Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Nervi de politică externă

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Demnitarii germani au dreptate când deplâng efectul relaţiei speciale între Ungaria şi China asupra deciziei europene de politică externă, dar nu şi atunci când afirmă că aceasta din urmă a ajuns să fie luată ostatică de un stat-membru.

Şefii diplomaţiei germane au devenit, în ultimele zile, cei mai aprigi critici ai blocajelor induse de Budapesta în angrenajul politicii externe a Uniunii Europene. În aşa-numitele „poziţii comune” - una dintre modalităţile prin care UE se exprimă pe arena internaţională - este necesară unanimitatea în Consiliu, astfel că Ungaria a găsit un teren propice pentru a-şi semnala divergenţa faţă de opinia celorlalte state-membre. Deloc surprinzător, o parte dintre acestea sunt nemulţumite, iar declaraţiile emise de ministerul de Externe de la Berlin - întâi cele ale secretarului de stat Miguel Berger şi apoi cele ale ministrului Heiko Maas - intensifică presiunea asupra Ungariei.

Ultimul gest de dizidenţă maghiar a vizat respingerea poziţiei comune a UE faţă de reprimarea mişcării pro-democraţie din Hong Kong, pe fondul încercării Budapestei de a dezvolta relaţia cu China comunistă. Din câte se pare, această recentă decizie a venit ca o surpriză pentru parteneri, după negocieri în care îşi arătaseră disponibilitatea de a ţine cont de sensibilităţile maghiare. Anterior, Ungaria refuzase să susţină declaraţia UE pe tema conflictului din Israel-Gaza, considerând-o dezechilibrată în favoarea taberei palestiniene. În fine, chiar dacă acum ar fi vorba de o chestiune ce iese din cadrul strict definit al politicii externe, Budapesta a avertizat că parlamentul său nu va ratifica acordul de comerţ şi dezvoltare cu ţările ACP (Africa, Caraibe, Pacific), din cauză că ar promova migraţia spre Europa. Aceasta ar însemna apariţia unui vacuum normativ într-o relaţie foarte importantă pentru UE, care doreşte să se prezinte pe scena internaţională drept un promotor al comerţului echitabil şi al dezvoltării regiunilor mai sărace.

După cum se ştie deja, guvernul condus de Viktor Orbán se pricepe să reziste acuzaţiilor de subminare a solidarităţii europene. Premierul maghiar a înţeles că principiul unanimităţii îi oferă un mijloc de afirmare ca jucător de prim-plan la Bruxelles, chiar dacă nu se bucură de simpatia coechipierilor. Cât timp va rămâne la putere, este de presupus că domnul Orbán nu va accepta o extindere semnificativă a majorităţii calificate în domenii semnificative pentru suveranitatea naţională, aşa cum este politica externă şi de securitate. Sau, dacă o va face, aceasta nu se va întâmpla decât în schimbul unor concesii semnificative pe alte planuri ce ar putea interesa Budapesta. Indiferent ce spun alţi lideri politici şi indiferent de opiniile cetăţenilor - exprimate, spre exemplu, în cadrul Conferinţei pentru Viitorul Europei - pentru modificarea acestor prevederi va fi necesară unanimitatea statelor-membre, în cadrul unei conferinţe interguvernamentale sau al unui forum cu alt nume, dar cu aceleaşi atribute.

În mod normal, această temă va fi pe ordinea de zi a următoarei asemenea conferinţe, indiferent când se va desfăşura ea. Există state care o propun în mod semioficial, aşa cum o ilustrează un recent document comun avansat de guvernele spaniol şi olandez, în contextul eforturilor de dobândire a autonomiei strategice a Uniunii. Cum acest concept este unul mult îndrăgit şi la Paris, este de presupus că Franţa va adopta o poziţie similară, exceptând situaţia în care doamna Marine LePen ar realiza surpriza la prezidenţialele de anul viitor. Comisia şi Parlamentul, instituţii comunitare cu vocaţie supranaţională, susţin cu ardoare limitarea unanimităţii, iar domeniul politicii externe şi de securitate reprezintă cea mai apropiată ţintă.

Doamna Ursula von der Leyen anticipează, însă, cât de greu va fi procesul de obţinere a consensului, astfel că obiectivele Comisiei sunt, deocamdată, limitate: sancţiunile, promovarea drepturilor omului şi lansarea unor misiuni civile peste hotare. Tema sancţiunilor se anunţă din start a fi cea mai sensibilă, mai ales că Uniunea se vede silită să reflecteze tot mai des la acest instrument, pe măsură ce descreşte autoritatea sa şi a normelor pe care încearcă să le promoveze în relaţia cu ţări diverse, de la Rusia şi Belarus la îndepărtatul Myanmar.

Pentru România, o ţară ce până acum s-a conformat liniei comunitare şi ale cărei acte de indisciplină, cum ar fi chestiunea mutării ambasadei în Israel de la Tel Aviv la Ierusalim, în timpul guvernării PSD, au fost repede iertate, chestiunea introducerii progresive a majorităţii calificate în cele trei domenii menţionate mai sus nu pare a fi o sursă de îngrijorare. Însă, indiferent ce spun unii sau alţii dintre partenerii noştri europeni, Bucureştiul ar trebui să susţină o linie conservatoare în privinţa majorităţii decizionale.

Demnitarii germani au dreptate când deplâng efectul relaţiei speciale între Ungaria şi China asupra deciziei europene de politică externă, dar nu şi atunci când afirmă că aceasta din urmă a ajuns să fie luată ostatică de un stat-membru. Este vorba, pur şi simplu, de suveranitate şi de nevoia ca statele-membre să fie convinse de oportunitatea poziţiei sau acţiunii comune. Deocamdată, ne aflăm în logica de la Maastricht, în sensul că politica externă comunitară este creată de unanimitatea statelor: ea nu poate fi luată „ostatică” de nimeni, pentru că nu are o existenţă independentă de statele-membre. Dacă se doreşte trecerea la un alt sistem, statele mari şi instituţiile comunitare trebuie să creeze un cadru cel puţin la fel de legitim şi de larg pe cât a fost cel din 1992, în care să fie ascultaţi toţi membrii, chiar dacă sunt mai mici, mai noi sau mai săraci. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri