Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Poezie şi politică

GALERIE
bogdan cretu
  • bogdan cretu
- +

Care sunt raporturile poeziei lui Grigore Vieru cu cea a congenerilor săi din România şi cum a fost ea receptată de critica profesionistă din ţară? Autorul nu a intrat în circuit ca un oarecare, ci a­vând deja un statut consolidat de cla­sic în RSS Moldovenească.

Intere­sant e faptul că el e primit cu gene­rozitate de confraţi (Nichita Stă­nes­cu, Ioan Alexandru, Marin So­rescu, Adrian Păunescu), dar cu vizibilă indulgenţă de criticii importanţi: Nicolae Manolescu, Eugen Simion, Gheorghe Grigurcu ş.a., care notează în primul rând ata­şamentul faţă de formele tradiţio­naliste ale poeziei româneşti, pe care sigur că îl înţeleg, aducând în discuţie două nume: George Coşbuc şi Octavian Goga. Nici nu e de mirare: o pleiadă de critici străluciţi îşi rafinaseră gustul, în anii 1970, cultivând o pleiadă extraordinară de poeţi.

În numai un deceniu de la recâştigarea propriului statut, poezia din ţară se afla într-o efervescenţă exraordinară, fixând, după mine, unul din momentele de graţie ale literaturii române, de un nivel măcar egal cu cel interbelic, nume precum cele ale lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ion A­lexandru, Ion Gheor­ghe, Petre Stoi­ca, Ana Blandiana, Leonid Dimov, Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Emil Brumaru, Mircea Ivănescu, Ileana Mălăncioiu, Angela Marinescu, Dan Laurenţiu, Vasile Vlad, Virgil Mazilescu, Şerban Foarţă fiind de neocolit.

Fără îndoială, citit simultan cu aceştia, Grigore Vieru părea că vine dintr-o altă vârstă poetică: aceea a înce­putului de secol, când stringenţele politice imprimau literaturii strategii cu impact cât mai direct. Poezia lui Vieru emitea, citită strict estetic, un iz dulce şi vetust, de relicvă literară. Dar criticii cei mai buni nu au comis eroarea de a-l taxa din considerente de nealiniere teoretică la actualitatea literară românească, ci au priceput şi au sprijinit imediat specificul şi importanţa poemelor lui Grigore Vieru, spunând ceea ce se putea spu­ne atunci. Condiţiile se normalizase­ră, cum-necum, în ţară, dar pe malul stâng al Prutului abia de permiteau mici fisuri prin care literatura înce­pea să redevină ceea ce fusese întot­deauna acolo: un mijloc de cultivare a identităţii.

Ce este foarte interesant e modul în care poezia lui Grigore Vieru se schimbă, se emancipează, de fapt, du­pă contactul prelungit cu cea a confraţilor din ţară: chiar dacă teme­le rămân aceleaşi, viziunile se rafi­nează, poezia tinde spre abstrac­ţiunile nichitastănesciene sau cultivă, tot ca la autorul Dreptului la timp, tensiuni semantice discrete; încep să se simtă ecouri din ludicul amar al lui Marin Sorescu.

Volumul din 1974, Aproape, e la un alt nivel de poeticitate comparat cu Numele tău: în mod clar, Grigore Vieru asimilase o lecţie importantă, îşi cultivase incontestabilul talent la tempertaura unei poezii de o diversitate şi cu o deschidere către experiment extraor­dinare, aşa cum era poezia care se scria în România anilor 1970. Com­parativ cu autorii din ţară, Grigore Vieru avea alte reflexe poetice, determinate de contextul politic dramatic în care poezia sa fusese nevoită să iasă la suprafaţă şi căruia avusese forţa să-i dea o replică de necombătut: aceea a artei autentice.

Nici un regim politic, oricât de dur ar fi el, nu se poate lupta cu literatura adevărată, atunci când aceasta este posibilă. Paradoxal: cu toată fragili­tatea şi delicateţea ei, cu tot sen­timentalismul sau melodramatis­mul vizibil, cu patosul ei inconfun­dabil, poezia lui Vieru avea o forţă extraor­dinară! După ce, după Numele tău, şi poezia din RSS Moldoveneas­că şi-a putut recăpăta dreptul la o indentitate lingvistică şi culturală, care era, în esenţă, aceea a români­tăţii, şi poezia lui Grigore Vieru s-a aşezat într-un regim de normalitate şi nu a mai cultivat exclusiv strategiile mesiani­ce, ci s-a orientat către strategii mult mai apăsat estetice şi mai puţin militante.

Aleg aproape la întâmpla­re un exemplu, din foarte multe altele oricând la îndemână: poemul Această ramură este vizibil influen­ţat de viziunea lilială, subtilă, delicată din poemele de dragoste ale primului Nichita Stănescu, căruia îi şi este dedicat: „Mai mult, frumoa­so,/ Ce-aş putea să-ţi cer - / Ce-mi dărui tu puţin e?!/ O, dacă-s pasăre, - / Sub cer/ Suflarea ta mă ţine!// Iar părul tău înrourat/ Ca busuiocul/ Sfinţeşte aerul de sus/ În care-mi strig norocul.// Ca frunzele din cer/ Cobor/ genele tale, sfânto,/ Sărutând pasărea în zbor/ Şi locul unde cântă.// În glasul tău/ De peste ani/ Aud străvechile porunci./ Şi-mi presur rana cu pământ:/ Cu ale tale urme dulci.“ Montajul, tensiunea lirică, retorica, imaginarul, tehnica poeti­că, glisarea subtilă dinspre con­cret către evanscent, mutarea unei recuzite figurative în abstacţiune şi în metaforă nu mai sunt tradiţiona­liste! Grigore Vieru a devenit, în numai câţiva ani, în urma contactului sistematic cu poezia română contem­porană, un autor modernist, capabil de virtuozităţi care s-au scurs apoi, foarte interesant, şi în cărţile altor poeţi basarabeni! A dat o dată tonul revenirii la valorile româneşti, prin Numele tău şi încă o dată, la emanci­parea poeticităţii, la sincronizarea cu poezia contemporană din România prin volumele ulterioare!

În mod straniu, autorul nu a ţinut până la capăt această direcţie, ci s-a întors, chiar şi după 1990, la poezia misionară, naţionalistă, patetică, uneori lozincardă. Dar şi această ultimă ipostază se poate explica prin nevoia unui poet, de­dicat dintotdea­una luptei pentru ro­mâ­nitate, de a se angaja într-o cau­ză sfântă. Cariera ultimă a lui Grigore Vieru nu a mai fost aceea a unui scriitor, ci a unui misionar. Desigur, din păcate, atunci când arta e angajată, fie şi într-o cauză nobilă, ea se împuţinează inevitabil calitativ: ce câştigă în imediat, pier­de în posteritate.

Bogdan Creţu este director al Institutului de Filologie Română „A. Philippide“, Academia Română, Filiala Iaşi şi profesor universitar doctor la Facultatea de Litere din cadrul Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri