Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

O lecţie încă nerostită a tragediei de la Notre-Dame

GALERIE
EmiliaChiscop2017
  • EmiliaChiscop2017
- +

În săptămânile patimilor creştine - includ aici ambele mari biserici, catolică şi ortodoxă - focul devastator de la Notre-Dame renaşte din cenuşă atenţia asupra monumetelor religioase din bătrâna Europă. Dar dincolo de pierderea ireversibilă, tragedia creează oportunitatea de a reaşeza pe principii moderne problema responsabilităţilor împărţite echitabil între toţi actorii care beneficiază de pe urma monumentelor ecleziastice, în frunte cu instituţia bisericii - singura, în acest moment, omisă complet, din câte constat, din discuţia deschisă de incendiul de la Notre-Dame.

Ceea ce s-a petrecut săptămâna trecută la Notre-Dame este unul din puţinele, dacă nu singura catastrofă lipsită complet de victime care a urcat la rangul unei indubitabile tragedii. O catastrofă care a impresionat milioane de oameni. Presa consemnează opinii, bloguri, comentarii exprimând suferinţă umană, ca în faţa unei imense pierderi. Aflu despre oameni plângând, oameni rugându-se, oameni cântând, oameni pornind la acţiune pentru reconstrucţie. Catedrala este personificată, umanizată. Bătrâna pădure care şi-a aflat viaţa de după moarte în misiunea nobilă de a servi drept acoperiş al unei simbolice construcţii catolice, a ars în întregime de la o scânteie misterioasă. Pentru mulţi dintre noi, Notre-Dame a fost nu doar un edificiu. Pentru unii a fost o expresie a voinţei divine. Pentru mulţi, a fost biserică în adevăratul înţeles, de loc de comuniune. Pentru zeci şi zeci de milioane de turişti, a fost un loc de amintire preţioasă, de emoţie inedită. La scară mare, istoria de aproape un mileniu a catedralei, se confundă cu aproape jumătate din istoria creştinătăţii! Până şi cronologia tragediei a conspirat în favoarea acestei dimensiuni supranaturale: incendiul se petrece în prima zi a Săptămânii Patimilor a Paştelui Catolic, la scurt timp după ce ultimul turist părăseşte biserica ce a împlinit în acest an o vârstă rotundă, numai bine de săpat în memoria colectivă, fix 850 de ani.

Principalele teme abordate în media despre incendiul de la Notre-Dame se învârt în jurul cauzelor sale şi a reconstrucţiei monumentului. În prima categorie, mare parte a presei pedalează pe idea neglijării constante, de decenii, a gigantului monument ecleziastic parizian. Unele articole fac comparaţii cu monumente similare din Franţa (vezi articolul din The New York Times - O calamitate ameninţă să se repete în Franţa) sau din Europa (vezi articolul din The Economist ori din Associated Press). Accentele critice ale acestor articole se îndreaptă spre guvernările politice, care neglijează patrimoniul. Unele analize mai echilibrate recunosc că întreţinerea acestor sute de monumente istorice în Franţa, ca şi în alte zone ale Europei, sunt o povară istorică imensă pentru bugetele constrânse să împace atâtea priorităţi. Şi că, în ciuda valorii lor incontestabile, guvernele sunt nevoite să le lase pe lista de aşteptare, alocând sume pentru întreţineri mai mult sau mai puţin minimale.

Problema acestei abordări este că responsabilităţile în cazul focului de la Notre-Dame riscă să se piardă în nebuloasa acestui tablou la scară amplă. Cu alte cuvinte, cazul concret riscă să se disipeze în generalizare. Felul în care sunt definite priorităţile, dar şi responsabilităţile diferă de la un monument la altul. Altfel se definesc priorităţile de întreţinere sau reparaţii la Notre-Dame şi altfel la o casă memorială. Iar părţile responsabile de întreţinerea monumentelor sunt şi acestea diferite de la caz la caz.

Pe de o parte, focul de la Notre-Dame este ilustrativ pentru neglijarea clădirilor de patrimoniu la nivel mondial. Pe de altă parte, cum citeam într-un articol zilele trecute, instalarea unui sistem anti-incendiu nu era pe o listă de priorităţi ce aştepta finanţarea. Focul de la Notre-Dame a ars 9 ore. Şi nu a fost observat la timp pentru că senzorii de fum nu funcţionau corespunzător. Instalarea şi verificarea alarmelor şi senzorilor de fum nu necesită analize fără de sfârşit ori miliarde de euro. La o primă vedere, asta pare o problemă mai mult de administraţie directă decât de destin metafizic al monumentelor istorice lăsate în paragină. Absenţa, la un monument precum Notre-Dame!, care avea o structură gigantică din lemn, a unor alarme de foc funcţionale pare de-a dreptul hilară.

Rapiditatea cu care comunităţile de pretutindeni au donat o sumă uriaşă pentru renovarea clădirii - un milliard de dolari în mai puţin de o săptămână! - arată că nu absenţa banilor sunt problema pentru menţinerea patrimoniului, cât mai ales, abilitatea societăţii civile şi a guvernanţilor de a crea un argument convingător pentru a-i mobiliza. Chiar credeţi că dezastrul sau catastrofa sunt singurele argumente pentru mobilizarea de fonduri? Ori e aceasta doar o scuză bună pentru lipsă de pricepere?

Dincolo de pierderea ireversibilă, tragedia creează şi oportunitatea de a reaşeza pe principii moderne problema responsabilităţilor împărţite echitabil între toţi actorii care beneficiază de pe urma monumentelor ecleziastice, în frunte cu instituţia bisericii. Notre-Dame era locul unde în fiecare an se ţineau procesiuni religioase precum ceremonia Învierii Domnului. Notre-Dame reprezintă un simbol al catolicismului, nu doar un monument istoric al Franţei. Cu toate acestea, tema responsabilităţii Bisericii Catolice în menţinerea patrimoniului religios este cu totul absentă din discuţiile generate de incendiul de la Notre-Dame. Din acest punct de vedere, flăcările din Paris au fost expresia unei moşteniri anacronice, a unor relaţii pe principii medievale dintre stat şi biserică, în care biserica cere, iar statul e cel care în mod tradiţional, trebuie să dea.

Transferat în spaţiul românesc, subiectul Notre-Dame îndeamnă la reflecţie în contextul discuţiilor privind construcţii de monumente religioase mari, precum Catedrala Mântuirii Neamului ori alte posibile proiecte asemănătoare. Am asistat în ultimii ani la discuţii privind aspectele de etică guvernamentală generate de construirea unui monument religios ortodox din banii contribuabililor de alte orientări religioase. Notre-Dame ne îndreaptă atenţia spre un alt aspect, mult mai concret - al responsabilităţii pe termen lung privind îngrijirea, consolidarea şi restaurarea unor astfel de monumente. A pretinde statului să fie unic răspunzător pentru a investi în construirea sau prezervarea de monumente religioase de patrimoniu este nu doar discutabil sub aspectul justiţiei sociale, dar şi nerealist, în contextul atâtor priorităţi concurente ale guvernării. Discuţiile privind investiţii viitoare în catedrale ale mânturii, necesită aşadar şi o redefinire pe principii moderne a rolurilor, obligaţiilor şi surselor bugetare pentru perioada post-construcţie. În mod similar, problema prezervării patrimoniului cultural existent invită la o analiză proaspătă, la care toate părţile responsabile, incluzând Biserica, să vină cu soluţii pentru a stopa eterna problemă a neglijării.

Emilia Chiscop a absolvit un master în politici de dezvoltare internaţională la Duke University unde, în prezent, este Scientific Integrity Associate în cadrul Duke Office of Scientific Integrity

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri