Procesul de integrare a Romaniei in Uniunea Europeana nu a mers niciodata lin. Permanent au fost probleme, de la inchiderea cu intirziere a celor 31 de dosare de negociere pina la tonul rapoartelor anuale de tara. Doar cu 2-3 luni in urma dezbaterea publica se concentra pe acordarea statutului de economie functionala de piata. Ultima criza a fost insa cu precadere sensibila, pentru ca de aceasta data nu mai era vorba de chestiuni tehnice, ci de lucruri fundamentale, de trecerea testului de compatibilitate cu potentialii sai parteneri de pe continent. Cererea de suspendare a negocierilor de aderare tocmai asta punea in discutie: criteriile politice. Desi, din ratiuni care tin de mecanismele interne din UE, e greu de crezut ca se va ajunge pina la urma la asa ceva, chiar faptul in sine pune serioase probleme Bucurestiului. Nu in ultimul rind, pentru ca e usor de imaginat cum se vor desfasura, in aceste conditii, negocierile de aderare pe dosarele sensibile care vor influenta in mod serios evolutiile, in principal economice, dintr-o Romanie integrata in Uniunea Europeana.
Ultimele evenimente pot fi privite din mai multe unghiuri. Si cum sintem intr-un an electoral, unul dintre acestea este cu siguranta analiza reactiei principalelor forte politice autohtone. Daca remarcabila abilitate politica a PSD-ului nu mai mira pe nimeni, prestatia Opozitiei democratice a depasit, in schimb, chiar si cele mai pesimiste asteptari. Cu proverbiala sa viclenie politica, Viorel Hrebenciuc a reusit sa-i determine pe liberali sa trimita delegati la Bruxelles pentru a pleda in favoarea respingerii amendamentului care cerea suspendarea negocierilor. Iar, de la Bucuresti, Traian Basescu s-a grabit si el sa infiereze actiunile dusmanoase din exterior.
Problema nu este atit faptul ca Opozitia militeaza impotriva intreruperii procesului de aderare la Uniunea Europeana. E o atitudine absolut fireasca. E insa mult mai greu de inteles de ce Alianta PNL-PD s-a hotarit sa cautioneze puterea in orb. Cu atit mai mult cu cit majoritatea criticilor dure la adresa Romaniei sint perfect justificate, fiind, de altfel, asumate aproape in totalitate in discursul politic intern si al democratilor si al liberalilor. Pare, de aceea, cu totul neserios sa te duci la Bruxelles, brat la brat cu Viorel Hrebenciuc, si sa pledezi pentru continuarea procesului de negociere, inainte de a-ti lua minime precautii in tara. Opozitia a ratat astfel sansa de a-si face siesi un bine si de a face un bine Romaniei in ansamblu, cerind, inainte de a da curs invitatiei PSD, citeva masuri concrete care sa raspunda criticilor venite din exterior. Obtinerea unui spatiu de dezbatere pe aceste teme la serviciile publice de radio si televiziune, care ar fi permis si mediatizarea generoasa a liderilor PNL si PD si abordarea subiectelor sensibile, de la coruptie la politizarea institutiilor si aservirea mass media, ar fi fost minimum de concesii de obtinut inainte de a cautiona actuala putere.
Desi PSD sustine contrariul, interesul national al Romaniei nu e deloc acela de a obtine integrarea in UE indiferent de ceea ce se intimpla in tara. Rostul fundamental al aderarii la Uniunea Europeana este, pina la urma, acela de a moderniza societatea romaneasca, de a dezvolta o economie competitiva si un mediu politic deschis si democratic, si nu de a bifa pe hirtie incheierea unui proces birocratic. Autoritatile lasa sa se inteleaga - vechea placa a conspiratiei internationale - ca nu atit problemele interne sint de vina pentru problemele noastre externe, ci ca exista interese straine, de cele mai multe ori alimentate din interior, care ne-au pus gind rau. Cu alte cuvinte, acuzele la adresa noastra ar fi intentionat exagerate, de multe ori cu sprijinul direct al unor persoane si grupari autohtone.
Daca vom face citeva incursiuni in trecut, vom vedea insa cit de flexibil e conceptul de interes national pentru partidul condus si la acea vreme de Adrian Nastase, Miron Mitrea, Viorel Hrebenciuc, Octav Cozminca et comp. In cursul interventiei militare NATO din Kosovo, partidul patronat de presedintele Ion Iliescu parea mult mai preocupat sa obtina capital politic intern decit de pericolul de a pune sub semnul intrebarii integrarea in NATO, de care cu siguranta se va folosi si si-o va revendica din plin anul acesta, mai ales in iunie, cind, cu prilejul reuniunii la virf de la Istanbul, Romania va deveni oficial membru al aliantei. Dupa cum in timpul mineriadei din 1999 principala grija a actualilor guvernanti a fost aceea de a obtine puncte electorale in dauna CDR, mai degraba decit de a preintimpina teribilele consecinte politice pe plan intern si international pe care le-ar fi avut o noua intrare a minerilor in Bucuresti. De altfel, intreaga retorica PSD, care blameaza extrem de virulent guvernarea 1997 - 2000, uita cu desavirsire de momente de cotitura de acest gen care au deschis calea pentru invitatia ulterioara de aderare a Romaniei la NATO, ca si pentru includerea noastra, in decembrie 1999, pe lista tarilor invitate sa negocieze intrarea in UE. Desi pina la urma era vorba de doua decizii care se incadreaza fara dubiu in sfera interesului national.
Surprinzator, principalele forte de opozitie par sa nu realizeze inca faptul ca principalul lor atu electoral e acela ca multi romani se tem ca, daca PSD va cistiga un nou mandat, libertatea de expresie va fi sufocata in si mai mare masura ca pina acum, institutiile statului vor fi cu totul politizate si obediente. Un sofer de taxi imi spunea zilele trecute ca "prea s-a intins PSD-ul asta peste tot". E un sentiment general in crestere si motivul major pentru a vota o alternativa la actuala putere mai degraba decit increderea ca liberalii sau democratii ar putea asigura o mai buna guvernare a tarii. O ingrijorare impartasita din plin si de organizatii de prim plan ale societatii civile, care, ieri, printr-o scrisoarea deschisa adresata europarlamentarilor Emma Nicholsson si Arie Oostlander, precum si comisarului pentru extindere, Gunther Verheugen, au exprimat public suportul lor fata declaratiile acestora in favoarea apararii libertatii de expresie din Romania.
In aceste conditii, apare cu atit mai nefericita si mai neinspirata atitudinea liberalior si democratilor de a sari neconditionat in sprijinul puterii pe aceasta tema, desi realitatea din jur confirma fara dubiu majoritatea ingrijorarilor exprimate la Bruxelles. Mai mult, nu e un accident de parcurs. De o buna perioada de vreme, discursul critic cel mai articulat impotriva actualei guvernari vine de la Actiunea Populara, si nu de la potentiala alternativa politica la PSD. Cum, insa, ponderea electorala a formatiunii conduse de fostul presedinte Emil Constantinescu ridica serioase semne de intrebare chiar si in privinta capacitatii acesteia de a intra in Parlament, exista toate sansele, daca Alianta PNL-PD nu iese din actualul blocaj de imaginatie si actiune politica, ca partidul de guvernamint sa-si consolideze si mai mult dominatia absoluta, agravind periculos de mult derapajele autoritariste si tensiunile explozive din societatea romaneasca.
Alexandru LAZESCU