Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Trei falii până la împărăţia cerurilor

GALERIE
Catalin Hopulele
  • Catalin Hopulele
- +

Ca în fotbal şi politică, toată lumea se pricepe mai bine la presă decât jurnaliştii şi, dacă ar fi să luăm într-o singură zi, oarecare, pe site-ul unui ziar, găsim o jumătate de stadion de înjurături.

Există trei falii care s-au adâncit atât de puternic încât nu cred că vor mai putea fi unite de punţi vreodată. Între public şi presă, între presă şi comunicatori şi în interiorul breslei. Ascunşi în spatele anonimatului, o mică fracţiune dintre cititori, exceptând postacii, trolii şi alte forme toxice de manifestare, au declanşat un război presei de când activitatea s-a mutat mai mult pe online. Ca în fotbal şi politică, toată lumea se pricepe mai bine la presă decât jurnaliştii şi, dacă ar fi să luăm într-o singură zi, oarecare, pe site-ul unui ziar, găsim o jumătate de stadion de înjurături. Lucrurile o iau atât de personal încât, spre exemplu, zilele trecute, un fan al ziarului îi scria unui coleg din redacţie, după un şir de înjurii, că e „prea prost ca să ajungă în împărăţia cerurilor". Lucrând în presă, după o săptămână te imunizezi, dar se nasc două probleme. Prima e a jurnalistului care ajunge, în timp, să ignore şi observaţiile constructive. A doua este a redacţiei, fiindcă o minoritate de cititori care n-au unde altundeva să se afirme rup orice şansă de comunicare constructivă între o publicaţie şi publicul său. Iar pentru moderare e nevoie de oameni angajaţi doar pentru asta în condiţiile în care în toată industria personalul se subţiază din ce în ce mai tare. 

A doua falie şi cea mai evidentă este cea care se formează în interiorul breslei de jurnalişti, puţini câţi au mai rămas. Între şantajişti şi oameni corecţi, între închipuiţi şi meseriaşi, între oameni care aduc subiecte şi cei care îi citează (sau preiau fără să o facă). Calitatea jurnaliştilor din presa locală şi cea naţională a scăzut atât de mult încât pe mine mă înspăimântă. Motive sunt zeci şi ar merita o dezbatere reală, pentru puţinii oameni care sunt interesaţi de fapte şi nu de speculaţii, dar nu e acesta locul potrivit. Luaţi doar acest exemplu - majoritatea redacţiilor cu, să zicem, zece reporteri, au un buget mai mic decât leafa unui singur parlamentar pentru plata salariilor. Şi nu vorbim de o scădere a calităţii faţă de acum 10 ani, când era, să-i zicem, perioada de glorie post-decembristă, ci există o degradare palpabilă şi generalizată care se simte de la an la an, de la o lună la alta. Mă includ şi pe mine, nu sparg seminţe şi arăt cu degetul, că nu-s un anonim de la comentarii. Au dispărut jurnalişti buni, au intrat în meserie oameni slabi, care fac meseria de conjunctură sau din lipsă de altceva, nu din vocaţie. Oameni pentru care jurnalismul e doar un pas către următorul job mai bine plătit de la Lidl. Oameni pe care nu i-ar fi angajat niciun ziar serios acum zece ani.  

Iar puţinii oameni de meserie care au rămas în presă sunt acoperiţi de acest „nou val" de jurnalişti. Mulţi dintre ei militanţi, activişti, care confundă opinia cu relatarea, ce au pierdut de tot natura interogativă care defineşte un gazetar şi au trecut la o natură agresivă. Pentru o mare parte a publicului din România, a fi jurnalist înseamnă astăzi să ţipi, să condamni, să arăţi cu degetul, să nu te îndoieşti. Dacă întrebi un om pe stradă care-i misiunea unui jurnalist sunt cam 1/3 şanse să-ţi spună „să moară cu ei de gât". Trebuie să fii avocat, judecător şi călău într-un text de 2.000 de semne altfel eşti prea prost ca să ajungi în împărăţia cerurilor. Nu mai există zone gri - dacă nu-l dai de pământ eşti cumpărat, dacă apeşi prea mult pedala într-un text eşti cancan.

Şi aici ajungem la cea de-a treia falie, între jurnalişti şi comunicatori. În contextul în care multe instituţii publice, locale şi naţionale sunt atât de închise publicului încât e greu să spui ce s-a schimbat la nivel de comunicare din comunism încoace, e frustrant, jurnalist fiind, să primeşti sfaturi despre cum să-ţi faci meseria de la comunicatori precum Eliza Chirica. Un purtător de cuvânt al Consiliului Judeţean Iaşi care scrie aşa cum vorbeşte în public şeful ei, Maricel Popa. Reproduc o serie de mesaje transmise presei oficial, pe email, nu în mesaje telefonice scrise în grabă între două şedinţe, cum aţi fi, poate, înclinaţi să credeţi. „Din  graba s-a strecurat o eroare e vorba de data, imi er scuze, data corecta este LUNI 4 SEPTEMBRIE", „In atasamen gasiti comunjcatul de presa", „In ceea ce priveste comunicatul anterior imi ce scuze pentru  repetitia  ”emis” ,dar, se mai intampla". Sunt câteva exemple, dar comunicarea oficială a CJ către presă e marcată de erori elementare de scriere, pe lângă cele prezentate mai sus, iar textele sunt adesea presărate de dezacorduri şi cratime aruncate aleatoriu. Diacriticile sunt, oricum, în multe cazuri, nu doar aici, un lux.

Nu poţi să nu-ţi pui astfel întrebarea - ce valoare dau instituţiile comunicării publice când lucrează cu oameni care nu stăpânesc limba română, deşi întocmai stăpânirea limbii ar trebui să fie capul listei de cerinţe a fişei de post? Sau poate sunt apreciate mai mult îndrăzneala şi tupeul în locul transparenţei. Ce respect au acele instituţii publice pentru presă? În orice caz, să alegi un purtător de cuvânt agramat e o emblemă a tipului de comunicare pe care eşti dispus să o faci. Un restaurant care se respectă nu va angaja niciodată un „shaormar" autodidact. 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Cosmin PAȘCA

Alianţa PSD-PNL, mai puternică decât Putin?

Să luăm exemplul Iaşului. Peste un an-doi, Marius Ostaficiuc va afirma că filiala AUR a fost „capturată” şi va reveni la PSD, Tudor Ciuhodaru îşi va redescoperi „umanismul” şi se va întoarce la partidul lui Dan Voiculescu (aripa televizată a PSD), iar Ciprian Paraschiv îşi va aminti că a fost cândva liberal. Şi mulţi alţii, totul multiplicat cu 41 la nivel de ţară. Controlează azi PSD-PNL România cu 55%? Să vedeţi peste doi-trei ani când o să râdă de Putin cu alea 87% ale lui.

opinii

Bunici obraznici

Briscan ZARA

Bunici obraznici

Bunicii îşi descoperă în nepoţi un scop în viaţă şi nu-i lasă pe aceştia să înveţe nimic din propriile greşeli. Având mult timp la dispoziţie, ei execută toate treburile, odraslele neavând voie să mişte un deget. Mâncarea li se serveşte la pat, în faţa televizorului, totul este aranjat în farfurie în aşa fel încât plodul să nu facă altceva decât să îşi bage singur în gură. Dacă lenea e prea mare, chiar şi acest mic inconvenient se rezolvă de către mereu atenţii şi mereu săritorii bunici: copilul e hrănit în gură. El nu trebuie să îşi aleagă hainele, să îşi spele vasele din care a mâncat, nu mai vorbesc de gătit. Copiii crescuţi de bunici nu ştiu să facă nimic! Pentru că nu au fost lăsaţi să facă. Li s-a pus totul la nas.

Noi, femeile

Cristina DANILOV

Noi, femeile

O fată nu trebuie să rupă cămașa colegului pentru a scăpa de batjocura lui. O adolescentă are dreptul de a citi pe o bancă în parc, așa cum citeam eu cândva, fără să fie agresată și apoi umilită de autorități doar pentru că este femeie. Se poate? Desigur, egalitatea între sexe e un principiu care se învață și societatea de azi ne cere tuturor să facem efortul de a ieși din stereotipurile în care ne-am format și să participăm deschiși la această lecție a umanității.

Între artă şi credinţă

Nichita DANILOV

Între artă şi credinţă

Se pare că noi nu încercăm să ne împăcăm cu gândul că trăim într-o lume imperfectă şi dorim, cu tot dinadinsul să transformă imperfecţiune în perfecţiune, gândind şi, mai ales, acţionând, cât mai corect politic. Aliniindu-ne, cu alte cuvinte, la noile standarde ale politicilor culturale, care dau naştere la noi aberaţii ideologice, la fel de nocive ca şi cele din perioada comunismului, la ameninţări şi la vărsări de sânge.

pulspulspuls

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Câteva observaţii din dronă asupra întâmplărilor nefericite de la Vniversitate

Acuma, dacă tot s-a terminat cu agitaţia de la Vniversitatea din Copou, haideţi să facem două-trei observaţiuni mai detaşate, fără presiunea votului, presiune care a tot apăsat şi în afara instituţiei în aceste ultimel zile. 

Caricatura zilei

Putin a mai câștigat un mandat de președinte al Federației Ruse

Vladimir Putin a câstigat alegerile prezidentiale din Rusia cu 87,97 la suta.  

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Linkuri sponsorizate

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri