Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Mocanii (I)

GALERIE
Eugen Munteanu
  • Eugen Munteanu
- +

Confruntând datele şi evaluările istoricilor cu cele oferite de „istoria orală“, adică de relatările înaintaşilor direcţi, părinţi, bunici, rude, autorul articolului schiţează un portret colectiv al mocanilor, numele generic al păstorilor transhumanţi români care, plecaţi din satele ardeleneşti de baştină, şi-au purtat turmele, de-a lungul generaţiilor, de sute de ani, în toate zările, contribuind în mod decisiv la unitatea limbii române şi, prin aceasta, la coeziunea identitară a naţiunii române moderne.

Dacă îmi aduc bine aminte, într–unul dintre memorabilele sale poeme în proză, poate chiar în Cartea Oltului¸ Geo Bogza asemuia turmele păstorilor români migranţi în vastele lor spaţii de transhumanţă, de pe crestele Carpaţilor, până în bălţile Dunării, ale Siretului şi Prutului, ale Nistrului şi Bugului, uneori chiar mai departe, spre Crimeea, spre Tisa, Transcarpatia, spre Adriatica sau spre Pelopones, cu caravelele care străbăteau odinioară oceanele lumii! Metafora aceasta s-a întipărit pentru totdeauna în memoria mea afectivă timpurie, de adolescent admirator (prin lecturi!) al unor mici popoare de mari navigatori, precum portughezii sau olandezii... Va să zică, dacă nu ne-am vânturat pe nesfârşitele căi ale mărilor şi oceanelor, am avut şi noi, totuşi, flotele noastre de agere caravele: turmele de oi, mânate peste munţi, dealuri şi câmpii, de ingenioşii, asprii şi neînduplecaţii lor stăpâni valahi, pastores Romanorum.

Câte deprinderi de navigatori trebuie să se fi dezvoltat la aceşti analfabeţi strămoşi ai noştri pe lângă deloc simpla artă a oieritului: geografie practică, mersul stelelor şi meteorologie, ştiinţa negocierilor cu neamuri diferite... Spun noi cu emoţie şi mândrie şi fără nici o reţinere, căci nu mi-e ruşine să îmi asum această moştenire, transmisă explicit de bunici şi de părinţi şi atestată prin documente. Da, sunt urmaşul, la a treia sau a patra generaţie sedentarizată, al păstorilor transhumanţi care, poate dintotdeauna, dar în mod sigur în ultimele cinci-şase secole, au contribuit decisiv la coeziunea identitară, pe baza limbii comune, a ceea ce numim azi „naţiunea română“. Pentru foarte mulţi români, mai ales din Muntenia, Moldova şi Dobrogea, de cel puţin două secole, păstorii aceştia transhumanţi poartă un nume generic: mocani. Aşa îi denumeşte bunicul David Creangă din Pipirig pe moş Dediu din Vânători şi pe însoţitorii săi, acelaşi cuvânt apare, la locul lui, în poeziile lui Alecsandri şi în snoavele lui Ispirescu, la Vlahuţă, Sadoveanu sau Marin Preda, în culegerile de literatură populară, ca şi la tata-mare, bunicul meu Neculai Munteanu, plugar din comuna Seimeni, de pe malul dobrogean al Dunării, sat situat la şapte kilometri în aval de vechea Axiopolis (azi: Cernavodă) şi treispezece kilometri în amonte de vechea Capidava, azi şantier arheologic, mai de mult, o vreme, satul Calachioi. Era a.D. cca 1965, când tata-mare mi-a spus: „Bunicii noştri, măi băiete, au fost mocani de la Luduş! De acolo au venit ei cu oile încoace, ca să ştii!“ Am mai aflat de la el că familia noastră de mocani ardeleni de pe Mureş a venit şi s–a aşezat pe malurile Dunării, în satul Seimenii Mari, la sfârşitul secolului al XIX-lea, că el, Neculai, împreună cu toţi cei patru fraţi ai săi, Ion, Ilie, Anton şi Vasile, şi cu sora lor, Niculina, s-au născut aici, la Seimeni, dar că tatăl lor era abia un „băietan“ când a devenit dobrogean; că acest străbunic al meu, Gheorghe Munteanu, a fost primul care a primit oficial şi a purtat numele actual al familiei noastre, numele de familie originar al tatălui său, cu care veniseră din Ardeal, fiind altul, acela de Rău. Printr-o întâmplare fericită, s-a păstrat o fotografie a străbunicului meu, Gheorghe Munteanu, de prin anii ’30 ai secolului trecut. Fotograful l-a surprins într-o poziţie-standard, şezând, cu mâinile pe genunchi, alături de soţia sa, Ioana. Părinţii mei mi-au povestit că această „babă Ioana“, ajunsă la o vârstă foarte înaintată, şi-a purtat în braţe, prunc, strănepotul, cel care scrie aceste propoziţii! Din poză mă priveşte direct în faţă, un bărbat puternic, de circa şaizeci - şaptezeci de ani, cu trăsături regulate, cu privirea aparent senină, cu faţa smolită, cu o mustaţă bogată şi o barbă rotunjită din foarfece, cu palmele mari şi aspre aşezate pe genunchi. Îmbrăcămintea îi este tipic mocănească, ca cea a fraţilor şi verilor rămaşi acasă în centrul Ardealului, dar cum urmaşii lui din satul dobrogean nu au mai purtat.

Piesele principale sunt cioarecii albi, din stofă aspră şi groasă ţesută din lână în casă, şi un fel de jiletcă croită şi îmbinată grosolan din acelaşi material. Pe dedesubt se zăreşte „cojoaca“, un fel de vestă fără mâneci din blană de miel. Pe cap poartă căciula mare şi neagră din blană de oaie, vestitul „pileus Valachicus“, într-un format păstrat neschimbat de toţi fiii şi nepoţii lui! Bocancii puternici şi noi, pe care bătrânul mocan îi poartă în picioare în locul obişnuitelor opinci, indică o oarecare bunăstare. Datele pe care le am la dispoziţie şi socoteala anilor ne dau următoarea succesiune a faptelor. Dacă bunicul Neculai Munteanu s-a născut în 1896, după cum scrie pe crucea de la căpătâiul lui din cimitirul de la Seimeni, înseamnă că tatăl lui, Gheorghe, bătrânul din fotografie, trebuie să fi avut, la momentul respectiv, în jur de 23-24 de ani. Scăzând cei 12-13 ani ca să obţinem vârsta de „băietan“ pe care o va fi având când a sosit la noua lor vatră, împreună cu părinţii şi, probabil, cu ale rude şi consăteni, rezultă începutul anilor 1880 ca dată a colonizării propriu-zise a familiei mele pe noile meleaguri. După cum ne învaţă istoricii, este vorba exact de perioada de maximă intensitate a colonizării Dobrogei, ca urmare a alipirii la Principatele Unite, viitorul Regat al României, a ţinuturilor dintre Dunăre şi Mare, potrivit hotărârilor Congresului de la Berlin, unde au fost omologate, în fapt, consecinţele încheierii victorioase a Războiului de Independenţă de la 1877.

Toate aceste raţionamente şi informaţii sunt confirmate de istoricul Ştefan Meteş în cunoscuta şi fundamentala sa sinteză Emigrări româneşti din Transilvania în secolele XIII - XX (1971, ed. a II-a, 1977), unde se menţionează (la p. 257) şi satul Seimeni, ca ţintă a emigranţilor ardeleni, alături de cele vecine, Rasova, Cochirleni, Tortomanu, Dunărea (fost: Boaşcic), Siliştea (fost: Taşpunar), Ţepeş Vodă (fost Chiorcişmé). Mai mult încă, între miile de mocani care au cutreierat cu turmele lor de oi malul drept al Dunării încă înainte de 1877, Ion Ionescu de la Brad, reputatul agronom, remarcă la un moment dat, în corespondenţa sa, că „mulţi dintre mocani ... se însoară cu fete românce din Dobrogea (ex. Nicolae Rău)“! Doar cercetările pe care le voi face prin arhivele locale îmi vor arăta dacă există vreo legătură între numele acestui mocan dobrogean de pe la 1850 şi numele pe care l-au purtat la venirea din Ardeal strămoşii mei.

Eugen Munteanu este profesor universitar doctor la Facultatea de Litere, Universitatea «Alexandru Ioan Cuza» din Iaşi

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri