Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

În apărarea vacii

GALERIE
radu parpauta
  • radu parpauta
- +

Desconsiderarea cu care este privită blânda vacă în lumea aşa-zis civilizată de azi, dovadă adresările dispreţuitoare dintre oameni ("vaco!", "miserable cow"), pare de neînţeles. Va fi fiind o moştenire din secolele trecute, de pe când lumea ţărănească se urbaniza, intrând în marea industrializare? Probabil.

Cei care au lăsat opincile la barieră, cum se spune la noi, nu erau capabili decât să dispreţuiască toate cele ale lumii din care proveneau. Nu este prea  frumos astfel, ba chiar e urât de-a dreptul, dar aşa s-a măcinat mai întotdeauna făina istoriei pe unde s-a măcinat: prin desprinderea trufaşă şi nesăbuită faţă de trecut.

Îmi amintesc în legătură cu aceasta, cum la începutul activităţii mele literare am scris o scurtă povestire despre o femeie de la ţară care vorbeşte cu o vacă. Mulge vacă şi se plânge de necazurile ei. Iar aceasta, simţindu-şi ugerul trandafiriu, doldora de lapte, despovărat acum, geme dulce. Mâna femeii îi ţine loc de viţel şi se simte fericită, închipuindu-şi puiul sub ea. În fine, nu mai ţin minte tot ce scriam în povestire, ştiu doar că fusesem inspirat de vecina mea, tanti Culina, pe care o auzeam în copilărie, în asfinţit, peste gard, cum mulgea vaca şi vorbea molcom cu ea. Am dus povestirea la un redactor la o revistă, care mi-a spus că nu ar fi o povestire rea, dar este de prost gust să scriu despre o vacă, risc să râdă lumea de mine. Şi eu, deşteptul, l-am crezut şi mi-am retras povestirea. Mai mult, am distrus-o.

În definitiv, părerile redactorului sunt cam de acelaşi soi cu acelea ale dispreţuitorilor mizerabili ai vacii, opinii care se perpetuează în lumea modernă. Astăzi vaca ca fiinţă a dispărut aproape din vederea oamenilor. Satele se golesc în general de animale, nu numai de vaci. Trebuie să te uiţi la televizor ca să le vezi la "ora satului" sau la clipurile publicitare - văcuţa Milka sau vestitele vaci "care râd". Copiii noştri doar aşa le ştiu. Vaca este prezentă acum în mintea celor mulţi doar ca "brânzeturi de vacă", "carne de vacă" sau "gulaş de vită".

Şi totuşi, vaca are loc de cinste încă de la începuturile civilizaţiei noastre. Imaginea simbolică a animalelor, printre care şi vaca, ce suflă peste Pruncul Divin din iesle, imagine care este prezentă peste tot în lumea creştină, stă drept dovadă. Papa Benedict al XVI-lea spune că animalele nu apar în Evanghelii, dar tot el este convins că bisericile nu vor renunţa la această tradiţie, deşi e falsă.

De când pecenegii sau cumanii au adus pe meleagurile noastre mica văcuţă sură de stepă, vaca şi-a împletit destinul cu al ţăranului român. Cine nu-şi aminteşte de fragmentul din cronica lui Neculce, când Duca Vodă, aflat pe drumul exilului, îi cere unei femei dintr-un sat de lângă Suceava puţin lapte. Iar aceasta, fără să-l recunoască, îi răspunde: "N-avem lapte să-ţi dăm, c-au mâncat Duca Vodă vacile din ţară, de-l va mânca viermii iadului cei neadormiţi". Sadoveanu pomeneşte de mai multe ori despre paşnicul animal, iar Vasile Voiculescu are pagini memorabile despre vacă în povestirile Vaca blestemată sau inegalabila Revolta dobitoacelor. Iar mehenghiul Creangă creează în Moş Nichifor Coţcariul un personaj comic, maica Evlampia, desăgăriţa de la Văratec, care merge peste tot cu o "biată văcuşoară"; aceasta, spune maica, fiindcă "părinţii pusnici din sfânta Agură (de la Muntele Athos - n.m.) mi-au dat canon să mănânc lapte numai de la o vacă ca să nu îmbătrânesc degrabă; şi dă, ce să fac? Trebuie să-i ascultăm, că sfinţiile lor ştiu mai multe decât noi, păcătoasele".

În loc de concluzie, voi încheia scurtul meu eseuaş despre blânda rumegătoare cu o întâmplare pe care mi-a povestit-o acum vreo cincisprezece ani în tren o bătrână. Când era fetiţă de nouă ani, i-a murit mama. Tatăl fetei s-a recăsătorit, iar mama vitregă era la fel ca în poveste: avea şi ea o fată, iar pe fata soţului o ura. Lucrurile acestea se întâmplau  pe timpul foametei, prin '46-47. Maştera nu-i dădea de mâncare fetiţei soţului ei. Voia pur şi simplu ca aceasta să moară. Iar tatăl fetiţei era indiferent la aceasta - se făcea că nu observă ori chiar nu observa. Atunci, ca să supravieţuiască, fetiţa (adică bătrâna din tren care-mi povestea) se ducea pe ascuns la vacă, se punea în genunchi şi sugea la ugerul vacii, în timp ce vaca întorcea capul şi se uita blând, mestecând nişte ogrinji, la fetiţă. Aşa a putut rămâne fetiţa în viaţă. "Şi uite - îmi spunea bătrâna, arătându-mi nişte vaci pe câmp - întotdeauna când văd o vacă, parcă îmi creşte inima ca o pâine."

Radu Părpăuţă este scriitor, traducător şi publicist

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri