Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Ordinea mondială - în aşteptarea schimbării (III)

GALERIE
lucian dirdala
  • lucian dirdala
- +

Ideea unei urgenţe multidimensionale (am atins, în acest text, conexiunile pornite de la dimensiunea sanitară), mai ales dacă va creşte relevanţa temelor ecologice, are mari şanse să devină un proiect în aparenţă complementar democraţiei liberale, dar în realitate un vehicol către neo-elitism.

În această ultimă parte a discuţiei despre ordinea mondială contemporană şi perspectivele ca ea să sufere modificări de substanţă în viitorul previzibil, a venit momentul să ne referim la actuala criză generată de pandemia COVID-19 şi, ulterior, la rezultanta obţinută din însumarea ei cu precedentul şoc ce a afectat sistemul internaţional - criza financiară din anii 2007-2008. În cele două texte precedente, am susţinut ideea că sfârşitul anilor ’80 - începutul anilor ’90 a reprezentat o astfel de perioadă, în sensul că am asistat la modificări semnificative la nivelul unui ansamblu de trei dimensiuni: configuraţia interstatală a puterii, principiul de legitimare a ordinii socioeconomice interne, modelul etic privilegiat pentru individ. Prăbuşirea comunismului şi sfârşitul războiului rece a reprezentat o perioadă la care mulţi dintre cititori s-au raportat şi probabil continuă să se raporteze, în existenţa lor cotidiană, astfel că le vine uşor să-şi formeze şi o părere în chestiunea oarecum teoretică propusă în acest serial. Ulterior, am sugerat că următorii doi „candidaţi” - momentul 11 septembrie 2001 şi criza financiară din 2007-2008, înţeleasă izolat - nu trec testul relevanţei.

Îl trece, oare, criza multidimensională generată de pandemia COVID-19? Desigur că nu ne putem pronunţa asupra unui proces care nu s-a încheiat. Din punct de vedere epidemiologic există răspântii în faţa cărora guvernele trebuie să ia decizii, fiecare dintre ele putând avea consecinţe greu de anticipat. Criza economică a prins, deja, o viaţă proprie, iar şansele ca viitorul să se conformeze modelelor matematice nu sunt prea mari - şi aşa mai departe, există multe argumente în sprijinul ideii că suntem departe de momentul concluziilor.

Totuşi, este clar că s-a întâmplat ceva cu adevărat important. Am avut parte de o concretizare dramatică a relaţiei între dimensiunea epidemiologică şi alte laturi ale globalizării, mult mai dramatică decât obişnuiau să o înfăţişeze textele ştiinţifice, apropiindu-se de tabloul creat uneori de ficţiunea literară sau cinematografică. De la întâlnirile faţă-în-faţă (între membri de familie sau prieteni, între vânzător şi cumpărător, între preot şi credincioşi, între artist şi public şi aşa mai departe) şi până la schimburile complexe între societăţi de-a lungul şi de-a latul reţelelor economice, financiare, politice intercontinentale, rutina interacţiunilor noastre este condiţionată de o „normalitate” pe care nu o mai putem lua drept etern garantată. Am avut ocazia să vedem cum arată situaţia excepţională, „urgenţa” care reclamă intervenţia suveranului.

Şi, mai devreme sau mai târziu, în cele mai multe ţări, titularii suveranităţii au decis că într-o situaţie de acest gen, eternele conflicte între scopuri pot fi puse între paranteze, iar statul este dator să-şi exercite convingător, uneori brutal, funcţia de protecţie a indivizilor. Este cea mai veche dintre funcţii, cea care defineşte în cel mai înalt grad ordinea etatică şi, foarte important, nu este un dar pe care să-l putem nici comanda noi înşine, nici refuza dacă el a venit. Putem avea păreri diferite despre cât de bine este ca, în numele suveranităţii, statul să poată acţiona „indiferent de costuri, indiferent de consecinţe” în situaţii excepţionale şi, desigur, ce anume ar trebui considerat a fi o situaţie excepţională. Dar putem totodată conveni că, dincolo de rezultatele concrete ale restricţiilor şi lock-down-urilor sau de modul în care ele au fost gândite şi aplicate, am asistat tocmai la o asemenea etalare a puterii suverane a statului. Iar statul şi suveranitatea acestuia reprezintă piatra de temelie a ordinii mondiale contemporane.

Nici din perspectiva celei de-a doua dimensiuni, principiul de legitimare al ordinii socioeconomice interne, nu se poate enunţa - şi nici anticipa - o schimbare de substanţă. Fascinaţia guvernării de către elite competente şi virtuoase (pentru mulţi, cele două mari calităţi ale conducătorului ideal) într-o societate organizată raţional va rămâne o provocare pentru societăţile libere - poate şi pentru celelalte. Dar, dacă e să ne referim la rolul esenţial asumat de experţi în perioada acestei crize, am putea observa că, până şi într-o situaţie care a generat un larg acord (desigur, nu unanimitate) între oamenii de ştiinţă, între soluţiile propuse au existat diferenţe mari şi importante. Pandemia COVID-19 ne sugerează mai degrabă că rolul experţilor se va consolida în direcţia dorită de mulţi, inclusiv de persoane care ar susţine o „guvernare” a lor: aceea de consilieri ce se supun propriei conştiinţe şi răspund în faţa judecăţii colegiale. În faţa opiniei publice răspund doar politicienii.

Nu discutăm, acum, despre o eventuală punere în cauză a ceea ce am numit modelul etic privilegiat pentru individ. Este adevărat că unii dintre noi au ajuns să reflecteze mai intens - sau poate altfel decât înainte - asupra modului în care pot fi buni cetăţeni. Dar nu am avut parte de ceva care să schimbe radical contextul în care reflectăm sau alternativele luate în calcul.

Încheiem, aşadar, cu ipoteza în care cleştele constituit din criza financiară din 2007-2008 şi actuala pandemie ar avea o semnificaţie mai puternică decât cele două procese, considerate separat. În principiu, cuplarea lor ar întări argumentul referitor la vulnerabilităţile statelor democratice dezvoltate. S-ar putea sugera că ambele procese trimit nu doar la modificarea balanţei mondiale de putere (aceasta nu ar fi o noutate, balanţa nu rămâne niciodată fixă), ci şi la punerea în cauză a centralităţii statului. Aşadar, prin voinţă sau pasivitate complice, statele-naţiune au creat un hăţiş din care acum nu mai sunt în stare să iasă. Un partizan radical al globalismului şi-ar putea vedea confirmate unele aşteptări, dar nu ar putea fi sigur că lucrurile avansează în direcţia prezisă de el. În aceste condiţii, îi este mult mai comod să vorbească de o dezordine ce precede - dar va dezvălui curând - noua realitate.

Totuşi, pentru a sugera că o cuplare a celor două crize marchează începutul unei tranziţii este nevoie de o dovadă convingătoare că lucrurile evoluează şi pe cea de-a doua dimensiune, principiul de legitimare a ordinii socioeconomice interne. Ecologiştii radicali ne-au obişnuit cu ideea urgenţei climatice, probabil cea mai puternică încercare de legitimare a restrângerii libertăţilor individuale, de la comunism încoace. Ideea unei urgenţe multidimensionale (am atins, în acest text, conexiunile pornite de la dimensiunea sanitară), mai ales dacă va creşte relevanţa temelor ecologice, are mari şanse să devină un proiect în aparenţă complementar democraţiei liberale, dar în realitate un vehicol către neo-elitism. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri