Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

Cit costa increderea?

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    In 1995, unul dintre cei mai cunoscuti ginditori politici contemporani, Francis Fukuyama, publica Trust" („Increderea"), o carte care propunea o viziune profund diferita fata de cele traditionale privind analiza mecanismelor care fac ca o societate si o economie sa fie mai functionale, mai performante decit altele. El considera ca institutiile statului dar si cele private, fie ele din zona afacerilor sau din aceea a ONG-urilor, nu pot functiona bine, eficient, decit atunci cind exista in societatile respective o solida cultura a increderii. Maniera sa de a vedea lucrurile era o abatere considerabila de la obisnuitele grile de analiza care contrapuneau stinga dreptei, statului piata libera si tocmai de aceea a stirnit in jurul ei destule dezbateri pro si contra. Mai ales ca Fukuyama trecea de la considerente generale la scheme de analiza si clasificari care, prin forta lucrurilor, nu puteau sa nu stirneasca polemici aprinse. Spre exemplu, el vorbea despre tari in care exista un grad ridicat de incredere", precum Statele Unite, Germania, Japonia, si altele ca Italia, Franta sau Coreea in care, din contra exista un deficit de incredere.

    Realitatea este ca pe termen mediu si lung unele dintre aceste teze, dar si altele avansate de Francis Fukuyama, cu precadere cea expusa la inceputul anilor 1990 in volumul The End of History and the Last Man" care prezicea triumful absolut al sistemului democratiei de piata de tip occidental, au fost serios infirmate. Din contra, am asistat din anul 2000 incoace la o resurgenta masiva a fundamentalismului islamic care a alimentat o explozie fara precedent a terorismului international. In mod asemanator unii ar putea spune privind la actualul cvasi-colaps al sistemului financiar global, pentru care Wall Street-ul este in general considerat in mare masura responsabil, ca metodele sale de clasificare a tarilor dupa nivelul de incredere din societatile respective sint cel putin discutabile.

    Cu toate acestea, ideea sa privind importanta cruciala  a increderii ca ingredient esential pentru buna functionare a institutiilor, a economiei, a societatii in general, este astazi mai actuala ca niciodata. Dizolvarea unor repere fundamentale a creat la nivel mondial un enorm grad de incertitudine, motiv pentru care mai toate prognozele avansate pe diferite meridiane si paralele sint privite cu mare suspiciune. Asta inseamna, intre altele, dupa cum recunoaste cu mare franchete intr-un interviu publicat recent in saptaminalul german Der Spiegel" James Wolfensohn, fostul presedinte al Bancii Mondiale, ca nimeni nu stie de fapt cind vom iesi din criza. Pentru ca, desi de exemplu echipa de consilieri pe probleme economice a noului presedinte american Barcak Obama cuprinde personalitati dintre cele mai competente si respectate din acest domeniu, provocarea intelectuala careia trebuie sa i se  faca fata depaseste in amploare pe toate celelalte cu care lumea s-a confruntat dupa cel de-al doilea razboi mondial. „Nu am mai avut parte de un asemenea nivel de incertitudine din anii '30 incoace. Nu e vorba de o ajustare severa ca in anii 80, ci de un adevarat cutremur", spune Wolfenshon.

    Acest tip de discutie nu e deloc una teoretica. Gradul inalt de incertitudine afecteaza totul in jurul nostru, de la prognozele bugetare si sansele persoanelor fizice sau ale firmelor de a lua impumuturi bancare pina la deciziile de a face disponibilizari. Sigur, cifrele, datele statistice arata peste tot in jurul nostru prost. Exporturile Germaniei au fost in noiembrie cu 10 procente mai mici, productia industriala a scazut cu peste 3 procente in toate marile economii europene, iar in Statele Unite asistam la cea mai mare crestere a somajului din 1946 incoace. Si cu toate acestea poate mai grav decit astfel de mesaje sumbre e faptul ca asistam la o prabusire generala a increderii. In stat, in institutii general, in conducerea companiilor, in liderii politici.

    Deloc surprinzator si Romania acuza din plin fenomenul, mai ales ca societatea romaneasca a avut dintotdeauna un deficit major de repere. Chiar si pe cele putine care au existat la un moment dat le-am forfecat, le-am distrus, cu un entuziasm demn de o cauza mai buna. Iar partea proasta este ca acest aspect fundamental pare sa fie ignorat cu desavirsire in continuare de catre cei care fac parte din ceea ce de regula numim establishment. Si mass media care continua sa esueze nonsalant in subicte minore, dar mai ales clasa politica dau dovada de o lamentabila incapacitate de a intelege provocarea enorma cu care ne vom confrunta in perioada urmatoare: poate un an, poate doi, poate zece sau chiar mai multi.

    Ploia de ordonante guvernamentale poate bune in intentie, dar prost gindite si mai ales comunicarea publica execrabila au erodat deja periculos nivelul de credibilitate al guvernului Boc. In vremuri atit de tulburi cind e foarte probabil ca toate prognozele privind bugetul la care se tot face referire mecanic de citeva zile bune sa fie sever infirmate, cind multe proiecte publice si private vor fi inevitabil compromise, e mult mai indicat sa pastrezi un capital de credibilitate substantial la nivelul executivului mai degraba decit sa incerci sa dai publicului impresia ca acolo, la virf, se actioneaza in forta recurgind la un bombardament de masuri pripite si in mod inerent gindite in fuga. Si semnele sint foarte proaste in continuare. Am avut deja o mostra puternic mediatizata: numirea controversata a lui Virgil Ardelean in fruntea serviciului de informatii din Ministerul de Interne. Pentru ca impresia generala plecind de la ceea ce se stie deja din culisele legat de batalia nominalizarilor pe diferite functii de conducere din administratia centrala dar si din „descentralizate" e aceea ca clasa politica romaneasca pare desprinsa cu totul de realitate. Nu doar pentru ca toti cei care se bat pe functii nu par sa realizeze in ce cosmar vor intra, ci si pentru ca, in ansamblu, multi dintre liderii politici de la centru si din teritoriu nu inteleg cit e de important sa dispui de un minimum capital de incredere intr-o astfel de perioada. Din pacate, pretul va fi platit la pachet, deopotriva de guvernanti si guvernati.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri