fac să-l declar invizibil. Centură de siguranţă aveam, maşina funcţiona optim, actele erau toate la purtător, oare de ce se oprise the police în siajul bătrânei mele călătoare cu motor pe benzină? Şi, fapt mai important, de ce mă oprise pe mine?

- Bună ziua, actele dumneavoastră!

În minte aveam un scenariu deja pregătit, dar mi-am zis că nu se cade să întind coarda, aşa că am scos docomentele şi le-am transferat în palma delicată ca o cazma a purtătorului de uniformă care mă fulgera cu privirea de parcă abia aş fi evadat din Azkaban.

- Da’ de ce ne faceţi, duomnoo’, să alergăm după ‘mneavoastră?

Pentru acurateţe, îi rog pe cititori să constate că nimeni nu alergase după nimeni. Toată lumea circulase în mod civilizat: eu înainte, Poliţia, après moi, cu girofarul şi cu sirena pornite. Totuşi, replica a avut darul de a mă face să mă simt ca un nelegiuit. Deja şoferii care se perindau pe lângă noi aruncau scurte priviri pline înţeles: te-ai ars, fratello, nu te-a oprit el, omul legii, de pomană!

Într-adevăr, nu mă oprise de pomană, ci pentru că mă scanase pe când vorbeam la telefon şi citise pe mutra mea că a venit vremea să consolideze bugetul de stat cu încă o amendă. Cine greşeşte plăteşte!, am cugetat resemnat şi i-am oferit actele, bâiguind, pe post de scuză (ce rost ar mai fi avut şi aceea?), un foarte neinspirat „nu mi-am dat seama!”.

Nu ştiu cum e prin alte părţi de lume, dar poliţiştilor români le place să scrie. Pe când alţii emit bon dintr-un aparat nu mai mare decât un plic, apoi încasează la minut banul gheaţă sau pe cel virtual, ai noştri se întorc la autovehiculul din dotare, se acomodează în cockpit, îşi fac curaj şi încep a semăna cu sârg litere adesea indescifrabile pe tipizatul de sancţionare a răufăcătorilor de teapa mea. După vreo 20 de minute - timp în care mi-am blestemat imprudenţa şi mi-am ros ficaţii de ciudă văzând că în coloana care se perinda veselă pe lângă mine înfloreau, în fiecare a doua sau a treia maşină, posesori de permis care stăteau, din mers, la taclale telefonice - agentul s-a întors să mă întrebe dacă am obiecţii.

Eram vinovat, nu aveam obiecţii. Tot aşa a concluzionat şi poliţistul: „Nu are obiecţii”.

- Cine greşeşte plăteşte!, îi zic şi adaug, uşor înciudat: - Din fair-play ar trebui, totuşi, să rămâneţi aici şi să-i sancţionaţi pe toţi cei ce vorbesc la telefon în timp ce conduc!

În replică, profesionistul cu caschetă mi-a oferit o pildă care mi-a topit toate grijile zilei:

- Duomnoo’, noi suntem doar doi. Când mergeţi la pescuit, nu prindeţi toţi peştii din baltă, nu-i aşa?

Mingea era la fileu, aşa că am punctat:

- Adică eu sunt peştele dumneavoastră?

- Era o figură de stil, duomnoo’!

- Exact!

Am râs, a râs, mi-a oferit procesul-verbal şi ne-am despărţit, fiecare cu pescuitul lui. Pe tipizat, pe lângă cele două puncte de penalizare, e bifat, în loc de amendă, cuvântul avertisment. Înclin să cred că nu e tot o figură de stil.

Ioan Milică este conferenţiar universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii "Alexandru Ioan Cuza" din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri