anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

Calatorie placuta, stimate dictator!

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Fuga dictatorului, de obicei la bordul unui avion sau elicopter, pentru a scapa de razbunarea populatiei infuriate, este unul din simbolurile politicii mondiale din ultimele decenii. Nu este neaparat inceputul drumului catre democratie, intrucit de multe ori fuga despotului este urmata de instaurarea unui nou autoritarism, de instabilitate si anarhie, poate chiar de razboi civil. Dar momentul de mare incarcatura simbolica al decolarii catre nicaieri, indiferent daca este sau nu captat  pe suport video, are o imensa semnificatie politica pentru vremurile noastre.

    Fostul presedinte tunisian Zine el-Abidi Ben Ali a reusit sa fuga, lasind in urma un popor unit prin ura fata de regimul sau - si divizat politic in multe alte privinte. Asemeni atitor alti "colegi" dictatori, pina la urma n-a reusit sa aprecieze corect nici amploarea cererilor de libertate intrepatrunse cu revendicarile economice. Si nu a sesizat la timp nici dorinta aliatilor si sprijinitorilor sai de a se debarasa cit mai repede de el si de clanul sau, spre a-si proteja sansele in noua (dez)ordine politica tunisiana.

    Se spune, pe buna dreptate, ca in lumea araba si democratia gaseste un sol desertic. Insa dintre toate aceste tari, Tunisia pare a avea cele mai multe oportunitati - astfel ca un eventual esec al ei ar fi de rau augur pentru toate celelalte. Tocmai de aceea eforturile partizanilor guvernarii democratice ar trebui sprijinite cu tact si discretie de partenerii occidentali ai Tunisiei, inclusiv de Uniunea Europeana. Este o partida ce merita jucata, in ciuda scepticismului politologilor si fara a genera prea mari iluzii in privinta ritmului si a calitatii rezultatului.

    "Daca organizam alegeri libere, vor cistiga islamistii" este replica pe care dictatorii pro-seculari de gen Ben Ali sau Mubarak au opus-o cererilor de democratizare din partea societatii civile interne si a partenerilor externi. Presupunind ca drumul si ritmul tranzitiei in Tunisia nu vor fi atit de grav perturbate incit nici macar sa nu se mai ajunga la "alegeri fondatoare", vor exista cu siguranta formatiuni islamiste reprezentate in Parlament. Iar in timp e foarte posibil ca influenta lor sa creasca, astfel incit ele sa joace un rol important in politica nationala.

    Dar daca, lasind la o parte cazul special al Libanului, exista vreo tara araba inzestrata cu suficiente resurse pentru a-i bloca pe fundamentalisti intr-o pozitie minoritara, atunci Tunisia este aceasta. Relativa prosperitate si mai ales gradul mai ridicat de echitate materiala (prin comparatie cu alte state arabe), precum si  economia suficient de diversificata, sint toate atribute incurajatoare - la a caror creare a contribuit, pina intr-un punct, si regimul Ben Ali. Tot dintr-un unghi comparativ, gradul de educatie si secularizarea societatii ofera sanse mai bune unui regim democratic in Tunisia decit in alte tari arabe - si, din nou, cei douazeci si trei de ani sub conducerea lui Ben Ali (si cele trei decenii ale predecesorului sau, Habib Bourguiba) pot fi creditati cu o parte din merit.

    Insa multe dintre aceste argumente, ne amintim, au fost aduse la inceputul anilor 2000 de catre administratia Bush, in sprijinul ideii ca Irakul va fi capabil sa-si organizeze un sistem democratic dupa ce va fi scapat de Saddam Hussein. Acum, ne pregatim sa asistam la incercarea unei tari arabe de a-si construi singura o democratie, fara tutela nimanui. Provocarile sint nenumarate. Din moschei, dupa decenii de control politienesc strict, se fac auzite chemari la introducerea legii islamice, sharia. Tensiunile intre capitala si periferie sau alte reminiscente ale procesului defectuos de constructie nationala si etatica se fac deja simtite. Conflictele sociale inabusite sub pumnul de fier al dictaturii au iesit si ele la lumina, iar coruptia este omniprezenta in arena publica.

    Nu lipsesc nici aspectele ce ar putea fi familiare est-europenilor, pentru ca - in diverse grade - au insotit si tranzitiile din regiunea noastra, dupa 1989. Printre ele: averea dobindita ilicit de clanul dictatorului; problema razbunarii impotriva membrilor acestuia care au ramas in tara; tentativa unora dintre uneltele represiunii lui Ben Ali de a poza acum in persecutati; masura in care se poate realiza desprinderea de sub dictatura sub un guvern condus de o persoana atit de legata de trecut; in ce masura viitoarele alegeri vor putea fi cu adevarat libere, daca fortele de opozitie nu vor avea timp sa se organizeze. Si exista multe altele, care intaresc ideea ca acel consens impotriva dictaturii nu se va prelungi prea usor intr-unul constructiv, care sa contribuie la intemeierea unei noi ordini politice.

    Si totusi, vor exista destui tunisieni care sa incerce asa ceva. Retelele de socializare poate ca nu sint la fel de eficiente in constructia democratiei pe cit au fost in subminarea dictaturii, dar tinerii care le folosesc ar putea fi. Intr-un astfel de caz fericit, Tunisia - si nu Irakul, asa cum sperau cindva neoconservatorii de la Washington - ar putea fi piesa de domino care sa mai darime citeva din dictaturile Orientului Mijlociu. Nu inseamna ca despotii regiunii trebuie deja sa-si faca planuri de zbor. Dar, parafrazind un inspirat titlu din presa romaneasca de acum citiva ani - la Bucuresti se desfasura reuniunea la virf a Francofoniei, la care participa si Ben Ali - macar unuia dintre ei i-am putut ura: Bon voyage, cher dictateur! 


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Alexandru LĂZESCU

    Jurnalism în cheia „clarităţii morale”

    Jurnalismul nu poate fi niciodată matematic obiectiv, însă el ar trebui să fie, cel puţin în teorie, relativ nepărtinitor, să permită dezbaterea şi să găzduiască puncte de vedere diferite; nu şi în noua viziune radicală de stânga care câştigă teren în Occident, pentru care „adevărul propriu” trebuie să primeze.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Scaunele şi câinele Celsius

    Nichita DANILOV

    Scaunele şi câinele Celsius

    Am ascultat cu glasurile stinse sunetele de chitară, am ascultat şi recitalurile. Am aplaudat. Apoi ne-am sculat de pe scaunele noastre, ne-am salutat de la distanţă, şi am plecat spre bârlogurile noastre risipite prin diferite colţuri ale oraşului. Ajunşi acasă, ne-am întins în pat, scrutând tavanul. Dar atât patul, cât şi tavanul semănau cu piaţa unde avusese loc recitatul. Şi atunci ne-am întrebat: la ce bună arta în vremea pandemiei?

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    Sorin CUCERAI

    Generații de drepturi, starea democrației și noile conflicte

    În societate lucrurile stau cam la fel ca în zona politică - excepția semnificativă fiind societatea urbană (mai ales din urbanul mare), care tinde să susțină din ce în ce mai puternic drepturile din a treia generație. De aici și respingerea masivă în urban a partidelor tradiționale (PSD și PNL), percepute ca rămase în urmă, când nu de-a dreptul retrograde (cam cum era perceput PCR în urbanul mare în anii '80).

    O critică a criticii

    Dana ȚABREA

    O critică a criticii

    Volumul semnat de Miruna Runcan, Teatrul în diorame. Discursul criticii de teatru în comunism. Fluctuantul dezgheţ 1956-1964 (Editura Tracus Arte, 2019) este pentru autoare, critic de teatru, profesor la Facultatea de Teatru şi Televiziune de la Universitatea Babeş-Bolyai din Cluj-Napoca, un prilej de reflecţie şi cercetare academică asupra fenomenului criticii de teatru în comunism, de analiză retorico-stilistică a unor fragmente din cronicile timpului, ceea ce-i permite să formuleze opinii cu privire la structura şi tipologia cronicilor, parte a unei critici a criticii, aspect neglijat de literatura de specialitate.

    pulspulspuls

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Iacătă politichia pe cai mari, cu sticla de whisky în mână

    Să începem cu sfârşitul pe astăzi, stimaţi telespectatori, şi să vă oferim ceva de la Bucale, una bucată postare frumoasă a unui bun amic, abil cunoscător al sforăriilor din partidoi. 

    Caricatura zilei

    Răzbunarea mașinii

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.