Secretul „Puiului galben”: producătorii ieșeni explică pas cu pas metoda. „Nu e nimic nesănătos”. Ce spun autorităţile sanitare locale?
Scandalul “Puiului vopsit” a stârnit un val de reactii critice din partea marilor (...)
citeste totvineri, 29.03.2024
Ideea unei urgenţe multidimensionale (am atins, în acest text, conexiunile pornite de la dimensiunea sanitară), mai ales dacă va creşte relevanţa temelor ecologice, are mari şanse să devină un proiect în aparenţă complementar democraţiei liberale, dar în realitate un vehicol către neo-elitism.
În această ultimă parte a discuţiei despre ordinea mondială contemporană şi perspectivele ca ea să sufere modificări de substanţă în viitorul previzibil, a venit momentul să ne referim la actuala criză generată de pandemia COVID-19 şi, ulterior, la rezultanta obţinută din însumarea ei cu precedentul şoc ce a afectat sistemul internaţional - criza financiară din anii 2007-2008. În cele două texte precedente, am susţinut ideea că sfârşitul anilor ’80 - începutul anilor ’90 a reprezentat o astfel de perioadă, în sensul că am asistat la modificări semnificative la nivelul unui ansamblu de trei dimensiuni: configuraţia interstatală a puterii, principiul de legitimare a ordinii socioeconomice interne, modelul etic privilegiat pentru individ. Prăbuşirea comunismului şi sfârşitul războiului rece a reprezentat o perioadă la care mulţi dintre cititori s-au raportat şi probabil continuă să se raporteze, în existenţa lor cotidiană, astfel că le vine uşor să-şi formeze şi o părere în chestiunea oarecum teoretică propusă în acest serial. Ulterior, am sugerat că următorii doi „candidaţi” - momentul 11 septembrie 2001 şi criza financiară din 2007-2008, înţeleasă izolat - nu trec testul relevanţei.
Îl trece, oare, criza multidimensională generată de pandemia COVID-19? Desigur că nu ne putem pronunţa asupra unui proces care nu s-a încheiat. Din punct de vedere epidemiologic există răspântii în faţa cărora guvernele trebuie să ia decizii, fiecare dintre ele putând avea consecinţe greu de anticipat. Criza economică a prins, deja, o viaţă proprie, iar şansele ca viitorul să se conformeze modelelor matematice nu sunt prea mari - şi aşa mai departe, există multe argumente în sprijinul ideii că suntem departe de momentul concluziilor.
Totuşi, este clar că s-a întâmplat ceva cu adevărat important. Am avut parte de o concretizare dramatică a relaţiei între dimensiunea epidemiologică şi alte laturi ale globalizării, mult mai dramatică decât obişnuiau să o înfăţişeze textele ştiinţifice, apropiindu-se de tabloul creat uneori de ficţiunea literară sau cinematografică. De la întâlnirile faţă-în-faţă (între membri de familie sau prieteni, între vânzător şi cumpărător, între preot şi credincioşi, între artist şi public şi aşa mai departe) şi până la schimburile complexe între societăţi de-a lungul şi de-a latul reţelelor economice, financiare, politice intercontinentale, rutina interacţiunilor noastre este condiţionată de o „normalitate” pe care nu o mai putem lua drept etern garantată. Am avut ocazia să vedem cum arată situaţia excepţională, „urgenţa” care reclamă intervenţia suveranului.
Şi, mai devreme sau mai târziu, în cele mai multe ţări, titularii suveranităţii au decis că într-o situaţie de acest gen, eternele conflicte între scopuri pot fi puse între paranteze, iar statul este dator să-şi exercite convingător, uneori brutal, funcţia de protecţie a indivizilor. Este cea mai veche dintre funcţii, cea care defineşte în cel mai înalt grad ordinea etatică şi, foarte important, nu este un dar pe care să-l putem nici comanda noi înşine, nici refuza dacă el a venit. Putem avea păreri diferite despre cât de bine este ca, în numele suveranităţii, statul să poată acţiona „indiferent de costuri, indiferent de consecinţe” în situaţii excepţionale şi, desigur, ce anume ar trebui considerat a fi o situaţie excepţională. Dar putem totodată conveni că, dincolo de rezultatele concrete ale restricţiilor şi lock-down-urilor sau de modul în care ele au fost gândite şi aplicate, am asistat tocmai la o asemenea etalare a puterii suverane a statului. Iar statul şi suveranitatea acestuia reprezintă piatra de temelie a ordinii mondiale contemporane.
Nici din perspectiva celei de-a doua dimensiuni, principiul de legitimare al ordinii socioeconomice interne, nu se poate enunţa - şi nici anticipa - o schimbare de substanţă. Fascinaţia guvernării de către elite competente şi virtuoase (pentru mulţi, cele două mari calităţi ale conducătorului ideal) într-o societate organizată raţional va rămâne o provocare pentru societăţile libere - poate şi pentru celelalte. Dar, dacă e să ne referim la rolul esenţial asumat de experţi în perioada acestei crize, am putea observa că, până şi într-o situaţie care a generat un larg acord (desigur, nu unanimitate) între oamenii de ştiinţă, între soluţiile propuse au existat diferenţe mari şi importante. Pandemia COVID-19 ne sugerează mai degrabă că rolul experţilor se va consolida în direcţia dorită de mulţi, inclusiv de persoane care ar susţine o „guvernare” a lor: aceea de consilieri ce se supun propriei conştiinţe şi răspund în faţa judecăţii colegiale. În faţa opiniei publice răspund doar politicienii.
Nu discutăm, acum, despre o eventuală punere în cauză a ceea ce am numit modelul etic privilegiat pentru individ. Este adevărat că unii dintre noi au ajuns să reflecteze mai intens - sau poate altfel decât înainte - asupra modului în care pot fi buni cetăţeni. Dar nu am avut parte de ceva care să schimbe radical contextul în care reflectăm sau alternativele luate în calcul.
Încheiem, aşadar, cu ipoteza în care cleştele constituit din criza financiară din 2007-2008 şi actuala pandemie ar avea o semnificaţie mai puternică decât cele două procese, considerate separat. În principiu, cuplarea lor ar întări argumentul referitor la vulnerabilităţile statelor democratice dezvoltate. S-ar putea sugera că ambele procese trimit nu doar la modificarea balanţei mondiale de putere (aceasta nu ar fi o noutate, balanţa nu rămâne niciodată fixă), ci şi la punerea în cauză a centralităţii statului. Aşadar, prin voinţă sau pasivitate complice, statele-naţiune au creat un hăţiş din care acum nu mai sunt în stare să iasă. Un partizan radical al globalismului şi-ar putea vedea confirmate unele aşteptări, dar nu ar putea fi sigur că lucrurile avansează în direcţia prezisă de el. În aceste condiţii, îi este mult mai comod să vorbească de o dezordine ce precede - dar va dezvălui curând - noua realitate.
Totuşi, pentru a sugera că o cuplare a celor două crize marchează începutul unei tranziţii este nevoie de o dovadă convingătoare că lucrurile evoluează şi pe cea de-a doua dimensiune, principiul de legitimare a ordinii socioeconomice interne. Ecologiştii radicali ne-au obişnuit cu ideea urgenţei climatice, probabil cea mai puternică încercare de legitimare a restrângerii libertăţilor individuale, de la comunism încoace. Ideea unei urgenţe multidimensionale (am atins, în acest text, conexiunile pornite de la dimensiunea sanitară), mai ales dacă va creşte relevanţa temelor ecologice, are mari şanse să devină un proiect în aparenţă complementar democraţiei liberale, dar în realitate un vehicol către neo-elitism.
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Miroslava – comuna cea mai mare și cea mai bogată din regiune. Încotro? (P)
Gamificarea: o aventură magică la școala primară Lorelay! (P)
Este videochatul o nouă cale către independența financiară a fetelor? (P)
Dealer de droguri cu sute de comenzi, iertat de judecători: „A făcut progrese în plan spiritual”
Lovitură în Podu Roş: trei tineri au jefuit maşina de îngheţată. O greşeală minora a şoferului
Temperaturi de vară la început de aprilie. 28 de grade Celsius la Iași
Grindeanu: Contractul pentru încă un lot din secţiunea montana a A8 intră în licitaţie
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Virusul HIV a fost eliminat din celule, deocamdată, în laborator
Pacient de 22 de ani cu limfagiom chistic de mezocolon, operat cu succes la Arcadia
Ultimele calcule privind posibilitatea ca Iaşul să prindă un post de europarlamentar
“Extraordinara poveste a lui Peter Schlemhil” de Adelbert von Chamisso
Cum e să lucrezi într-o universitate (şi să participi la alegeri)
Ghici cine este blondina din acest tandem liberal indestructibil?
Publicitatea convenției matrimoniale și modificarea acesteia
Pavel LUCESCUCine profită de madam Şoşoacă |
Alexandru CĂLINESCUDistrugerea statuilor |
pr. Constantin STURZUDe ce este atât de aspru Postul Mare? |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă? |