anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi

sambata, 11.07.2020

Contagiune si domino in lumea araba

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Miscarile populare izbucnite in ultimele saptamini in lumea araba ar putea reprezenta startul unui proces amplu si semnificativ de schimbare politica la nivel regional. Chiar daca a vorbi despre un "1989 arab" este prematur si probabil inadecvat, ispita comparatiei este prea puternica. Manifestatiile de protest din Egipt si, ulterior, explozia de bucurie ce a urmat inlaturarii de la putere a presedintelui Hosni Mubarak au fost prezentate de mass media in tonuri ce aminteau de momentul prabusirii comunismului in Europa de Est. Adesea involuntar,  experienta anului 1989 defineste intrebarile, angoasele si sperantele observatorilor, ca de altfel si pe cele ale actorilor, din spatiul arab.

    Daca ne oprim la timp si nu ducem analogia catre zone nerationale, ea se poate dovedi utila pentru formularea unor intrebari interesante. In acest moment exista o multitudine de astfel de teme de gindire. Probabil ca, in timp, unele dintre ele vor isi vor pierde semnificatia, altora evenimentele le vor oferi raspunsuri rapide si, in fine, citeva vor ramine nesolutionate - si tocmai de aceea vor atrage atentia teoreticienilor.

    In primul rind, este evident ca asistam la un efect de contagiune, la fel ca in Europa de Est acum douazeci si doi de ani. Dar avem oare de a face si cu un efect de tip domino, la fel de puternic? Contagiunea se refera in primul rind la societatea civila, si e de asteptat sa vedem o mobilizare tot mai mare in strada, in mai multe tari arabe. Insa efectul de domino ar putea sa nu apara, in primul rind pentru ca regimurile autocratice din acest spatiu sint produse interne, iar nu creatii ale vreunei superputeri dominante. Ele si-au construit legitimitatea in moduri diferite, si tot in moduri diferite si-au erodat-o. In plus, nu a existat vreun "model exemplar" de tip URSS, al carui faliment sa zguduie din temelii o intreaga regiune si sa submineze increderea elitelor nedemocratice ca se pot mentine la putere.

    O a doua intrebare interesanta este daca vulnerabile in fata acestui val popular vor fi doar despotismele laice "modernizatoare" sau si alte categorii de autocratii arabe. Pina acum, in afara de Tunisia si Egipt, miscari populare semnificative s-au facut simtite in Yemen si Algeria, tari care apartin, in sens larg, aceleiasi categorii. Vom vedea in ce masura unele monarhii traditionale care in ultimii ani au facut eforturi de modernizare si liberalizare limitata, precum Iordania si Maroc, vor fi supuse unor presiuni similare. Deocamdata, criza pare sa afecteze nu autocratiile arabe in ansamblul lor, ci mai ales regimurile care au (au avut) la baza ingemanarea dintre armata si diverse variante de socialism sau "progresism" nationalist.

    Miscarile de protest au fost declansate pe fondul unor dificultati economice ce au provocat nemultumiri la nivelul strazii arabe, astfel ca va fi interesant de urmarit daca ele se vor limita la grupul statelor mai sarace, din punct de vedere al venitului national per capita. Se stie ca petrolul si gazele naturale au furnizat monarhiilor traditionale din Golf (prea putin dispuse la liberalizare) mijloacele cu ajutorul carora elitele au cumparat, practic, loialitatea supusilor. Nu putem sti inca daca actualul val de mobilizare va afecta si populatia din aceste tari, pentru moment probabilitatea fiind una foarte mica. Tot in acest context pot fi analizate perspectivele reduse de schimbare in Libia si chiar Sudan. Pe de alta parte, in Algeria, o tara ce a inceput relativ recent sa se bucure de "rentele" din exporturi de petrol si gaze, regimul lui Abdelaziz Bouteflika pare decis sa foloseasca aceste resurse pentru a calma o presiune populara pe care in mod evident o subestimase.

    Evenimentele din ultimele saptamini si perspectivele repetarii lor ne duc cu gindul si la traditiile de implicare ale fortelor armate. In cazul Egiptului s-a vazut ca militarii au renuntat sa mai sprijine un regim nepopular, preferind sa-si mentina prestigiul in societate si, desigur, sa-si rezerve un rol de arbitru in procesul de tranzitie. In Algeria, insa, unde fortele armate au fost implicate in reprimarea islamistilor in anii 1990, chiar si astazi sansele unei brese decisive intre armata si conducerea politica  par mai mici. Si in privinta Yemenului sau Sudanului se pot face aprecieri similare. Astfel ca, pina la urma, presupunind ca efectul de contagiune se va intari (cel putin in rindul dictaturilor modernizatoare de care vorbeam mai sus), nu este exclus ca un raspuns brutal eficient coordonat sa  poata evita sau amina deznodamintul. Consecintele politice pe plan international ar fi deosebit de neplacute pentru guvernul respectiv, insa nu inseamna ca acesta nu ar putea supravietui: avem exemplul sudanez, cu presedintele Omar al-Bashir "beneficiar" al unui mandat de arestare emis de tribunalul penal international, pentru crimele din provincia Darfur.

    Din experienta ultimelor saptamini, se poate concluziona ca provocarea adresata regimului a fost mai puternica acolo unde societatea civila a fost capabila sa-si dezvolte un grad mai pronuntat de autonomie, adica in enclavele mai "moderne". De altfel, tocmai aceasta a facut ca tiparul revoltelor din Tunisia si Egipt sa se asemene oarecum cu cel est-european, din 1989. Dar aceasta justifica adoptarea unei linii mai sceptice in privinta sanselor de schimbare in tari mai putin avansate pe drumul modernizarii, cum ar fi Sudanul sau Yemenul, in acelasi timp indicind Algeria drept potential  teatru de confruntare, in viitorul apropiat.

    In functie de ceea ce se va petrece in urmatoarele saptamini in Algeria, vom vedea in ce masura ne aflam sau nu intr-o logica a dominoului. Oricum, se stie foarte bine ca aceasta metafora a servit bine in ilustrarea prabusirii autocratiilor, dar constructia democratica are nevoie de altfel de modele de gindire. Deocamdata, discutia pe aceasta tema nici macar nu a inceput.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Binele propriu şi răul altora

    Nicolae GRECU

    Binele propriu şi răul altora

    La fel ca predecesoarea sa de acum 46 de ani, Politehnica actuală nu vrea degringolada unei glorii de altădată, ci propria-i salvare.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Eugen MUNTEANU

    Berlin, Normannenstraße, 15 ianuarie 1990 (II)

    Autorul continuă relatarea, începută în episodul trecut, a unui eveniment istoric unic, la care a avut şansa să participe, ca martor: luarea cu asalt, de către manifestanţi, a sediului central al Securităţii din fosta Germanie comunistă (RDG).

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    pr. Constantin STURZU

    Atunci pustnicul a luat binecuvântare de la proxenet

    Poate un creştin, în lume fiind, să ajungă la măsura sfinţeniei? Desigur, nimic nu-l împiedică. Mărturie ne sunt sinaxarele şi nu numai. Dar cineva care trăieşte în păcate grele poate săvârşi fapte comparabile cu cele ale unui pustnic care trăieşte în rugăciune şi în asceză aspră? Greu de închipuit aşa ceva. 

    Nostalgii

    Alexandru CĂLINESCU

    Nostalgii

    Toată zona - cartierul se numeşte La Goutte d Or - e de altfel multietnică. E aglomeraţie şi pe trotuare, şi pe stradă. Când ajung la Barbès autobuzele se târâie, se produc ambuteiaje îngrozitoare, rişti - dacă mergi la Gara de Nord - să pierzi trenul. Întreg cartierul rămâne o enclavă, musulmană şi africană, în plin Paris. O enclavă care avea, în Tati, un punct de reper...

    pulspulspuls

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Cum s-a votat la partidoi, în spatele uşii încuiate!

    Pentru că ieri am rămas restanţi în ce priveşte votul din forul de conducere al filialei în privinţa desemnării noului candidat la premărie, în persoana madamei cu Camelii, haideţi să vă amărâm olecuţă sâmbăta de dimineaţă cu chestiuni sălcii ale politichiei. 

    Caricatura zilei

    Probleme între frați

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Îi datoram multe coronavirusului. A reusit sa-i aduca pe români înapoi în tara si a putut sa le înve (...)

    Linkuri

    Alte ziare locale

      Intrebarea zilei

      Relaxarea condițiilpr de deplasare în starea de alertă va duce la:

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.