anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Altruismul Elenei Bonner

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Saptamina trecuta a incetat din viata Elena Bonner, una dintre personalitatile cele mai respectate ale dizidentei in timpul regimului sovietic, si totodata sotia celebrului fizician si militant pentru drepturile omului, Andrei Saharov. Pentru multi est-europeni, vocea si ideile ei, cunoscute mai ales gratie transmisiunilor postului Radio Europa Libera / Libertatea, au reprezentat o sursa de curaj si incredere, o dovada a faptului ca, in anumite conditii, rezistenta deschisa impotriva sistemului totalitar este posibila.

    Notorietatea si respectul ce-l inconjurau pe plan international pe Andrei Saharov au complicat, indiscutabil, sarcina organelor represive sovietice. Din acest punct de vedere, anul 1975 a reprezentat un moment decisiv. Semnarea la Helsinki a Actului Final al Conferintei pentru Securitate si Cooperare in Europa, cu faimosul sau "cos III" ce includea internationalizarea problematicii drepturilor omului, a intarit si incurajat miscarile de protest din intregul lagar socialist (se stie foarte bine ca nici Romania nu a ramas imuna la acest proces). Apoi, foarte important, in acelasi an, Andrei Saharov primeste Premiul Nobel pentru Pace, in semn de recunoastere pentru modul in care savantul - care in trecut contribuise la dezvoltarea programului nuclear sovietic - se raporta la nevoia dezarmarii si la dimensiunea morala a stiintei si tehnologiei, precum si la conexiunile intre aceste valori si libertatile individuale.

    In acest punct, se poate face o paralela cu atitudinea regimului fata de cealalta mare personalitate a dizidentei din epoca, Aleksandr Soljenitin, el insusi laureat al Premiului Nobel pentru Literatura, in 1970. Acesta decisese sa nu participe la ceremonia de la Stockholm de teama ca nu va fi lasat sa se intoarca in tara, iar in 1974 a fost arestat si expulzat din Uniunea Sovietica. In cazul lui Saharov, regimul de la Moscova alege o alta tactica: ii interzice acestuia sa iasa din tara, astfel ca Bonner va fi cea care va primi distinctia, in numele sau, la Oslo. De altfel, ea va fi nevoita sa vorbeasca (si) in numele sotului ei de-a lungul mai multor ani, intrucit in 1980 Saharov a fost arestat si trimis in exil intern in orasul Gorki, din cauza criticilor la adresa interventiei sovietice in Afganistan. Anularea pedepsei a avut loc sase ani mai tirziu si a reprezentat un moment simbolic in cadrul politicii de reforme initiate de noul lider, Mihail Gorbaciov.

    Elena Bonner (nascuta Lusik Georghievna Alikhanova) face parte din categoria intelectualilor sovietici care ajung la contestarea regimului dupa o perioada - in cazul ei, destul de indelungata - de speranta si credinta in idealul comunist. Avea doar paisprezece ani atunci cind parintii sai cad victima marii epurari staliniste din 1937. Tatal sau - de origine armeana - a platit cu viata, iar mama sa (evreica) a fost condamnata la exil intern. Elena a fost martora a reabilitarii lor, dupa moartea lui Stalin, si s-a inscris ea insasi in partid in 1965. Ea participase, ca infirmiera, la operatiunile Armatei Rosii din timpul razboiului (a fost, de altfel grav ranita), iar ulterior a studiat medicina.

    Momentul intrarii in Partidul Comunist sugereaza faptul ca speranta Elenei Bonner coincidea cu cea a multor intelectuali est-europeni, in acea epoca: umanizarea treptata a sistemului, pe masura ce acesta se desprindea si temporal, si politic de crimele staliniste. Semnificativ este faptul ca activitatea sa in favoarea drepturilor omului incepe chiar in acea perioada, in cadrul restrins pe care il oferea regimul. La scurt timp dupa aceea, casatoria cu Saharov avea sa o faca sa-si contopeasca agenda cu aceea a celebrului fizician. Ea a fost acuzata in presa oficiala a vremii ca l-a "influentat negativ" pe Saharov si a fost supusa unei serii nesfirsite de sicane, inclusiv dupa 1975. Insa, spre deosebire de alti militanti cu o mai mica vizibilitate externa, nu a fost inchisa. De-abia tirziu, in 1984, a fost trimisa in exil intern, alaturindu-i-se lui Saharov, la Gorki, motivul probabil fiind exasperarea autoritatilor in fata numeroaselor luari de pozitie ostile regimului. Erau insa, ultimele clipe dinaintea schimbarilor politice din Uniunea Sovietica.

    Fie ca a luat partea dizidentilor inchisi sau internati fortat in spitale psihiatrice, a creatorilor supusi cenzurii, a evreilor din URSS care erau impiedicati sa emigreze in Israel, Elena Bonner a vorbit in permanenta de pe pozitia militantului inspirat de valori etice universaliste. A facut-o insa, de cele mai multe ori, in asa fel incit sa foloseasca  prestigiul si autoritatea lui Saharov. Mai tirziu, dupa moartea acestuia (in decembrie 1989), Bonner a sustinut masurile de liberalizare din Uniunea Sovietica si ulterior din Rusia, dar si-a retras increderea acordata noului regim dupa interventia in Cecenia.

    Concentrarea de putere in miinile lui Vladimir Putin si esecul proiectului de democratizare a Rusiei au avut in Elena Bonner un critic ferm, pina la sfirsit. Insa in Rusia de azi, spre deosebire de Uniunea Sovietica a anilor '70 sau '80, intelectualul critic are o misiune cu totul diferita, iar adaptarea la o viata publica bazata pe vointa majoritatii nu este intotdeauna posibila.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Alexandru LĂZESCU

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Scaunele şi câinele Celsius

    Nichita DANILOV

    Scaunele şi câinele Celsius

    Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    Sorin CUCERAI

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

    O critică a criticii

    Dana ȚABREA

    O critică a criticii

    Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Răzbunarea mașinii

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.