Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

RIP Rutger Hauer - Moartea unui Replicant

GALERIE
FZ4 - HAUER - Moartea unui replicant 00FZ4 - HAUER - Moartea unui replicant 01
  • FZ4 - HAUER - Moartea unui replicant 00
  • FZ4 - HAUER - Moartea unui replicant 01
- +

Unul dintre cei mai iubiți eroi ai filmului SF, Replicantul din Blade Runner, a încetat din viață la vârsta de 75 de ani.

Dispariția lui Rutger Hauer a fost primită cu tot regretul normal în astfel de situații. Pentru fanii săi și pentru fanii filmelor fantastice mai ales, regretul este dublat și de un oarecare sentiment de amărăciune pentru că popularul actor nu s-a bucurat, totuși, de faima pe care ar fi meritat-o. Hauer nu a reușit sau nu și-a găsit locul în Liga I a Hollywood-ului. Prea european, prea atipic, poate prea artist și prea independent pentru marile studiouri. Cariera lui extrem de bogată este plină, în mare parte, de filme lipsite de anvergură. Hauer nu a părut prea deranjat de acest lucru. În 1982 jucase în rolul vieții lui, cel al replicantului revoltat din Blade Runner, un rol în care interpretarea lui Hauer și legendarul monolog final au reușit performanța de a catapulta acest film printre capodoperele genului și ale filmului în general.

Rebelul olandez

Rutger Hauer s-a născut pe 23 ianuarie 1944 în Utrecht în familia unor actori de teatru. A urmat cursuri de artă dramatică, dar, fire rebelă, a încercat să se sustragă unei cariere căreia părea să îi fie predestinat. La 15 ani, Rutger fuge de acasă și navighează un an pe un trauler comercial până își dă seama că, fiind daltonist, nici vorbă de carieră de marinar. Deși se angajează totuși în Marina Regală Olandeză (unde realizează că nu este făcut pentru viața militară), el revine repede la actorie, își termină studiile și se alătură unei trupe de teatru itinerant.

Șansa carierei sale o reprezintă rolul principal în serialul TV Floris realizat de un anume Paul Verhoeven. Serie cu un erou medieval care luptă să-și recapete moștenirea răpită de un uzurpator, Floris este un mare succes în Olanda natală și lansează cariera de actor a lui Hauer.

Următorul deceniu este marcat de filmele de succes turnate în Olanda, mai ales producţiile prietenului său Paul Verhoeven, Turkish Delight (1973), Soldier of Orange (1977) şi Spetters (1980). Cariera lui Hauer este în plină ascensiune (a lui Verhoeven la fel) şi, spre finalul decadei, vine vremea să îşi încerce şansa la Hollywood.

Ca orice actor european, mai ales unul atât de diferit fizic de tiparele hollywoodiene, primul pas în SUA este un rol negativ, teroristul Wulfgar, alături de Sylvester Stallone în thrillerul Nighthawks (1981). La televiziune apare în rolul nazistului Albert Speer în Inside the Third Reich, iar în același an, în 1982, în rolul vieții sale, cel al androidului ucigaș care îl vânează pe Harrison Ford în Blade Runner.

Mai uman decât oamenii

Rutger Hauer: Pentru mine a fost cel mai profund rol, fiindcă a fost prima oară în cariera mea când practic am „dansat” cu regizorul, am simțit exact conceptul și tonul filmului și i-am putut oferi exact ceea ce aștepta de la mine.

Ridley Scott l-a dorit pe Hauer în rolul replicantului Roy Batty după ce l-a văzut în Soldier of Orange. Pe platouri a ascultat deseori părerea acestuia. La moartea lui Hauer, Ridley Scott vorbește public despre zilele în care au lucrat împreună.

Ridley Scott: Rutger era uriașul blând. Nu știu care dintre noi era mai nervos în dimineața primei zile pe platouri. Ne-am ajutat amândoi de-a lungul filmărilor, fiindcă întreg procesul creării acestui film a fost cu adevărat lung şi dificil.

Cumva ironic, atunci când a primit oferta de a juca în Blade Runner, Hauer nu a fost teribil de încântat. Nu știa cum va arăta lumea futuristă din film și ideea de a crea din nimic un astfel de univers îl îngrijora. Din alt punct de vedere, se temea că regizorul ar putea fi tentat să prezinte „roboții” din film ca pe niște chestii țepene, cu fețe lăptoase și, în final, ridicole.

Rutger Hauer: Ridley mi-a spulberat aceste griji chiar de la prima întâlnire. Mi-a arătat parte din desenele pregătitoare și mi-a spus: „Marea provocare este să îi facem să fie mai buni decât oamenii, dacă poți așa ceva. Orice truc găsești să reușești asta, ai mână liberă!”.

Este Roy Batty un personaj negativ? Nu în opinia lui Hauer, care îl vede pe Batty doar ca pe antagonist.

Rutger Hauer: Cred că Harrison este personajul negativ. Fără doar și poate. Cred că un personaj negativ este cineva care vrea să facă lucruri rele, iar motivația personajului lui Harrison este să ucidă cinci Replicanți despre care se spune că sunt periculoși, dar pe care nu îi vezi de fapt comițând nici o crimă.

În cartea Future Noir: The Making of Blade Runner, Hauer explică esenţa personajului, „amestecul de întuneric şi lumină, de dorinţă de viaţă şi de acceptare a sorţii”.

Rutger Hauer: Secretul interpretării a fost să te simţi confortabil în rol. Să te amuzi și să îi faci pe Replicanți simpatici spectatorilor. Noi am reușit asta.

La zece ani de la premiera lui Blade Runner, Scott recunoștea într-un interviu pentru revista Starlog că, în opinia lui, felul în care Hauer l-a jucat pe Roy a fost esențial pentru succesul filmului.

Ridley Scott: Poate unii ar crede că Roy Batty este un soi de monstru al lui Frankenstein, dar nu este așa. Dimpotrivă, Roy devine mai uman decât un om obișnuit și de aceea devine mult mai simpatic.

Hauer nu a privit cu ochi buni continuarea lui Dennis Villeneuve, Blade Runner 2049.

Rutger Hauer: Este un film foarte frumos, dar mi-a scăpat motivul pentru care acest film ar fi fost necesar. Sunt de părere că, atunci când un film este magnific, n-ar trebui să te atingi de el și să-i faci o continuare. Din multe puncte de vedere, Blade Runner, originalul, nu vorbea despre Replicanți, ci își punea întrebarea ce ne face oameni. Nu sunt sigur că al doilea Blade Runner își pune această întrebare. Nu e un film care să se bazeze pe personaje, nu are umor, nu are dragoste, nu are suflet.

Eroi și eroi negativi

Blade Runner ar fi trebuit să fie acel film de succes care să-i deschidă larg lui Rutger Hauer porțile elitei Hollywood-ului. Poate este șocant astăzi să realizezi că, în 1982, atunci când a fost lansat, filmul lui Ridley Scott a fost considerat un eșec comercial. El avea să cucerească publicul abia pe urmă, grație pieței video. Dar, într-un an plin de filme uriașe și în care marea vedetă a fost E.T.-ul lui Spielberg, Blade Runner nu s-a situat printre câștigători.

În anii imediat următori, Hauer a încercat să ajungă în prima ligă din cetatea filmului și să se facă ales erou pozitiv. După un thriller bazat pe un roman de Robert Ludlum (Osterman Weekend, 1983) și o dramă alături de Gene Hackman (Eureka, 1983), s-a reîntâlnit cu vechiul lui complice Paul Verhoeven în filmul de aventuri medievale Flesh and Blood (1985). Un proiect greu de dus la capăt, cu multe dificultăți pe platouri. Hauer se teme ca această odisee de sex și sânge să nu îi compromită imaginea de la Hollywood. Filmul, care este de fapt foarte reușit, este un eșec și marchează sfârșitul prieteniei dintre Hauer și Verhoeven care își vor mai vorbi abia în 2000. Cu toate acestea, Verhoeven se gândește la Hauer în 1987, atunci când realizează Robocop. Se renunță la idee fiindcă Hauer, cu statura lui, ar fi fost gigantic în armura polițistului robot.

Între timp, actorul este preferat pentru rolul principal în filmul fantasy Ladyhawke (1985), de Richard Donner. Este aici un chipeș cavaler medieval, Navarre, alături de Michelle Pfeiffer, într-un cuplu de iubiți blestemați să nu fie împreună; el se transformă noaptea în lup, ea este ziua șoim. Excelent fantasy (dar foarte marcat de stilul optzecist), Ladyhawke  este din nou un eșec pentru Hauer.

Rutger Hauer: Multe filme eșuează din cauza mașinăriei care le promovează. Ladyhawke n-a avut încasările scontate atât de repede pe cât își doreau producătorii. E valabil și pentru Blade Runner, și pentru The Hitcher. Este păcat, fiindcă Ladyhawke este o poveste frumoasă și un film minunat, mai ales din punct de vedere vizual. Poți să dai sonorul la minimum și totuși să poți urmări povestea, atât este de frumos.

Un alt rol important din aceeași perioadă este din nou un rol negativ, cel al psihopatului ucigaș care bântuie autostrăzile americane, în The Hitcher. Unul dintre „acele filme neașteptate, parte thriller, parte horror, care ajunge să definească o carieră”, comentează Hauer mai târziu. Un alt film care ar fi trebuit să fie un mare succes, dar care a fost un eșec și care, de-a lungul anilor, a devenit un film cult.

Un actor „cult”

În acest moment, cariera lui Hauer capătă un trend descendent. Următorii ani vor fi marcați de multe roluri în filme de acțiune, dar tot mai de serie B, deși în același timp el culege laude și premii pentru rolurile din Escape from Sobibor și The Legend of the Holy Drinker (1988). Hauer pare preferat în filme realizate cu un buget tot mai mic și roluri la televiziune: gladiator postapocaliptic în The Blood of Heroes (1989), polițist futurist înfruntând un monstru a la Alien în Split Second (1992), polițist nazist în ucronia Fatherland (1994) sau erou de acțiune în Omega Doom (1996) sau New World Disorder (1999). Are roluri din ce în ce mai mici în diverse producții TV, de la Merlin la Smallville și Alias. Devine multimiliardar din reclamele la berea Guiness. În mare parte a carierei sale de după î90 pare abonat la roluri de vampiri sau în filme cu vampiri, odată cu Buffy spaima vampirilor, în 1992, continuând cu Salem's Lot (2004) și trecând prin câteva filme cu Dracula. Popularitatea sa face totuși să fie invitat în scurte apariții în producții populare precum Sin City sau Batman Begins. La momentul dispariției sale, trei filme în care joacă Hauer își așteaptă lansarea pe ecrane: filmul istoric Emperor de Lee Tamahori, un film despre un tânăr geniu al biliardului numit Break și, în fine, The Mystery of Dragon Seal : Journey to China, film de acțiune cu Jackie Chan și Arnold Schwarzenegger, turnat în 2017 și care abia acum va fi lansat, din păcate doar în Rusia și China deocamdată.

Pentru fanii fantasticului însă, Hauer rămâne unul dintre cei mai importanţi actori, unul dintre adevăraţii eroi ai genului, un loc câştigat măcar pentru rolul lui Roy Batty. Un rol care i-a marcat destinul până la final: într-o ultimă ironie, soarta a făcut ca Rutger Hauer să împartă cu personajul jucat aceeași „dată de expirare”; anul 2019.

I’ve seen things you people wouldn’t believe. Attack ships on fire off the shoulder of Orion. I watched C-beams glitter in the dark near the Tannhäuser Gate. All those moments will be lost in time, like… tears in rain. Time to die.

„I have seen things...”. Cum s-a construit un discurs epocal sub ploaia acidă

Pe platourile lui Blade Runner, Scott a colaborat excelent cu Hauer și a fost foarte receptiv la ideile actorului. Astfel, Hauer a refuzat să se bată cu Harrison Ford în scena finală. „Nu sunt Bruce Lee”, pretextează el. A propus în schimb o partidă mortală de de-a v-ați ascunselea. Tot Hauer a avut ideea de a apărea cu un porumbel în mâini. Și, de asemenea, a rescris ultimele cuvinte ale Replicantului, așa cum povestește în cartea Future Noir : The Making of Blade Runner (1995) a lui Paul M. Sammon.

Rutger Hauer: Sunt mândru de discursul final al lui Batty, e un moment foarte frumos, nu? Inițial era un discurs mult mai lung, o jumătate de pagină din scenariu. Chiar înainte să filmăm scena m-am dus la Ridley și i-am spus că textul mi se pare prea lung. Dacă lui Batty i se termină bateria, moare pe loc. Nu are timp să își ia un lung rămas-bun, poate doar să povestească foarte repede ceea ce a văzut. Viața e prea scurtă. Simțeam efectiv că finalul filmului trebuie să fie scurt. I-am zis lui Ridley: „Hai să facem asta repede, cât mai simplu și mai profund posibil. De asemenea, pentru o clipă, Batty trebuie să pară intelectual”. Ridley a fost de acord imediat. Am scos din monolog frazele de la început şi am improvizat finalul, cel cu lacrimile în ploaie. Dar Hauer nu şi-a asumat integral meritul pentru acest monolog legendar.

Rutger Hauer: Lumea vorbește despre el, dar uită de scenarist. David Peoples a scris textul monologului lui Batty și a făcut o treabă magnifică. Iubeam profund imaginile evocate în text – navele în flăcări pe umărul lui Orion, razele cosmice care ard în întuneric. Mi se păreau extrem de interesante, deși nu înțelegeam exact la ce se referă.

Așa cum arată Hauer, aici este unul dintre lucrurile care contribuie din plin la farmecul lui Blade Runner, faptul că mare parte a lumii în care se desfășoară acțiunea este „off-screen”, este pomenită, dar niciodată explicită. Poezia cuvintelor lui Hauer/Batty nu face decât să sporească efectul, iar poarta Tannhäuser și navele în flăcări iau pur și simplu forma imaginației spectatorului.

Rutger Hauer: Vampirii seamănă cumva cu actorii, creând straturi de măști de aparențe și înșelătorie. Eu îi văd drept suflete goale încercând să impresioneze oamenii.

După 2000, filmografia lui Hauer este și mai plină de roluri în diverse producții, cele mai multe marginale, dar în interviuri, Hauer pare să nu fi fost chiar foarte deranjat că la Hollywood nu s-a bucurat niciodată de faima pe care și-o câștigase în Olanda natală. El punea acest insucces pe seama originii lui europene și a faptului că a preferat tot timpul realizatorii independenți restricțiilor unui mare studio.

Când a pornit să realizeze Blade Runner, Ridley Scott a vrut să elimine termenul de „android” care era folosit în romanul lui Phillip Dick. Fiica scenaristului David Peoples, care studia microbiologia și biochimia, a sugerat termenul de „a replica”, o referire la procesul de reproducere a celulelor clonate, de unde a fost extras termenul de „replicant”.

Forțând puțin definiția, s-ar putea spune că există o anume relație între un Replicant și un mânuitor al replicilor cum ar fi un actor. Însă destinul lui Hauer a fost cumva marcat până la final de rolul lui Roy Batty. Dar, ca ultimă ironie, soarta a făcut ca Rutger Hauer să împartă cu personajul jucat aceeași „dată de expirare”; anul 2019.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri