anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Avantajul veteranilor

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Presedintele federal german, Christian Wulff, a fost silit sa demisioneze pe fondul unui scandal ce ameninta sa ia o intorsatura penala, din cauza suspiciunilor de primire de foloase necuvenite si tentativa de intimidare a presei, in perioada in care exercita functia de premier al landului Saxonia Inferioara. Consecintele politice ale acestei situatii sint intens dezbatute in Germania si peste hotare, insistindu-se asupra noii provocari careia trebuie sa-i faca fata coalitia de centru-dreapta condusa de cancelarul Angela Merkel.

    Viitorul presedinte va fi desemnat de o Conventie Federala (CF), jumatate din totalul membrilor CF fiind reprezentata de deputatii in Bundestag (camera parlamentara inferioara, aleasa direct), iar cealalta jumatate de delegati numiti de guvernele landurilor, proportional cu populatia acestora.

    In principiu, coalitia guvernamentala formata din crestin-democrati / crestin-sociali si partenerii lor liber-democrati ar putea sa-si impuna candidatul dorit, intrucit dispun de o  majoritate - e drept, fragila - in CF. Insa doamna Merkel pare inclinata sa nu-si mai asume raspunderea de a nominaliza un candidat fara o dezbatere serioasa in coalitie si fara un dialog cu social-democratii si verzii din opozitia „loiala" (cealalta formatiune de opozitie, intitulata Stinga, nu este un interlocutor acceptat, deoarece i se reproseaza continuitatea cu fostul partid comunist est-german).  

    Actualul cancelar se afla la a doua experienta neplacuta in ceea ce priveste candidatii la presedintie carora le-a acordat sprijin. In cazul primeia, nu se poate vorbi de o adevarata responsabilitate a Angelei Merkel: Horst Köhler (predecesorul domnului Wulff) fusese un politician de factura tehnocratica, ajunsese pina la rangul de director general al FMI - in ansamblu, un foarte bun candidat, iar mai apoi un presedinte fara nici un derapaj in timpul primului mandat. Se afla la inceputul celui de-al doilea atunci cind a comis „dubla greseala", afirmind ca Berlinul trebuie sa fie mai activ in plan militar peste hotare -  in cadrul unor actiuni multilaterale, se subintelegea - , intrucit este nevoie de stabilitate politica pentru urmarirea intereselor economice germane. Dubla, pentru ca a incalcat  cutuma neimplicarii presedintelui german in dezbaterile politice de fond si a lansat totodata o provocare la adresa liniei non-interventioniste cultivate de clasa politica (vest-)germana, dupa cel de-al doilea razboi mondial. Poate ca principalul repros ce i s-ar putea aduce cancelarului Merkel tine de esecul in a-l face pe orgoliosul presedinte sa se razgindeasca in privinta demisiei, chiar daca intrase sub tirul stingii politice si alarmase segmentele ultrapacifiste din societatea civila.

    Daca selectarea candidatului Köhler s-a realizat intr-o perioada in care Angela Merkel era in opozitie si inca nu-si dovedise pe deplin anvergura politica, cea a candidatului Wulff, in iunie 2010, a avut loc in cu totul alte conditii. Dupa episodul „marii coalitii" cu social-democratii (2005-2009), doamna Merkel isi reinnoise convingator mandatul de cancelar, de data aceasta in formula dorita, de centru-dreapta. Opinia publica avea destule motive de nemultumire pe plan intern si european - incepuse discutia despre bailout-ul Greciei -, dar tindea sa aprecieze ca tot cancelarul in functie era cel mai bun administrator al tarii, pe timp de criza. In acest context, doamna Merkel a fost cea care l-a selectat, fara prea multe discutii si consultari, pe premierul Saxoniei Inferioare, Christian Wulff, pentru a candida la functia de presedinte. Inainte de alegerile legislative din 2005, multi vedeau in Wulff un potential rival al Angelei Merkel la sefia partidului, dar el nu a intrat in joc. A ajuns astfel sa fie unul dintre politicienii crestin-democrati creditati cu mari sanse la succesiunea doamnei Merkel, dar intre timp, in iunie 2010, a venit propunerea de a candida la presedintia federala.

    Este greu de spus daca, optind pentru Christian Wulff, cancelarul a dorit sa-i rasplateasca fidelitatea, sa promoveze pur si simplu un politician de succes, sa-si elimine un potential rival politic in viitor sau o combinatie oarecare intre aceste trei scenarii (si altele). Important este insa faptul ca in acel moment nu existau motive de a-l suspecta pe Wulff de comportament necorespunzator. Insa, propunindu-l, Angela Merkel si-a asumat raspunderea politica. In plus, ea s-a indepartat de tendinta crestin-democratilor de a propune pentru presedintia federala politicieni mai virstnici, aflati catre finalul carierei - Carl Carstens (1979), Richard von Weiszäcker (1984) - sau personalitati care s-au afirmat prioritar in alte arene decit cea politica - Roman Herzog (1994) si, desigur, mai putin fericitul episod Horst Köhler (2004).

    S-ar putea ca si in aceste zile, indiferent daca se va ajunge la o candidatura de larg consens sau va conta majoritatea de patru voturi a dreptei in CF, cea de-a treia propunere de presedinte avansata de Angela Merkel sa vizeze o personalitate mai experimentata - si care sa fi fost supusa unei monitorizari mai indelungate din partea presei si a societatii civile. Desi surprizele neplacute nu pot fi niciodata excluse, riscurile ar fi mult mai mici.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Binele propriu şi răul altora

    Nicolae GRECU

    Binele propriu şi răul altora

    La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    pr. Constantin STURZU

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

    Nostalgii

    Alexandru CĂLINESCU

    Nostalgii

    Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

    pulspulspuls

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

    Caricatura zilei

    Probleme între frați

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.