Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Un tânăr de 24 de ani din Iaşi, fără alte afecţiuni, povesteşte prin ce calvar a trecut după ce făcut COVID-19

GALERIE
fisa externare Hutul
  • fisa externare Hutul
- +

Un tânăr de numai 24 de ani, fără comorbidităţi, poveste şocul pe care l-a suferit după ce a făcut o formă severă de Covid 19. Pe lângă durerile fizice, el s-a văzut nevoit să poarte pampers fiindcă era dependent de masca de oxigen. Mai jos redăm povestea sa integral.

“Vin cu aceste randuri in sprijinul tuturor persoanelor ce au nevoia sa citeasca o astfel de poveste, a unei persoane de 24 de ani fara comorbiditati ce a ajuns sa faca o forma severa de Covid 19.

Aceasta forma m-a trimis direct pe oxigen suplimentar (doua surse!) si in pampersi pentru cateva zile bune. Desigur, alaturi de durerile cumplite aferente, fizice si psihice. Inainte de a intra „in paine”, subliniez faptul ca cel mai important este faptul ca in acest moment sunt acasa si am inceput perioada de recuperare.

In primul rand, nu am cuvinte suficiente sa multumesc intregului personal de la Spitalul De Boli Infectioase Iasi unde realmente exista eroi care lupta zi de zi sa salveze vieti. De la prima pana la ultima persoana din cadrul Spitalului pe care am intalnit-o, toată lumea s-a purtat deosebit. Nu deosebit, ci dumnezeieste! Cu fiecare pacient in parte, nu doar cu mine. Pur si simplu inainte de aceasta experienta nu mi-am inchipuit pentru nici o secunda faptul ca in spitalele noastre pacientii sunt tratati cu atat de multa empatie, caldura si dragoste.

Cititi si: Arafat: Spitalul mobil Covid de la Lețcani se va redeschide

In plus, simt nevoia continua de a multumi fiecarei persoane ce s-a gandit la mine in aceasta perioada. In primele zile de spitalizare am trait mai multe revelatii incredibile. Pur si simplu am simtit in interiorul sufletului meu fiecare gand bun, fiecare emotie si fiecare vorba de bine transmisa de fiecare dintre voi. Aceste lucruri mi-au dat putere. De aceea, nu va pot multumi indeajuns si va voi fi etern recunoscator. Pur si simplu cuvintele sunt de prisos.

Fara echivoc, familia mea a jucat un rol deosebit in toata evolutia mea pozitiva. Am simtit in aceste momente o unitate de nedescris intre ai mei, totul cu obiectivul de a ma vedea pe mine bine. Orice as spune in acest moment despre ei nu ar fi suficient.. asa ca ma voi rezuma la a le transmite ca ii iubesc pe toti din toata inima mea si ca tot restul vietii mele imi voi aminti aceste clipe in care mi-au fost alaturi.

In continuare, mi-as dori sa punctez mai multe aspecte de care am fost intrebat in privat. Consider ca aceste lucruri trebuie sa se stie, cu gandul ca poate cineva va invata din experienta prin care am trecut eu. In continuare, oricine este interesat de mai multe detalii, vi le pot oferi cu lux de amanunte in privat. Voi raspunde fiecarui mesaj pe care-l voi primi pe parcursul zilelor urmatoare.

1. Cum a debutat Covid-19 in cazul meu si ce simptome am avut

In contextul meu, Covid-19 a debutat cu febra si frisoane. Doua zile continuu am avut temperatura intre 38-39. Inca din prima clipa in care simptomele s-au manifestat m-am izolat alaturi de logodnica mea respectand absolut toate masurile de protectie necesare pentru a nu transmite mai departe boala (ceea ce, de altfel, ne-a si reusit – spun cu mandrie faptul ca nu am transmis nimanui mai departe virusul). Dupa primele doua zile de febra, au intervenit frisoanele si o durere cumplita de cap. Durerea de cap a fost cea mai chinuitoare acasa, in sensul in care nu puteam nici macar sa inchid ochii (atentie, sa inchid ochii – nu sa adorm!) decat daca mi se facea masaj pe tampla. Dupa primele 4-5 zile a inceput o tuse cumplita, care pur si simplu ma facea sa simt ca imi ies organele interne prin acea tuse. De remarcat este faptul ca atat gustul, cat si mirosul, le-am avut aproape de mine in permanenta. In prezent, la aproximativ 3 saptamani dupa ce am luat contact cu virusul, inca nu am scapat de tuse, dar este mult mult mai in regula.

2. Greseala ce ar fi putut sa ma coste viata: am refuzat initial internarea

Ca mai toata lumea, initial am crezut ca ma voi face bine acasa. De aceea, prima data cand am anuntat salvarea (la doua zile distanta de la primele simptome) si mi-au fost facut testul rapid (pozitiv), am semnat pe propria raspundere faptul ca raman acasa. Inca de la inceputul pandemiei am fost printre cei mai informati oameni (spun fara pic de jena acest fapt) in sensul in care am citit studiile de specialitate existente, comunicatele Comisiei Europene si absolut tot ce ar fi trebuit sa fie stiut de o persoana responsabila in contextul Covid-19. De aceea, as fi putut sa jur ca organismul meu va reactiona bine la virus si voi avea o forma usoara, ce ar fi putut fi tratata la domiciliu. In continuare, inca din ziua testului rapid pozitiv am primit un tratament corect, care din pacate nu mi-a ameliorat deloc simptomele.

Cititi si: Iași urcă pe valul trei al pandemiei: zero locuri la ATI. Ne întoarcem la situaţia neagră din noiembrie

Asadar, dupa inca 3 zile, cand starea mea se agrava am solicitat din nou salvarea. Am fost dus la Boli Infectioase, unde mi-a fost facut un consult si o „verificare” a tratamentului. Tratamentul era cel bun in situatia mea, iar simptomele mele, desi grave, nu erau “critice” – in sensul in care saturatia oxigenului inca era la 93-94, iar aceste aspecte coroborate cu frica mea teribila de spital m-au facut sa refuz din nou internarea. Ei bine, aceasta greseala ar fi putut sa ma coste realmente viata.

3. Am ajuns la Spital in a saptea zi a bolii: “Speram sa aiba o sansa”

Din nefericire, “lozul bolii” tras de mine a fost unul mai putin fericit (nu as dori sa spun “nefericit”, deoarece mi se pare incredibil faptul ca traiesc si ma pot bucura din nou de viata), iar toata starea mea se periclita de la ora la ora. In a saptea zi de la primele simptome saturatia mea a ajuns la 87, iar de acum nu mai era de joaca (de parca pana atunci ar fi fost..). Am sunat la salvare cu ghiozdanul pregatit de internare. Initial am fost dus la UPU la Sf. Spiridon, unde mi s-au facut toate analizele preliminare, alaturi de un computer tomograf. Imediat, la nici macar o ora dupa ce am ajuns la UPU am fost conectat la oxigen. Din acel moment am inceput cu adevarat sa constientizez cat de grava este situatia mea. Mi s-a facut un test PCR (pana la ora respectiva nu aveam decat primul test rapid facut in prima salvare) si s-a asteptat rezultatul pentru a fi internat la Spitalul de Boli Infectioase – deoarece aveam la purtator doar testul antigen, eram considerat suspect. Am ajuns la ora aproximaiv 23:00 la Infectioase, dupa o zi realmente cumplita la UPU, in care simptomele deveneau din ce in ce mai serioase si incepeam sa simt din ce in ce mai mult nevoia de oxigen suplimentar. Starea mea se degrada de la ora la ora. De aceea, medicii de la Infectioase, atunci cand am ajuns acolo, le-au transmis rudelor mele o replica pe care cu siguranta nu o voi uita toata viata mea: “Speram sa aiba o sansa”.

4. Cel mai mare soc: pampers si facutul nevoilor la un scaun prevazut cu galeata

Stiu, pentru rudele mele cu siguranta nu aceasta a fost cea mai mare problema, ci starea mea de sanatate extrem de precara din acele momente, insa pentru mine a fost o experienta traumatizanta ce ma va marca toata viata. Deoarece eram dependent de masca de oxigen suplimentar nu puteam sa merg singur la baie. Practic, ar fi trebuit sa imi dau jos masca sa merg la baie si de fiecare data cand mi-o dadeam jos ma apuca tusea alaturi de durerile cumplite aferente. Astfel, am ajuns sa mi se puna pampers si sa mi se aduca un scaun cu rotile prevazut cu galeata pentru nevoi. In acesta din urma, de asemenea, imi era extrem de greu sa imi fac nevoile. Practic, scaunul era langa pat, iar masca nu era suficient de lunga sa ajunga la el, iar eu mi-o scoteam de fiecare data pentru “problemele” fiziologice. Nu va pot descrie senzatia pe care o aveam cand treceam prin acele dureri de fiecare data cand imi faceam nevoile, insa va pot spune ca de fiecare data ma gandeam ca viata mea se va sfarsi la 24 ani si ca inima imi va iesi realmente prin gura la urmatoarul episod cu tuse. Va dau toate aceste detalii fara nici un fel de jena, pentru a va expune exact prin ceea ce am trecut, tocmai pentru a trage un semnal de alarma pentru orice persoana citeste care aceste randuri si inca nu a trecut prin boala. Asa cum spunea si Cristian Balaj intr-un interviu recent, persoanele ce trebuie in primul rand sa vorbeasca despre boala sunt cele ce au trecut prin ea si au avut simptome. Personal as completa cu “mai ales unde au dus acele simptome”.

5. Tratamentul a dat roade » primele reactii pozitive ale organismului

La aproximativ patru zile de la internare, am inceput sa imi simt din nou corpul la un nivel suficient incat sa ma lase sa scap de acel oxigen fie si pentru numai 5 minute, cat sa ajung la baie. Din acel moment am simtit ca organismul meu lupta sa invinga nenorocirea, iar tratamentul are efect asupra mea. Pe langa acest aspect, la aproximativ sapte zile de la internare am fost anuntat ca mi se termina antibioticele pentru pneumonia cauzata de Covid-19. Am fost nespus de fericit, deoarece era un nou semnal extrem de incurajator pentru mine.

6. Conditiile si mancarea din spital

Am primit foarte multe intrebari in privat legate de conditiile din spital, dar si de mancarea primita. Ei bine, intocmai, printre altele, si asta ma terifia si pe mine inainte de internare. Nu imi vine sa cred nici acum ce conditii am descoperit la Spitalul de Boli Infectioase din Iasi! Curatenie bec – se facea de mai multe ori pe zi, pacientii erau tratati, repet, dumnezeieste, iar mancarea era de nota 11+! Spre exemplu, la pranz primeam un bors (de sfecla, de perisoare, de legume etc) alaturi de un fel doi (piure cu carne, orez cu legume si carne, branza cu smantana, pastai, etc). Eu am avut norocul sa primesc zilnic si pachet de acasa de la draga mea familie, insa daca cineva s-ar fi internat din alt oras (sa zicem la intamplare Targu Frumos), ar fi avut la dispozitie mancare de calitate, alaturi de un tratament de exceptie din partea intregului personal.

7. Ce urmeaza pentru mine şi starea de sanatate curenta

Tot ce a fost mai greu a trecut. Sunt incredibil de fericit pentru faptul ca dimineata sunt alaturi de cei dragi, ca pot vedea soarele cum rasare pe cer si ca pot primi cu optimism spre viitor. Totusi, va urma o perioada dificila, cu multe investigatii, tratamente recuperatorii si alte lucruri de genul acesta. Insa, cu siguranta, este “frectie la picior de lemn” fata de momentele prin care am trecut. De asemenea, la momentul actual ma prezint din ce in ce mai bine fizic, insa obosesc extrem de repede (inclusiv cand ma duc la baie), dorm foarte mult si tusea inca ma chinuie. Sunt curios cat va mai dura tusea, insa sa fie asta ultima mea problema.

8. Completari

a) Ma protejam inainte? – Da, ma protejam! Si nu oricum, ci la un nivel aproape extrem. Eu si logodnica mea am avut contacti directi fara masca in ultimele 6 luni pe care ii putem numara realmente pe degetele de la o mana. Pe langa asta, majoritatea cumparaturilor pe care le faceam erau facute prin Bringo pentru a evita magazinele fizice, iar fiecare aliment era atent dezinfectat inainte sa intre in casa – cu dezinfectat pentru virusi, nu doar pentru bacterii. Bonus: in ultimul an calendaristic am folosit mijloacele de transport in comun de maxim 3 ori, cand a fost realmente necesar. De masca de protectie nici nu mai mentionez.

b) Stiu de unde unde am luat virusul? – Da, stiu. A fost o pura intamplare, s-a intamplat nenorocirea intr-un moment de crunt ghinion. Cel mai important, insa, este faptul ca nici de la mine si nici de la logodnica mea virusul nu a fost transmis mai departe.

c) Familia mea a fost vaccinata? Ce parere am de vaccin? – Absolut toate persoanele din familia mea ce s-au incadrat in primele doua etape au fost vaccinate! Inca din prima zi am considerat ca vaccinul salveaza vieti si este singura modalitate prin care putem scapa de pandemie. Parintii mei au fost printre primele persoane din Iasi vaccinate in cadrul etapei secunde – luni, la 8 dimineata cand s-a dat startul vaccinarii pentru persoanele bolnave cronic si pentru cele de peste 65 ani, atat mama, cat si tata, erau prezenti la centrul de vaccinare din cartier. A avut efect? Fara indoiala. Drept dovada, nici unul dintre membrii familiei nu a luat virusul nici de la mine si nici de la logodnica mea, noi doi fiind singurii din familie ce am trecut prin boala.

d) Ce recomandari fac celor ce citesc aceste randuri? – In primul rand, continuati sa va protejati! Nu lasati garda jos pentru nici macar o clipa. Ar fi cumplit sa treceti prin momente de acest tip si, credeti-ma pe cuvant, nu doresc nici celui mai mare raufacator de pe pamant sa treaca prin ce am trecut eu, iar faptul ca sunteti tineri sau nu va stiti cu nici un fel de boala nu este un motiv pentru care sa lasati garda jos. Puteti remarca inclusiv in poza atasata faptul ca nici eu nu am prezentat comorbiditati si cu toate acestea am facut o forma severa. De asemenea, cel mai si cel mai important: programati-va la vaccin oricat de repede puteti! Cu oricare dintre ele. Toate vaccinurile validate de

Comisia Europeană în România se pot administra cu incredere. Daca inca aveti indoieli, va ofer doua metafore pe care le-am auzit la Dr. Mihail Pautov care expun cel mai bine parerea mea: 1) Intr-unul din 10000 accidente cu masina este posibil sa mori de la centura de siguranta. Poti cadea cu masina intr-un rau si sa nu iti poti da centura jos, iar astfel ramai in imposibilitatea de a inota. Sau poti fi blocat in masina si, din nou, din cauza centurii sa nu poti “evada”, iar masina sa ia foc, iar tu sa mori. Exista si aceste posibilitati, intr-adevar, in care ai putea sa mori de la centura de siguranta... dar asta te face sa nu mai porti centura de siguranta atunci cand pornesti la drum?; 2) Gandeste-te ca esti intr-o padure si esti fugarit de un urs. In fata ta este o poteca, pe care vezi inclusiv anumite piedici – crengi cazute pe jos sau noroi ce ar putea sa iti aduca o eventuala cadere, iar ursul sa profite de asta si sa te prinda. Dar, inainte sa intri pe poteca.. te gandesti ca vei cadea, iar ursul te va prinde sau continui sa mergi pe ea cu gandul de a scapa de urs?

e) Covid 19 este o loterie totala. Am intalnit persoane pline de boli cronice (mai multe la un loc) ce au trecut prin boala ca prin “branza” (sau ca “voda prin loboda”) si ma stiu si pe mine, fara comorbiditati, care am tras un loz mai putin fericit si am ajuns intr-o stare critica. Daca este ceva ce as vrea ca toata lumea sa retina din povestea mea este faptul ca acest virus este o loterie. Oricine poate face oricand o forma severa si oricine poate face oricand o forma usoara, ce se poate trata acasa. Dar, merita sa risti si sa vezi cum reactioneaza organismul tau?

f) Recuperarea este dificila? Cu siguranta, nici nu incape indoiala. Sunt constient de faptul ca ma asteapta o perioada extrem de dificila, insa dupa tot prin ce am trecut nu am cum sa nu privesc viitorul cu cei mai optimisti ochi cu putinta. In momentul de fata tot ce imi doresc este sa merg pana la piata si inapoi, sa ma pot bucura dupa prima plimbare de 15 minute dupa aproximativ 3 saptamani”, scrie pe pagina sa de socializare Tudor Daniel Huţul.

 

© Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

Ultima ora

editorial

Cine profită de madam Şoşoacă

Pavel LUCESCU

Cine profită de madam Şoşoacă

Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

opinii

Distrugerea statuilor

Alexandru CĂLINESCU

Distrugerea statuilor

Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

De ce este atât de aspru Postul Mare?

pr. Constantin STURZU

De ce este atât de aspru Postul Mare?

Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

Roboţi

Codrin Liviu CUȚITARU

Roboţi

Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

pulspulspuls

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

Caricatura zilei

La reciclat pet-uri și doze

Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

Cumpara editia digitala

Vremea in Iasi

Curs valutar

Parteneri

Intrebarea zilei

Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

vezi raspunsuri