PiIvatizarea Banc Post aduce o serie dubla de avantaje statului si economiei romanesti. Pe de o parte, adaugindu-se privatizarii Bancii Romane de Dezvoltare, ea tinde sa dea o masa critica procesului de transformare din temelii a sistemului financiar-bancar din Romania, conturind o directie de politica economica in care actiunea guvernamentala devine cu adevarat credibila, in special in ochii strainatii, de a carei incredere sintem, vrind-nevrind, dependenti in 1999. Existenta acestei directii clare, in care primele hopuri au fost deja sarite, va usura desfasurarea celei de-a doua etape de restructurare-privatizare bancara, etapa care va include Bancorex si Banca Agricola. In primul rind, prin a face evident in interior faptul ca vinzarea bancilor, simbolul mult fetisizatului capital autohton, nu inseamna vreo cedare de suveranitate de orice fel, in fata nimanui, ci aduce avantaje considerabile, atit statului, cit si populatiei. In al doilea rind, reducind perceptia generala de degringolada asupra bancilor romanesti, incasarile pentru celelalte doua ramase ar putea fi, pastrind proportiile, mult mai mari. Pe de alta parte, actionarul atras de FPS la Banc Post, General Electric Capital Corporation, este in sfirsit unul de prima marime in lume, parte, la rindu-i, din grupul General Electric, un gigant american de mare traditie. GE Capital este o companie cu activitate globala, cu active de peste 300 de miliarde de dolari, specializata pe servicii financiare cu mare valoare adaugata, de la cele bancare pina la leasing, credit ipotecar, carti de credit sau consultanta financiara pentru investitii. Avantajele pentru Romania decurgind din parteneriatul cu GE sint multiple, trecind mult de simplul fapt ca GE Capital va aduce practici bancare, tehnologie si servicii occidentale la Banc Post, obligind la concurenta celelalte institutii financiare. Investitia GE Capital are potentialul de a fi si trebuie transformata de Romania intr-un fanion pentru o campanie de atragere si a altor investitori de prestigiu, din SUA si Europa. Devenind o carte de vizita pentru Romania, GE Capital aduce statului roman mult mai mult decit cele 42,8 de milioane platite impreuna cu Banco Portugues de Investismento pentru 45% din actiunile Banc Post, sau cele 100 de milioane de dolari de investit imediat sau in urmatorii cinci ani in banca si, respectiv, in economia romaneasca. Aduce credibilitate si sporeste interesul SUA in stabilitatea economica a Romaniei, lucruri care se pot masura, daca sint inteligent exploatate, in sute de milioane de dolari pe viitor. Din perspectiva guvernului roman si a BNR, privatizarea a inca unei banci de stat sporeste considerabil eficienta instrumentelor de politica monetara ce ar fi utilizate pentru a lupta impotriva unei eventuale crize monetar-valutare. O astfel de criza are la baza lipsa de incredere a populatiei, la un moment dat, in capacitatea sistemului bancar de a onora platile in lei sau de a conserva si remunera depozite in lei. Daca astfel de riscuri, deocamdata nefondate, ar putea fi asociate cu usurinta bancilor de stat, ele sint excluse pentru actionari de genul GE Capital sau Societe Generale, in prezent controlind BRD, respectiv Banc Post. In conditiile in care BNR ar mari, pentru a preveni o criza valutara sau un puseu inflationist, dobinzile, chiar daca populatia nu ar mai avea incredere sa-si mentina depozitele la una din bancile inca de stat, ea le-ar putea transfera, in lei, la BRD sau Banc Post, pentru a beneficia, practic fara a risca, de dobinda mare indusa de BNR, evitind astfel dolarizarea si, deci, devalorizarea leului sau cresterea preturilor. In ce priveste eventualele rezerve legate de pretul primit pentru Banc Post, in cazul cind ele nu ar fI invalidate de avantajele decurgind din parteneriatul cu GE Capital, am putea rezolva problema in felul urmator: aflam cit este pretul care s-ar fi putut obtine in conditii de relativa normalitate economica pentru o asemenea infrastructura bancara si scadem din el pretul care s-a obtinut de fapt. Aceasta diferenta este nici mai mult nici mai putin decit pretul pe care il platim ca tara, in cazul Banc Post, pentru intirzierea reformei. Daca am tine sa recuperam acesti bani, am putea sa o facem indatorindu-l cu 70-80% din ei pe dl. Vacaroiu si cu diferenta pe dl. Ciorbea. (Sorin MOISA)
CDR 15 mii de rude?
Celebrii 15 mii de specialisti ai CDR au ajuns bataie de joc. Norocul lor este ca sint inexistenti. Ar fi de-acum irealist sa se mai aduca vorba despre ei. Nu au existat decit in mintea infierbintata de alegeri a unor taranisti sau liberali, care s-au nimerit in biroul in care strategii electorali ai CDR isi construiau planurile de lupta. Dupa preluarea puterii, cei 15 mii de nefericiti specialisti s-au dovedit a fi, cel mai adesea, frati, nepoti, cumetri, fini, neveste sau cine stie ce alte rubedenii ale cdr-istilor instalati la putere, fie in plan central, fie in administratia descentralizata a statului sau in organele puterii locale.
Cele 15 mii de rude, specialisti doar in masura in care au oarece experienta in tehnici familiale de ascensiune politica sau in plasarea strategica de cunoscuti, au condus PNTCD, in particular, si CDR, in principal, la situatia de a pierde mare parte din credibilitate. Pe care, oricum, nu o dobindise ca urmare a unei prestatii extraordinare in opozitie, ci mai mult in urma unui transfer de popularitate de la fostul sau lider, Corneliu Coposu.
Politicile strident nepotiste, jignitoare pentru orice partid cu demnitate sau care se revendica de la principii morale prin definitie, asa cum ar trebui sa fie cele crestin-democrate, prind din ce in ce mai mult partidul. Si, inevitabil, il tin acolo unde este acum, la sfirsitul listelor din sondajele de opinie, cu doar 1,7% din preferintele electorale. Exemplele sint multiple: de la Iasi, unde comandantul Politiei judetene este fortat sa se pensioneze, pentru ca a avut coloana vertebrala si a ramas, astfel, indezirabil liderului taranist care controleaza intreaga structura a partidului din Moldova, pina la Durau, mica statiune montana din Neamt, unde relatiile familiale si interesele de grup, mai puternice decit principiile economiei de piata, impun schimbari in FPS-ul local si in AGA de la Durau S.A. in asa masura, incit acestea ajung sa se confunde. Desigur, aceasta cu un singur scop: pentru a acapara o sursa de bani, pentru ca partidul iti permite. Chiar daca nu explicit.
Acum, miscarile centrifuge din PNTCD si din ceea ce a mai ramas din Conventie, dar si miscarile independente ale celor care au ajuns in diferite functii politice par sa indice faptul ca partidul se afla la limita existentei sale ca entitate politica si ca PNTCD nu este in nici un caz un partid omogen, constituit pe principii ideologice, ci, in mare parte, un conglomerat de indivizi care au intuit, inainte de 1996, ca stinga si PDSR vor pierderile alegerile si ca scena politica nu ofera alternativa. Iar concluzia logica a acestor afirmatii nu poate fi decit aceea ca ascensiunea la putere a unui astfel de partid a fost o greseala pentru sine. Din pacate, intreaga Romanie o suporta. (Sergiu UNGUREANU)