Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Titanica luptă a lui Liviu Dragnea cu George Soros și reacțiunea mondială

GALERIE
Alexandru Lazescu
  • Alexandru Lazescu
- +

E doar o peltea de acuze în care argumentul principal este acela că Soros ar finanţa opoziţia anti-PSD din stradă, din societatea civilă, din media.

Eroul unuia dintre bancurile clasice din perioada comunistă era fostul lider comunist bulgar Todor Jivkov. "Întrebare la Radio Erevan: A fost tovaraşul Jivkov ilegalist? Răspuns: a fost semi-ilegalist; el s-a ascuns, dar nu l-a căutat nimeni." Cam în aceeaşi situaţie e şi Liviu Dragnea care se plânge frecvent că este prigonit, vânat, de George Soros. Nu e foarte clar dacă miliardarul american ştie, personal, de existenţa lui Dragnea cu nume şi prenume. Iar dacă ştie e îndoielnic că persoana acestuia îl preocupă în mod special, aşa cum lasă liderul PSD să se înţeleagă.

Retorica anti-Soros, care atinsese apogeul în perioada de glorie a săptămânalului "România Mare" sub bagheta lui C.V. Tudor, principalul cal de bătaie fiind atunci "complotul maghiar" (Soros este de origine evreu ungur), a fost resuscitată în România în perioada guvernului Cioloş (despre fostul premier s-a spus la un moment chiar că ar fi copilul acestuia) şi a devenit parte constantă a arsenalului propagandistic al liderilor pesedişti şi a unor canale media. Pe coordonate schimbate. În principiu, el este considerat un duşman al guvernului PSD şi al d-lui Dragnea personal. În ceea ce îl priveşte pe ultimul din motive neştiute, dacă ar fi să-l cităm chiar pe liderul partidului. Placa cu Soros, agent al Budapestei, nu mai poate fi utilizată pentru că între timp el a devenit practic persona non grata în Ungaria, un duşman de moarte al guvernului Orban. De pildă, în luna aprilie Parlamentul de la Budapesta a votat o lege controversată a cărei ţintă principală era desfiinţarea unei instituţii academice fondate de Geroge Soros în 1991, "Central European University". Măsura a generat reacţii critice şi în Ungaria şi în afara acesteia. Au fost proteste de stradă masive la Budapesta şi declaraţii critice la vârful Comisiei Europene şi deocamdată lucrurile nu sunt încă tranşate definitiv.

George Soros este un personaj extrem de atacat în Europa de Est, nu doar în Ungaria, ci şi în Slovacia, Serbia, Bulgaria şi, iată, din nou, în România. În fapt nici măcar în Israel nu e văzut cu ochi buni, fiind criticat de formaţiunile de dreapta pentru finanţarea unor programe de sprijin a palestinienilor. Cum s-a ajuns aici? În parte din motive de oportunitate. Zgândărirea anti-semitismului dă întotdeauna rezultate în Europa, originea maghiară e vandabilă mai ales în Slovacia şi România, cetăţenia sa americană e utilă în spaţii pro-ruseşti, ca Serbia sau Bulgaria, iar faptul că e şi miliardar, cu o avere acumulată în urma unor speculaţii financiare, nu face decât să ofere încă un motiv de antipatie. Şi, dacă ar fi să ne întoarcem la Bucureşti, atacurile la Soros şi la multinaţionale sunt, într-un fel, un substitut comod la o retorică explicit anti-occidentală, explicit anti-Bruxelles şi anti-americană. Chiar dacă unele referiri critice, de pildă la ambasadorul american, nu lipsesc, alianţa de guvernare s-a ferit totuşi să împingă lucrurile prea departe pe acest teren. Aşa cum face Viktor Orban la Budapesta care recent a atacat dur Washingtonul pentru iniţierea unui program de granturi care oferă sprijin financiar ONG-urilor şi instituţiilor de presă care se opun guvernului, aflate astăzi într-o situaţie critică.

Dacă însă ducem discuţia într-un registru mai serios opoziţia, adesea vehementă, faţă de George Soros are la bază în principal o componentă ideologică. Fundaţia finanţată de miliardarul american (pe 17 octombrie el a anunţat, la New York, că donează $18 miliarde reţelei sale de "Open Society Foundations", cel mai mare aport de acest fel după cel oferit de Bill şi Melinda Gates fundaţiei lor) sprijină activ principalele cauze progresiste, de la agenda gay şi hate speech la mişcări protestatare, destul de controversate, ca "Black Lives Matter". Iar la ultimele alegeri americane Soros a făcut donaţii importante campaniei lui Hillary Clinton. Sunt toate motive pentru care el este atacat virulent, constant, de cercurile poilitice şi de canalele media conservatoare, precum Breitbart sau Fox News. A făcut-o, de altfel, chiar Donald Trump personal. Iar motivul pentru care el a devenit o ţintă a atacurilor şi criticilor la scară internaţională este acela că spre deosebire de alte fundaţii majore, care se concrentrează pe teritorii specifice (de exemplu, pe Africa) sau au agende în general necontroversate (educaţie, sănătate, poluare etc.) reţeaua finanţată de el are o extindere globală (este sau a fost prezentă în 120 de ţări) şi are o agendă care inerent intră în coliziune cu spaţiul politic. Mai ales în ultimii ani când au explodat mişcări populiste cu discurs anti-globalist. Din aceleaşi motive agenda sa deranjează şi Kremlinul, care în ultimii ani se poziţionează drept un campion al luptei împotriva agendei liberale.

Liniile ideologice principale promovate de George Soros la scară internaţională sunt tot mai intens contestate în ultima decadă pe fondul derapajelor evidente din categoria "corectitudinii politice", a etichetelor de islamofobie aplicată tuturor celor care critică reţelele islamiste din Occident sau acţiunile ostile faţă de Israel. Sigur, intoleranţa faţă de rasism, emanciparea femeilor, cultivarea diversităţii, sunt toate cauze în principiu onorabile şi dezirabile. Dar ce ne facem atunci când campania isterică promovată de cercurile feministe extreme, simbolizate de mişcarea #metoo, amestecă cazuri reprobabile reale, ca acela al lui Harvey Weinstein, cu incidente relativ minore din trecut, dar care pot distruge destine profesionale şi uneori duc chiar la sinucideri. La fel, trebuie condamnate manifestările de rasism atribuite albilor. Dar cum trebuie să privim şi situaţiile în oglindă, de partea cealaltă? De pildă, într-un eseu publicat recent în "The New York Times" autorul, un cunoscut expert în drept, de culoare, scrie explicit că nu îşi sfătuieşte copiii "să se împrietenească cu oameni albi", fiind aplaudat în multe din comentariile care însoţesc articolul. Oare cum ar fi arătat reacţiile din spaţiul public dacă un alb ar fi susţinut ceva similar, pe invers. E limpede că oricâte justificări sofisticate se pot construi pe toate aceste teme controversate rezultatul final al acestor abordări excesive este un proces de destructurare, din interior, a civilizaţiei occidentale.

Însă contenciosul PSD-ului şi al lui Liviu Dragnea cu George Soros nu are în nici în fel vreo legătură cu dezbaterea ideologică legitimă de mai sus. Măcar linia de atac a lui Viktor Orban are o claritate ideologică, indiferent dacă o agreăm sau nu. În cazul românesc însă nu există mai nimic de această natură. E doar o peltea de acuze în care argumentul principal este acela că Soros ar finanţa opoziţia anti-PSD din stradă, din societatea civilă, din media. Cineva care nu ştie cum funcţionează astfel de fundaţii îşi poate imagina că miliardarul american varsă bani în conturile celor care vin la proteste în Piaţa Victoria (oricum, ca un amănunt, Fundaţia Soros s-a retras între timp din România). Dovada ar fi aceea că o mulţime dintre cei care au beneficiat la un moment dat de granturi oferite de fundaţie sunt printre contestatarii guvernului PSD şi a lui Dragnea personal. Or, chiar dacă factual o astfel de contestare este adevărată, motivaţia oferită este complet fantezistă. Cei în cauză o fac din convingere nu pentru că le-ar vârî cineva bani în buzunar. Nu mai vorbim de faptul că unii dintre ei au convingeri ideologice, exprimate public, aflate la polul opus celor împărtăşite de Soros. Mai mult sunt şi nume cunoscute asociate în diferite forme şi în anumite momente cu PSD.

Motivul real este evident încercarea de a crea un curent de opinie anti-occidental în societate ca scut în faţa criticilor şi presiunilor venite de la Washington, Bruxelles şi alte capitale europene faţă de ceea ce se consideră în afară a fi demersul PSD de subminare a luptei anti-corupţie. O astfel de abordare era greu de imaginat cu ceva vreme în urmă. Însă alegerea lui Donald Trump, ale cărui mesaje publice pe această temă sunt foarte diferite de cele ale administraţiilor anterioare, şi mai ales rebeliunea anti-Bruxelles din zona grupului de la Vişegrad (Polonia, Ungaria şi în mai mică măsură Slovacia şi Cehia) sunt percepute ca semnale ale unei dinamici diferite din acest punct de vedere, încurajatoare pentru dl Dragnea şi colegii săi.

Evident, e greu să-i creditezi cu bune intenţii pe Liviu Dragnea şi pe ceilalţi lideri PSD în care s-a născut brusc impulsul nestăvilit întru apărarea demnitatăţii naţionale, de revoltă împotriva demersului de "colonizare a ţării" (un concept drag lui Dan Puric). E clar că neliniştile d-lui Dragnea sunt preponderent de natură personală, legate de Tel Drum şi de alte întâmplări. Însă, pe de altă parte, nici maniera schematică, în alb şi negru, a celeilalte tabere, din ţară şi din afară (un exemplu este şi ultimul raport MCV), care ignoră aproape total derapajele serioase ale unor procurori DNA, recurgerea excesivă la reţineri, cazurile în care e străverzie lupta pentru putere şi influenţă, nu este deloc cea mai fericită abordare. Din cel puţin trei motive: 1. decredibilizează chiar demersul fundamental corect de luptă împotriva corupţiei pentru că deja abuzurile şi derapajele sunt vizibile şi nu le poţi ignora în numele unui "ţel nobil"; 2. nu doar ostilizează o bună parte din clasa politică şi din administraţie, ci şi oferă un spaţiu de atac retoricii anti-occidentale în spaţiul public; 3. a picta România, într-un mod exagerat, mai ales dacă ne uităm şi prin alte părţi, drept un campion absolut al corupţiei nu e tocmai o idee bună în acest moment în care acest lucru ridică mingi la fileu curentului din UE care doreşte o decuplare, într-o formă sau alta, a Estului de Vestul continentului.

Însă în ciuda acestor argumente e puţin probabil să asistăm în viitor la o schimbare de atitudine. La nuanţări, sau la abordări mai echilibrate, de o parte sau de alta. Iar costurile ar putea fi unele semnificative dacă luăm în calcul toţi factorii, de la situaţia geopolitică fluidă la capacitatea remarcabilă, dovedită, a Rusiei de a crea instabilitate şi tensiuni în zonele sale de interes.

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri