Cagulele si democratia
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 28.07.2021

Cagulele si democratia

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Valul de violente de strada din Marea Britanie a ridicat o serie intreaga de intrebari dificile referitoare la cauzele adinci ale acestei rabufniri violente. S-au facut deja paralele cu revolta periferiilor franceze de acum citiva ani, si probabil ca subiectul va continua sa fie plasat intr-un cadru mai larg, european sau poate occidental. Putem observa trimiteri la teme precum multiculturalismul, integrarea anumitor comunitati de imigranti sau, eventual, nasterea unei noi forme violente de contracultura juvenila, asistate de noile mijloace de socializare. Si lista va deveni cu siguranta mult mai consistenta.

    Merita amintita insa si o chestiune care nu este atit de spectaculoasa, dar care a aparut frecvent in discutiile comentatorilor politici, in ultimii ani: compatibilitatea intre democratie si cagula. Problema asumarii identitatii in spatiul public democratic a fost intens discutata in conexiune cu vestimentatia femeii musulmane, fiind cunoscute spre exemplu eforturile autoritatilor franceze de a combate etalarea in spatiul public a valului integral. In mai mica masura s-a discutat despre "cagula", prin care intelegem, aici, orice forma de ascundere deliberata a identitatii, in contextul unei actiuni desfasurate in spatiul public.

    Pentru grecii antici, ideea ca poti face politica democratica ascunzindu-ti identitatea era un nonsens. Mai tirziu, parintii intemeietori ai liberalismului si ai democratiei moderne, indiferent cum si unde au trasat linia intre spatiul privat si cel public, au postulat ca in cadrul celui din urma libertatea este dublata de responsabilitate. In consecinta, nu actionez in calitate de cetatean decit daca imi asum consecintele actului meu, ceea ce presupune ca identitatea mea este cunoscuta sau poate fi in ultima instanta stabilita. Secretul votului a fost marea exceptie care, intr-un fel, a intarit regula caracterului public al participarii politice intr-o democratie.

    Cine iese in spatiul public ascuns in spatele cagulei nu poate fi recunoscut drept actor politic intr-o societate democratica. Indiferent ce lozinci scandeaza, nu poate pretinde sa fie ascultat. Unii o pot face, il pot chiar incuraja sau urma - este dreptul lor, insa autoritatile publice au la rindul lor dreptul de a-l ignora. Insa de cele mai multe ori, se stie, cagula sau un alt accesoriu de acest gen este un semn clar ca "participarea" acelui om nu va avea un caracter politic, ci unul infractional. In aceste conditii, autoritatile au datoria sa actioneze preventiv spre a-i proteja pe ceilalti cetateni.

    Insa chestiunea cagulei este astazi mult mai interesanta din perspectiva spatiului virtual. Grupurile active pe internet creeaza fluxuri ce traverseaza usor granitele - s-a discutat mult despre rolul lor in comunicarea transnationala. In interiorul unei societati, ele pot genera solidaritati care sa sprijine functionarea guvernarii democratice. Insa o dezbatere din spatiul virtual nu este "democratica" decit daca participantii nu poarta cagule -  daca ideile si manifestarile lor pot fi asociate unor identitati.

    Problema nu este aceea ca exista pe internet foarte multe comunitati care exprima idei deloc compatibile cu valorile liberal-democratice. Ele vor persista oricum, indiferent de eforturile autoritatilor - si este de datoria acestora din urma sa justifice ingradirea dreptului de libera exprimare. Problema este ca lipsesc comunitatile virtuale fara cagula, ale caror dezbateri sa poata sustine dezvoltarea unei societati civile democratice. 

    In Marea Britanie si oriunde au mai avut sau vor mai avea loc violente publice anti-sistem, explicatia nu poate fi limitata la domeniul infractional. Sanctiunile par sa se dovedeasca populare in rindul opiniei publice, insa ele nu reprezinta o reactie suficienta. Temerile, frustrarile, ostilitatea fata de sistem dovedite in astfel de ocazii sint realitati ce vor fi analizate, in efortul de elaborare a unor politici mai putin schematice decit pina acum.

    In coltul de nord-vest al Europei, problemele asociate instrainarii politice difera mult fata de cele ale societatilor din coltul de sud-est al continentului. Insa problema ascunderii  chipului politic sub cagula este, intr-o anumita masura, comuna. Blamarea noilor tehnologii este stupida: nu ele sint de vina pentru criza de incredere in democratia europeana, dupa cum - trecind spre alte puncte cardinale - nu ele au principalul merit pentru schimbari precum cele din Tunisia sau Egipt. Manifestantii din Cairo au comunicat intens in retelele de socializare, dar in Piata Tahrir nu prea s-au vazut cagule. In lumea democratica, mai veche sau mai noua, e nevoie ca oamenii sa reinceapa sa se vada cu adevarat unii pe ceilalti - fie si prin internet. 


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Ultimul val

    Cătălin ONOFREI

    Ultimul val

    Câţi oameni au înţelepciunea de a se îndoi de lucrurile în care cred cu atâta tărie?

    Filmuletul zilei

    opinii

    Măştile lui Adrian Marino (II)

    Florin CÎNTIC

    Măştile lui Adrian Marino (II)

    În preambulul centenarului de la naştere (5 septembrie) aş cere îngăduinţa ca să amorsez dezbaterea reluând acest text, în trei părţi, scris în 2015, la un deceniu de la moartea cărturarului. E o discuţie care se cuvine făcută fără patimă, dar şi fără parti pris-uri, pentru a descrie şi devoala măştile succesive care se întrevăd sub chipul sever, aulic, al ieşeanului apostat.

    ...Şi parfumul de tei în Copou

    Radu PĂRPĂUȚĂ

    ...Şi parfumul de tei în Copou

    Se întâlneau în jurul Universităţii. Se plimbau, ţinându-se de mână, pe dealul Copoului şi pe străzile din jur: până la Biblioteca Eminescu şi luând-o apoi câteva sute de metri spre Păcurari, până-n parcul Copou spre liceul Negruzzi sau prin încrengătura de uliţe repezi din sus de liceu, pe partea cealaltă până ieşeau în Sărărie - în acest din urmă loc chiar nu-i întâlnea nimeni cunoscut. Când se întâlneau cu vreun profesor de-al lor, le era ruşine şi îşi desprindeau repede mâinile, deşi - îşi dădeau seama - profesorul sau profesoara zâmbeau când îi vedeau. Lui i s-a părut că a văzut o dată un fel de înduioşare în ochii unei profesoare la vederea lor.

    Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

    Alex VASILIU

    Ion Baciu – O viaţă pentru o orchestră (II)

    pulspulspuls

    Iaca secretul dosarului surpriză care a adus un vice nou la Roznovanu!

    PULS

    Iaca secretul dosarului surpriză care a adus un vice nou la Roznovanu!

    Vă povesteam ieri aicea la rubricuţă, stimaţi telespectatori, despre cum s-a făcut şi s-a dres încât noul vice dat afară din USR, junele Ciorăpel, avea deja dosarul făcut, la cheie, ca să conteste în instanţă decizia partidului de a-l exclude, contestaţie fără de care omul ar fi rămas fără mandat şi, evident, ciuciu vice dup’aia. 

    Caricatura zilei

    După o analiză mai atentă, Rădoi a descoperit motivul pentru care România a luat bătaie de la Coreea

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Când ma întâlnesc în parc si vorbesc cu barbati casatoriti, am impresia ca toti traim cu aceeasi femeie! (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.