Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Patriotismul civic. Reloaded.

GALERIE
Florin Cintic
  • Florin Cintic
- +

Altfel spus acţiunea statului şi, implicit, răspunsul civic al plătitorului de impozite sunt concentrate prioritar pe binele public în timp ce în statul etnic prevalează interesele majoritarilor, iar sursa legitimităţii etnice a statului este sacră.

Desemnarea zilei de 1 decembrie drept Ziua Naţională a României a fost o decizie politică plină de semnificaţii nu numai pentru că marca ruptura de vechea sărbătoare a regimului comunist, ci, mai ales, pentru că arăta că naţionalismul românesc, exacerbat de legionari şi de regimul Ceauşescu, rămâne o linie de forţă în activitatea publică a statului şi a clasei politice. Deşi controversată (sunt multe voci care afirmă că 10 mai, cu îngemănarea funcţiilor simbolice ale adoptării Declaraţiei de Independenţă din 1877 şi ale instalării monarhiei europene reprezentată de Carol I de Hohenzollern, în 1866, ar fi fost o dată mai semnificativă), ziua de 1 decembrie îşi păstrează funcţia simbolică de climax al deciziei populare în privinţa Unirii, deşi în realitate procesul istoric a cuprins mai multe etape: 27 martie în Basarabia, 28 noiembrie în Bucovina şi 24 decembrie decizia Parlamentului care a definitivat, de jure, procesul construcţiei statului românesc modern.

Totuşi, semnarea de către Regatul României a Tratatelor de Pace de la Versailles (1919-1920) a însemnat nu numai recunoaşterea internaţională a unui stat naţional, împlinit după rigorile modernităţii, ci şi un început de drum pe care politicienii timpului nu păreau a-l conştientiza ca atare. Rezultat al unui efort politic, ideologic şi diplomatic de mai bine de şase decenii, Statul - Naţiune românesc reprezenta perfecta adecvare dintre cerinţele modernităţii politice ale timpului şi aspiraţiile legitime ale marii majorităţi a locuitorilor, pentru care identitatea naţională românească a reprezentat catalizatorul fără ajutorul căruia unirea nu putea fi imaginată. Perfect legitimă, atâta timp cât genera coeziunea simbolică a unei acţiuni politice ce viza construirea şi legitimarea statului naţional, etnicitatea românească (cu pandantul său metafizic în tema “purităţii” ca sursă unică de legitimitate) va fi, după edificarea unirii şi principala sursă de confuzii, derapaje şi încetiniri ale dezvoltării instituţiilor şi programelor politice din perioada interbelică, cu repercusiuni neaşteptate până în contemporaneitate. Deşi construcţia şi edificarea unui “patriotism constituţional” ar fi trebuit să constituie o urgenţă pentru clasa politică diriguitoare a României Mari (având în vedere faptul că procentul minorităţilor etnice din populaţia regatului crescuse după 1918, în conformitate cu datele recensământului din 1930, de la 8 la 28%), tema ideii naţionale şi a prevalenţei argumentului etnicităţii ca sursă de legitimitate au avut câştig de cauză.

Şi astăzi există o neîncredere activă a marii majorităţi a cetăţenilor faţă de acest tip de iubire de patrie care implică mai mult asumarea raţională a statutului de cetăţean, activ şi critic, decât acela de român, cu inevitabilele sale tuşe etniciste şi religioase. S-a văzut în cea mai recentă campanie electorală pentru prezidenţiale, cum mesajul grosier etnicist şi ortodox a fost utilizat pentru manipulare politică şi poate ar fi timpul să punem în discuţie şi necesitatea asumării preponderent a valorilor civice în acţiunea publică faţă de ataşamentele atavice, moştenite, care nu reprezintă rodul vreunei construcţii de sine raţionale sau al educaţiei europene.

Din nefericire, pentru o bună parte a concetăţenilor noştri, patriotismul centrat pe valorile constituţionale şi pe egalitatea civică a cetăţenilor, indiferent de naţionalitate sau de religie, este un moft. Preluat după termenul lui Jurgen Habermas (Verfassungspatriotismus) patriotismul constituţional vizează o construcţie politică în care calitatea de cetăţean prevalează faţă de originea etnică. Altfel spus acţiunea statului şi, implicit, răspunsul civic al plătitorului de impozite, sunt concentrate prioritar pe binele public în timp ce în statul etnic prevalează interesele majoritarilor, iar sursa legitimităţii etnice a statului este sacră. Mai simplu spus: Ţara este, în primul rând, a românilor (sau, după caz, a majoritarilor respectivului stat) şi nu a cetăţenilor, iar minoritarii etnici sau religioşi trebuie să se supună acestei prevalenţe sau să plece.

Decizia surprinzătoare a celor 6.288.769 de cetăţeni români care, la alegerile din 2014, au votat pentru un preşedinte etnic german, cu o legitimitate preponderent constituţională, faţă de cei 5.264.383 de români pentru care a prevalat criteriul etnicist şi religios majoritar ar putea constitui un motiv de reflecţie pe viitor. După "mari români" care au trimis cinic la moarte la Cotu Donului sau în Gulag câteva sute de mii de concetăţeni sau care ne-au înfometat un deceniu pentru a fi realeşi în unanimitate de aplaudaci, poate ar fi timpul să avem şi un conducător care să ne ofere şansa de a câştiga, prin muncă cinstită, mai mult. Nu de alta dar măcar să avem cu ce plăti impozitele majorate care se anunţă. Şi aş vrea, ca român ortodox ce sunt, să-mi pun de drag tricolorul în balcon pe 1 decembrie, într-o ţară demnă şi prosperă, condusă de un gospodar decent şi nu de un "Salvator" naţionalist care bate, făţarnic, metanii la televizor.

La mulţi ani tuturor românilor!

(Reluare a articolului publicat în Ziarul de Iaşi, pe 3 decembrie 2014)

Florin Cîntic este istoric, director al Arhivelor Naţionale, Filiala Iaşi şi scriitor

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dan CONSTANTIN

Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

opinii

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

George ŢURCĂNAŞU

Despre discursul regionalist din Moldova (II)

Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

Spărgătoarea de coduri

Bogdan ILIESCU

Spărgătoarea de coduri

Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

pulspulspuls

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri