Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cazul al treilea

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Nu am comentat din lipsa de spatiu, in articolul meu de saptamina trecuta, al treilea caz de inadecvare. Revin acum cu citeva foarte succinte remarci. Daca in primul caz (cel al monahului ecologist) inadecvarea mi-a aparut ca o incompatibilitate intre discursul fugos antiscientist si fundal, daca in al doilea caz (cel al postfatatorului), ea se insinua intre virsta si anumite expresii poate prea juvenile, dupa gustul meu, cazul al treilea ilustra o completa lipsa de potrivire intre un personaj de stirpe regala si context.
    In treacat fie zis, eu unul nu sint un partizan neconditionat al reconcilierii. Societatea noastra se poate reproduce si fara o asemenea reconciliere. In plus de asta, la noi, reconcilierea a luat dintotdeauna oarece aspecte curat originale. Inca de pe vremea lui Caragiale, reconcilierea s-a rezolvat in piata publica, printr-un sarut zgomotos. Nu doar ca fostii adversari devin pe neasteptate adepti infocati ai indemnului evanghelic (care sustine iertarea si iubirea dusmanului). Asta nu inseamna nimic. Dar ei doresc dintr-o data ca aceasta cuvenita iertare sa devina notorie si o programeaza sub forma unei emotionante piese de teatru, la o ora de maxima audienta si in direct.
    Ca si certurile ori atribuirea zgomotoasa de palme peste umflatura obrajilor, impacarea presupune (cel putin in anumite societati) o anume discretie. Nu si la noi. Discretia e privita cel mai adesea ca un lucru de rusine, iar zisa reconciliere nu se poate inchipui decit ca fapt public. Observ inca o data un nou specimen de inadecvare. Faptul care impune o desavirsita discretie se anunta, urbi et orbi, cu surle si trimbite. In schimb, ceea ce ar trebui sa fie de indata public ramine de regula intr-un cadru strict privat si e acoperit de legea secretului. Revin la credinta mea. Mai educativa decit orice reconciliere ar fi fost o demna observare a distantei intre dusmani. Chiar daca intre cei doi timpul si plictiseala reusesc sa toceasca asperitatile.
    Daca nu sint un fanatic al reconcilierii, nu agreez totusi nici uritul obicei al razbunarii. De aceea nu mi-a placut niciodata naratiunea despre contele de Monte Cristo. A-ti consuma energiile si averea pentru a-i pedepsi pe vinovati, dincolo de orice limita cronologica, tine, in opinia mea, de patologic. Nu-l iubesc pe nefericitul conte, pentru ca viata sa de dupa evadarea din temnita e uritita de ceea ce se cheama, nu numai in psihologie, "ideea fixa". Devenit un fanatic al razbunarii, contele de Monte Cristo inlocuieste o suferinta cu alta si o singuratate cu alta. Resentimentul ia locul oricarui sentiment uman. Fireste, nu mi-ar fi placut nici varianta in care eroul romanului scris de Dumas (sau, mai probabil, de catre unul din negrii sai) s-ar fi prezentat in fata persecutorilor cu intentia de a le acorda, dupa o imbratisare fierbinte, absolutiunea. Si nu mi-ar fi placut tocmai din pricina ca nu sint un adept al reconcilierii, in pofida a ceea ce scrie in referatele evanghelice. De iertat, tot ierti pina la urma, fie ca vrei, fie ca nu vrei, daca detii un psihic normal. Reconcilierea insa denota, dupa parerea mea, un defect de caracter.
    Pe acest temei, in deosebire de bravii amici ai Majestatii Sale, Regele Mihai I de Romania, nu am gustat recenta afisare a mult pretioasei majestati in compania unora ca alde Iliescu si Nastase. Voi spune chiar acum de ce. In primul rind, pentru politica de sicanare sistematica prin care primele guverne de dupa 1989 au incercat si, intr-un final, au reusit sa-l umileasca pe fostul suveran. Nu pot uita halucinantul drum spre Curtea de Arges al coloanei regale, de acum mai bine de zece ani. Daca tin bine minte, masina regelui a fost intoarsa din drum, iar Majestatea Sa urcata in avion (prin deloc deferenta sprijinire de coate si oarece impingere si imbrinceli). Se poate o injosire mai mare a unui rege? Eu unul nu vad. Tratamentul de infractor periculos la care a fost supus (nu a lipsit mult sa fie asezat in camasa de forta, asemenea indivizilor care sint cuprinsi la rastimpuri de furii) ar fi trebuit sa dea de gindit atit Majestatii Sale, cit si consilierilor Casei Regale de la Versoix. Un rege are obligatia de a ramine demn si sobru chiar pe esafod. Sau, mai ales, acolo. Majestatea Sa, Regele Mihai I de Romania, nu a avut taria sa-si pastreze nestirbita prestanta in imprejurari cu o mult mai efasata incarcatura emotionala. Ceea ce nu pierduse in 1947, anume charisma princiara, a izbindit sa risipeasca, intr-un interval de timp foarte scurt, prin citeva gesturi lipsite de orice chibzuinta.
    Charisma regelui e consecinta unei mitologii care s-a constituit in sute de ani. Suveranul nu e un fitecine. El e prezentat de catre mitologie ca un mediator intre supusi si Dumnezeu. Nu e un om, ci o functie perena. Dispune, daca e sa-i credem pe istorici, de un trup sempitern si de virtuti taumaturgice. Si chiar daca modernitatea a stirbit mult din aceasta legenda (care nu e doar produsul unui imaginar social), suveranii de astazi, citi s-au pastrat, dispun inca de o aura care le interzice anumite gesturi si anumite atitudini. Prost sfatuita, Majestatea Sa a incalcat vechile tabuuri. Si spre a consfinti un deplin esec, acum citeva saptamini, Regele a acceptat compania celor care l-au umilit si ofensat. Ba, la sfirsitul reuniunii, s-a intrecuprins cu eternul nostru presedinte intr-o imbratisare care s-a vrut, pesemne, un simbol al reconcilierii si nu a insemnat, in realitate, decit un semn al unei senilitati iresponsabile.
    Valeriu GHERGHEL

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri