Contagiune si domino in lumea araba
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

miercuri, 22.09.2021

Contagiune si domino in lumea araba

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +

    Miscarile populare izbucnite in ultimele saptamini in lumea araba ar putea reprezenta startul unui proces amplu si semnificativ de schimbare politica la nivel regional. Chiar daca a vorbi despre un "1989 arab" este prematur si probabil inadecvat, ispita comparatiei este prea puternica. Manifestatiile de protest din Egipt si, ulterior, explozia de bucurie ce a urmat inlaturarii de la putere a presedintelui Hosni Mubarak au fost prezentate de mass media in tonuri ce aminteau de momentul prabusirii comunismului in Europa de Est. Adesea involuntar,  experienta anului 1989 defineste intrebarile, angoasele si sperantele observatorilor, ca de altfel si pe cele ale actorilor, din spatiul arab.

    Daca ne oprim la timp si nu ducem analogia catre zone nerationale, ea se poate dovedi utila pentru formularea unor intrebari interesante. In acest moment exista o multitudine de astfel de teme de gindire. Probabil ca, in timp, unele dintre ele vor isi vor pierde semnificatia, altora evenimentele le vor oferi raspunsuri rapide si, in fine, citeva vor ramine nesolutionate - si tocmai de aceea vor atrage atentia teoreticienilor.

    In primul rind, este evident ca asistam la un efect de contagiune, la fel ca in Europa de Est acum douazeci si doi de ani. Dar avem oare de a face si cu un efect de tip domino, la fel de puternic? Contagiunea se refera in primul rind la societatea civila, si e de asteptat sa vedem o mobilizare tot mai mare in strada, in mai multe tari arabe. Insa efectul de domino ar putea sa nu apara, in primul rind pentru ca regimurile autocratice din acest spatiu sint produse interne, iar nu creatii ale vreunei superputeri dominante. Ele si-au construit legitimitatea in moduri diferite, si tot in moduri diferite si-au erodat-o. In plus, nu a existat vreun "model exemplar" de tip URSS, al carui faliment sa zguduie din temelii o intreaga regiune si sa submineze increderea elitelor nedemocratice ca se pot mentine la putere.

    O a doua intrebare interesanta este daca vulnerabile in fata acestui val popular vor fi doar despotismele laice "modernizatoare" sau si alte categorii de autocratii arabe. Pina acum, in afara de Tunisia si Egipt, miscari populare semnificative s-au facut simtite in Yemen si Algeria, tari care apartin, in sens larg, aceleiasi categorii. Vom vedea in ce masura unele monarhii traditionale care in ultimii ani au facut eforturi de modernizare si liberalizare limitata, precum Iordania si Maroc, vor fi supuse unor presiuni similare. Deocamdata, criza pare sa afecteze nu autocratiile arabe in ansamblul lor, ci mai ales regimurile care au (au avut) la baza ingemanarea dintre armata si diverse variante de socialism sau "progresism" nationalist.

    Miscarile de protest au fost declansate pe fondul unor dificultati economice ce au provocat nemultumiri la nivelul strazii arabe, astfel ca va fi interesant de urmarit daca ele se vor limita la grupul statelor mai sarace, din punct de vedere al venitului national per capita. Se stie ca petrolul si gazele naturale au furnizat monarhiilor traditionale din Golf (prea putin dispuse la liberalizare) mijloacele cu ajutorul carora elitele au cumparat, practic, loialitatea supusilor. Nu putem sti inca daca actualul val de mobilizare va afecta si populatia din aceste tari, pentru moment probabilitatea fiind una foarte mica. Tot in acest context pot fi analizate perspectivele reduse de schimbare in Libia si chiar Sudan. Pe de alta parte, in Algeria, o tara ce a inceput relativ recent sa se bucure de "rentele" din exporturi de petrol si gaze, regimul lui Abdelaziz Bouteflika pare decis sa foloseasca aceste resurse pentru a calma o presiune populara pe care in mod evident o subestimase.

    Evenimentele din ultimele saptamini si perspectivele repetarii lor ne duc cu gindul si la traditiile de implicare ale fortelor armate. In cazul Egiptului s-a vazut ca militarii au renuntat sa mai sprijine un regim nepopular, preferind sa-si mentina prestigiul in societate si, desigur, sa-si rezerve un rol de arbitru in procesul de tranzitie. In Algeria, insa, unde fortele armate au fost implicate in reprimarea islamistilor in anii 1990, chiar si astazi sansele unei brese decisive intre armata si conducerea politica  par mai mici. Si in privinta Yemenului sau Sudanului se pot face aprecieri similare. Astfel ca, pina la urma, presupunind ca efectul de contagiune se va intari (cel putin in rindul dictaturilor modernizatoare de care vorbeam mai sus), nu este exclus ca un raspuns brutal eficient coordonat sa  poata evita sau amina deznodamintul. Consecintele politice pe plan international ar fi deosebit de neplacute pentru guvernul respectiv, insa nu inseamna ca acesta nu ar putea supravietui: avem exemplul sudanez, cu presedintele Omar al-Bashir "beneficiar" al unui mandat de arestare emis de tribunalul penal international, pentru crimele din provincia Darfur.

    Din experienta ultimelor saptamini, se poate concluziona ca provocarea adresata regimului a fost mai puternica acolo unde societatea civila a fost capabila sa-si dezvolte un grad mai pronuntat de autonomie, adica in enclavele mai "moderne". De altfel, tocmai aceasta a facut ca tiparul revoltelor din Tunisia si Egipt sa se asemene oarecum cu cel est-european, din 1989. Dar aceasta justifica adoptarea unei linii mai sceptice in privinta sanselor de schimbare in tari mai putin avansate pe drumul modernizarii, cum ar fi Sudanul sau Yemenul, in acelasi timp indicind Algeria drept potential  teatru de confruntare, in viitorul apropiat.

    In functie de ceea ce se va petrece in urmatoarele saptamini in Algeria, vom vedea in ce masura ne aflam sau nu intr-o logica a dominoului. Oricum, se stie foarte bine ca aceasta metafora a servit bine in ilustrarea prabusirii autocratiilor, dar constructia democratica are nevoie de altfel de modele de gindire. Deocamdata, discutia pe aceasta tema nici macar nu a inceput.


    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    AUKUS: o ofertă de nerefuzat

    Lucian DÎRDALA

    AUKUS: o ofertă de nerefuzat

    Este greu de crezut că relaţia instituţională a UE cu Australia va rămâne aceeaşi, în condiţiile în care Franţa ar putea bloca în Consiliu viitorul acord de liber schimb, aflat în faza finală a negocierilor.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Lecţia 9/11

    Florin CÎNTIC

    Lecţia 9/11

    Deşi, pentru români, 11 septembrie ar fi trebuit să rămână în istorie drept data cuceririi Plevnei (în 1877), noi nu vom putea uita, totuşi, ziua de 11/09 a anului 2001. Poate nu ar fi rău să medităm la sângeroasa lecţie care a fost servită atunci lumii civilizate.

    După liceul militar

    Radu PĂRPĂUȚĂ

    După liceul militar

    ... Am venit cu coada între picioare de la liceul militar. Am pierdut un an. De ce? S-a întâmplat aşa (dar eu nu cred că s-a întâmplat, am aproape convingerea că a fost premeditat, să mă înveţe minte să nu mă mai retrag de la măreţul liceu) pentru că s-a întârziat cu trimiterea situaţiei mele la învăţătură de la liceul milităros. În aceste condiţii, directorii de la liceele din Iaşi nu au acceptat să mă înscriu. Tata a încercat la mai multe licee - nimic.

    Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

    Alex VASILIU

    Rarităţi la Festivalul „George Enescu”

    Concertele ordonate vineri, sâmbătă, duminică şi luni au prilejuit audiţii unice pentru că opus-urile prezentate ajung extrem de rar sau nu ajung deloc pe scenele noastre de concert. Un prim argument a aparţinut ansamblului Les Dissonances, avându-l ca dirijor şi solist la vioară pe David Grimal.

    pulspulspuls

    Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

    Una vorbeşte la Bucale, alta gavareşte pentru noi în târg...

    Dom’le, oare ce mănâncă, ce bea, sau poate ce fumează dom’ premare Mihăiţă de le serveşte cu atâta nonşalanţă prin interviuri din afara Iaşului încât îngheaţă apele, nu alta, dar parcă îi ia şi pe toţi de gogomani, imaginându-şi că nu ştie lumea ce şi cum? 

    Caricatura zilei

    George, prietenul paharului

    Editia PDF

    Bancul zilei

    - Ioane, ce tot strâmbi din nas la sarmalele mele? Nu sunt bune? - Ba da, Marie, sunt bune, dar toti ceilalti din sala de (...)

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.