Chirica: 4 dosare / Alexe: 3 dosare. De ce totuşi cei doi nu au motive de îngrijorare până în ziua alegerilor?
Daca cei doi vor câstiga la viitoarele alegeri locale înca o tura în fruntea insti (...)
citeste totjoi, 28.03.2024
"N-aş vrea să facem o impresie proastă tocmai la final de act. Ce-ar zice lumea când ar vedea că preşedintele şi-a pus capăt zilelor folosind o pereche de şireturi alături de un boschetar?!”
În fine, ce să mai lungesc vorba, ne-am aşezat pe o bancă mascată de boscheţi. Preşedintele avea o sticluţă la el şi am băut. După ce am golit sticla de lichior de ananas, am scos şi eu una pe care o aveam în geantă, ascunsă între hârţoage şi smocuri de fân... Am dat-o gata şi pe asta şi ne-a apucat disperarea. Plângeam unul pe umărului celuilalt şi ne băteam cu pumnii în cap. Şi tot hohotind aşa, brusc ne-a venit ideea să ne sinucidem...
„Când te-am văzut îngurgitând fân, spuse preşedintele, mi-a trecut un junghi prin inimă... Omul ăsta, mi-am zis, nu mănâncă fân aşa, de dorul lelii. El a venit la mine să-mi transmită un mesaj: ţara se scufundă în sărăcie. Poporul suferă de foame... Sunt conştient de faptul ăsta, dar ce pot să fac? Am încercat să dreg lucrurile pe ici-colo. Dar totul e croit anapoda. Şi legile, şi Constituţia, şcoala, biserica, poliţia, justiţia, armata... Totul... Cu cât vrei să faci ceva, cu atât te scufunzi mai tare în mocirlă. Când mă gândesc la asta, mă apucă disperarea...”
Am căutat să-l liniştesc, spunându-i că dracul nu e chiar atât de negru pe cât pare. Mâncasem fân în faţa excelenţei sale, încercând să-l scot, cu tot dinadinsul din sărite. Îmi făcusem, cum se spune numărul, mă puteam întoarce acum acasă liniştit... „Pe o cărare sau mai multe”, chiar aşa i-am zis.
Înaltul meu conviv părea însă mohorât. Credeam că o să izbucnească în hohote de râs, cum făcea adesea la televizor. Dar preşedintele n-a râs. Stătea ghemuit pe bancă, acoperindu-şi faţa cu mâinile şi tot clătina din cap:
„Nu-i da omului cât poate duce”, spuse el, oftând adânc. Oftatul preşedintelui m-a făcut să mă gândesc la soarta mea. Dar şi la soarta celor mulţi. Apropiindu-mă de el, l-am povăţuit să se întoarcă la biroul său de lucru, unde îl aşteptau, pesemne, o groază de rapoarte şi de hârtii ce trebuiau semnate. Cu nici un chip însă preşedintele nu voia să se întoarcă la palat.
”Vreau să stau un pic la aer şi să-mi revin, îmi spuse. Conversaţia cu dumneata simt că îmi va fi de folos.”
Şi mie mi-era groază să mă întorc acasă. Mutra acră a consoartei îmi juca în faţa ochilor.
Ce rost mai avea să continuu existenţa asta insignifiantă? Cine mai avea nevoie de mine? Cui i-aş fi putut fi de folos? Eram o cantitate neglijabilă. O aşchie desprinsă din mulţime şi aruncată în noroi, pentru a fi călcată, de aceeaşi mulţime, în picioare, până se va alege praful şi pulberea din ea. Asta eram eu. Cu sau fără mine, lumea rămânea la fel.
Preşedintele se simţea şi el nefericit. Zile întregi se autoclaustra în cabinetul său şi trăgea la măsea. De câte ori nu s-a trezit cu pistolul lipit de tâmplă?! Sau de câte ori nu i-a venit gândul să-şi deschidă venele în piscină cum făceau senatorii romani. De fiecare dată însă, bodyguarzii săi au intervenit la momentul oportun. Acum scăpase, în sfârşit, de ei...
M-a întrebat dacă am încercat şi eu vreodată să-mi pun capăt zilelor.
Am încercat, cum să nu, şi nu o dată, ci de nenumărate ori. Am folosit diazepamul. Briceagul, şnurul, priza. Dar de fiecare dată intervenea ceva neprevăzut în ultimul moment şi scăpam ca prin urechile acului de chin.
I-am arătat cicatricele de la mâini şi de la picioare. Eram tot crestat ca un răboj. Înghiţisem cuţite, linguri şi pahare. Îmi bătusem şi un cui în cap.
Preşedintele trecuse şi el prin experienţe similare. Era şi el un sinucigaş convins. Mi-a arătat rana de la tâmplă. Şi-o cicatrice uriaşă ce-i brăzda abdomenul în lung şi în lat, de pe vremea când încercase să-şi facă harachiri.
Preşedintele mi-a vorbit despre toate aceste lucruri cu o nonşalanţă dezarmantă. Eu sunt un om simplu, un pensionar, un fost sufleor, preşedintele e însă preşedinte chiar şi atunci când îşi spală faţa obosită de alcool sau când trage apa la WC!
Eu îl respect oricum ar fi. Respectul însă nu trebuie să fie şi reciproc. Preşedintele trebuie să aibă puterea să te tragă de urechi, bineînţeles, nu aşa, nitam-nisam, ci dacă faci vreo prostie şi nu te mai poţi opri. Nu şi invers. El trebuie să-şi păstreze rangul în orice situaţie şi să nu se lase tras de şireturi de oricine. Prin urmare, confesiunea sa m-a cam pus pe gânduri. Nu poţi să-i spui primului venit ce-ţi iese în cale tot ce ai pe suflet. Eu unul mă feresc! Oamenii-s parşivi, se oploşesc pe lângă tine, se gudură, te duc cu zăhărelul, te trag de limbă, şi dacă le-ai scăpat ceva, un firicel de adevăr despre viaţa ta particulară, mâine-poimâine adevărul acesta se transformă într-o claie de minciuni... Ce nevoie aveam să aflu eu, un om de rând, ajuns pe muchie de cuţit, că preşedintele trage la măsea în zilele de post sau că e, ca şi mine, în celelalte zile, un sinucigaş ratat?!
Păi dacă o va ţine tot aşa, unde-o să ajungă?! Mâine-poimâine te pomeneşti că aflu că i-a căzut cu tronc o fufă şi că-şi face mendrele cu ea. Eu unul sunt păţit...
Din disperare de cauză, am băgat mâna în geantă şi am scos un pumn de fân. Am început să-l mestec pe îndelete. Preşedintele îmi făcu semn că vrea şi el. I-am dat şi lui un smoc. Apoi am mestecat hârţoagele. Certificatul de naştere, cel de divorţ, procesele verbale şi toate documentele pe care le aveam asupra mea. Înfulecam hârţoagele şi plângeam, înjurând de mama focului.
Preşedintele îmi ţinea isonul. Mânca bucăţi de hârtie şi plângea.
„Ţară de rahat, potopită de hârtii!” exclamă el, strângând neputincios din pumni. Apoi, după ce îşi suflă nasul într-un şerveţel, adăugă cu un glas pierdut: „Cere-mi ceva şi-ţi dau orice ...Nu te sfii...”
„Mai întâi ne sinucidem şi apoi vă cer”, i-am zis.
„Cere-mi acum, orice, să mor cu inima împăcată ca am făcut totuşi pentru cineva ceva...”
Ca să-i fac pe plac, m-am gândit să-i cer o butelie. Dar mi-am dat seama că acum buteliile se găseau pe toate drumurile. Costau un fleac. Venisem chipurile să-i cer un ajutor financiar. O pensie suplimentară. Acesta era pretextul. În fond, ieşisem la revoluţie în piaţă, cu gândul să mă sinucid... Îmi dezgolisem pieptul în faţa gloanţelor, dar am scăpat. Mă aruncasem în faţa tancurilor, crezând că pot muri ca un erou. Acum la ce mi-ar fi putut fi de folos o pensie suplimentară, odată ce aveam de gând să mă omor?!
Dacă i-aş fi cerut, preşedintele mi-ar fi putut da nu o pensie, ci zece... Dar asta la ce mi-ar fi fost de folos, odată ce hotărâsem să-mi pun ştreangul de gât?! Preşedintele n-a vrut însă să mă înjosească. Ar fi fost ridicol, umilitor...
Faptul că acceptase să-mi ţină companie, nu era oare un hatâr suprem? Încercasem să mă sinucid de zeci de ori de unul singur. Acum aveam un tovarăş hotărât să meargă cu mine până la capăt. Orice ai spune, o sinucidere în doi îţi conferă o oareşicare siguranţă. Nu mai eşti singur în faţa morţii: sunteţi doi...
„Ce-ar fi să facem un schimb de brelocuri?” i-am zis.
Iar el:
„Nu am nimic împotrivă... Ţinând cont de împrejurări, e chiar o ideea bună...”
Ne-am scotocit prin buzunare, am găsit brelocurile în cauză şi am făcut schimb. În timp ce-mi băgam cheile în buzunar, mi-a trecut prin cap, aşa, ca o idee. „Să vezi, mi-am zis, atunci când o să ne găsească atârnând unul lângă altul, s-ar putea să ne confunde...”
„Cine ştie”, murmură preşedintele, ca pentru el... Ideea aceasta mi se înşurubă adânc în minte. Mă şi vedeam întins pe catafalc, acoperit de un munte de coroane mortuare. Avea să mă regrete o întreagă naţiune. Sicriul meu era înfăşurat în steagul tricolor. Garda îmi aducea un ultim omagiu... Salvele de artilerie pocneau în aer... După o viaţă de câine, aveam să fiu înmormântat ca un erou. Ca un salvator al naţiunii. Oare preşedintele era conştient de strategia mea?!
M-am scormonit din nou prin buzunare şi am scos un pachet de ţigări. Mai erau două: una pentru mine şi alta pentru preşedinte. Am tras adânc fumul în piept, privind în depărtare. Veveriţele se hârjoneau în copaci. Păsările ciripeau şi ele printre crengi. Maşinile huruiau pe bulevard. Dincolo de zidul ce înconjura palatul, oraşul se trezea la viaţă.
Mi-am strivit chiştocul de colţul băncii şi l-am băgat în buzunarul de la piept. L-am pus acolo ca pe o ultimă relicvă. Apoi am început să-mi desfac şireturile de la pantofi. Preşedintele însă clătină din cap.
„Trebuie să arătăm ca nişte domni, spuse el. Şireturile s-ar putea să se rupă. În afară de aceasta, din pricina că-s subţiri, îţi intră adânc în carne. Poftim îţi dau această cravată englezească, pe care mi-a dăruit-o însăşi Elisabeta.”
Şi preşedintele îşi desfăcu cravata aurie de la gât şi mi-o întinse cu delicateţe.
„Dar excelenţa voastră?” am exclamat.
„Am luat una de rezervă, spuse preşedintele cu un surâs amar. N-aş vrea să facem o impresie proastă tocmai la final de act. Ce-ar zice lumea când ar vedea că preşedintele şi-a pus capăt zilelor folosind o pereche de şireturi alături de un boschetar?!”
Nichita Danilov este scriitor şi publicist
Cuvinte cheie:
© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.
Modificări: Tramvaiul 6 (Dacia – Târgu Cucu) va circula până în Tătăraşi Nord
Orașul din România de două ori mai mare decât Bucureștiul în care mulţi ieşeni îşi petrec vacanţa
Philipp Plein şi-a părăsit logodnica pentru o ieşeancă. Tânăra din Paşcani e însărcinată
Ministrul Finanţelor, întrebat cât i-a venit factura la curent: 199 lei
Prahova: Bărbat ucis cu un singur pumn după o ceartă pe modul în care a parcat maşina
Dan Şucu anunţă că merge cu galeria Rapidului la meciul cu U. Craiova
Preţul aurului a urcat joi la 327,8351 lei/gram, o nouă valoare record
Nou scandal: Postări cu soldaţi israelieni care se joacă cu lenjeria intimă a femeilor din Gaza
Prefectul Cojocaru acuză conducerea Aeroportului Iaşi de "politizare cu penali"
Conferința ,,BRICS și ordinea economică mondială”, la sediul Academiei Române din Iași
Premierul anunţă că “nu este oportun ca magazinele să fie închise în weekend”
Ministrul Energiei explică modul cum va fi aplicată schema de plafonare la gaze şi energie
Noi măsuri în privinţa sistemului electronic RO e-Factura. Ce măsură anunţă Guvernul
Integritatea hibridă a lui Herman von Hebel, preşedintele Comisiei Pre-Vetting din Republica Moldova
STUDIU - Gheaţa polară se topeşte şi modifică rotaţia Pământului: Timpul însuşi este afectat
Grav accident rutier în Dolj, unde două maşini s-au ciocnit, iar una a luat foc
Luis Enrique şi Hansi Flick, pe lista scurtă pentru a-i succede lui Xavi la FC Barcelona
O capsulă cu senzori ar putea fi o alternativă la endoscopie
Putin spune că Rusia nu va ataca NATO, dar că avioanele F-16 date Ucrainei vor fi doborâte
Ucraina afirmă că a doborât peste noapte 26 de drone de atac ruseşti
Beyoncé, vedeta pop de culoare din Texas, îşi lansează primul album country
Grecia: Cele mai ridicate temperaturi pentru luna martie din ultimii douăzeci de ani
Nissan va investi în unitatea de vehicule electrice Ampere a grupului Renault
Prima Doamnă Jill Biden a scris o carte pentru copii despre pisica de la Casa Albă
Sonda japoneză SLIM a supravieţuit celei de-a doua nopţi pe Lună
Medicamentele hormonale ar putea creşte riscul de tumori cerebrale
PSD Iaşi anunţă că un nou primar PNL va candida pe listele lor la alegerile locale
Ce pot indica modificările patologice ale examenului de urină? (P)
Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat
Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea
Dan CONSTANTINMoştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat |
Codrin Liviu CUȚITARURoboţi |
George ŢURCĂNAŞUDespre discursul regionalist din Moldova (II) |
Bogdan ILIESCUSpărgătoarea de coduri |