Cu D.I. Suchianu despre ris (I)
anunturi
Eurotrip
grandchef
anunturi
Bolta rece
anunturi
metalco

Cu D.I. Suchianu despre ris (I)

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Cu Petru Comarnescu si Barbu Brezianu, D.I.
    Suchianu inchidea o triada stralucita, numind
    acea Romanie veche si adevarata (cu care,
    probabil, nu ne vom mai intilni...). Ei bine,
    triada aceasta onora proaspata revista
    "Cronica" a anilor 70, cu incintatoarele lor
    texte, mie revenindu-mi placuta misie de a tine
    legatura cu cei trei fabulosi bucuresteni. A caror
    generoasa atentie ma flata la maximum. Cum
    altfel, cind stiam (in secret! secretul
    mizerabililor ani 70) in ce companie se aflasera
    ei inaintea razboiului: Eliade, Cioran, Ionescu,
    Vulcanescu, Noica! Daca pe primii doi ii
    intilnisem deja, pe Suchianu inca nu.
    In vara lui 1973, facindu-mi ritualul tur al
    Mamaiei, ma apropii de terenul de tenis de la
    "Central" si pe cine vad: pe inca junele
    Caramitru, facind partida cu... cu... trasnet!, nu
    putea fi decit Suchianu! Suchianu era. 78 de
    ani!!! La mingile prea laterale, plasate parsiv de
    Pino, seniorul nu se mai ducea, in schimb,
    jocul pe mijloc arata un Suchianu care se
    vedea ca stiuse bine sportul protipendadei
    interbelice. Placerea regasirii... fizice (dupa cea
    prin posta) si... si... trasnita-mi idee de a-l ruga
    pe scaparatorul senior al scrisului despre
    cinema (fost Internatist iesean, apoi colosal
    bucurestean) sa-mi raspunda la, nici mai mult,
    nici mai putin, zece intrebari despre... ris.
    Incitat, se vede, si de portretul ce i-l facuse
    Ionel Teodoreanu in fascinanta lui "Masa a
    umbrelor": "... Si bucuresteanul Suchianu a
    trecut de citeva ori prin redactie, elegant,
    sportiv, ruginiu, cret, clipicios, graseindu-si
    teoriile si paradoxele (cu sorbituri intermitente
    ca de supa), foarte pitoresc, uneori parodiant
    hazos, alteori frenetic, facind scena din locul
    lui, - ceilalti, in raport cu el, devenind sala,
    adica spectatori. Asa e Suchianu: un om-
    spectacol pe care unii il aplauda, iar altii nu.
    Profesorul Ibraileanu il asculta cu interes".
    Asadar, 10 intrebari si tot atitea raspunsuri
    despre ceva tare, dincolo de regimuri (mai mult
    sau mai putin crunte si incruntate) - nu face
    riduri, nu ingrasa, nu slabeste. Nu imbatrineste.
    Dovada: valabilitatea lui si dupa, iata, 30 de ani.
    In aceeasi luna de plaja.
    - Cind ati pus prima oara mina pe o racheta
    de tenis va placea sa rideti?
    - La prima vedere, intrebarea pare absurda. Ce
    legatura poate exista intre ris si tenis? Daca
    insa ne gindim bine, descoperim o legatura
    foarte strinsa; Marta Bibescu imi povestea
    odata cum prietenul ei Alfons al XIII-lea, fostul
    rege al Spaniei, ii explica de ce ii place lui sa
    joace tenis: "Ori de cite ori pocnesc in plin cu
    racheta, imi inchipui ca l-am pleznit in cap pe
    Quinone de Leon, sau pe Prima de Riviera
    (sfetnicii majestatii sale)". Orice om are
    momente cind regreta ca nu poate sa bata mar
    pe aproapele sau, cind totusi o face, aproape
    intotdeauna pumnii si palmele sint insotite de
    niste strigate de victorie, care-s una din formele
    risului. In genere, orice reusita grea e
    intovarasita de acest ris al izbindei. Aristot
    chiar asa definea risul: acompaniamentul vocal
    al triumfului. Alti filozofi spun ca risul e
    manifestarea unui sentiment de superioritate. E
    cam acelasi lucru cu teoria triumfului. Alta
    teorie, aceea a surprizei, este inrudita cu
    celelalte doua. Sintem surprinsi de cit de abili
    sau destepti am fost. Aduceti-va aminte: la
    teatru, sau la film, cind eroul spune ceva mai
    intortocheat si sala, dupa o lunga pauza,
    pricepe, atunci sala intreaga incepe sa rida, ba
    chiar sa aplaude. Se aplauda pe sine, ca a
    priceput, ca nu e chiar asa de timpita cum s-ar
    crede.
    - Risul are virsta? Intr-o viata de om
    imbatrineste, se preface in altceva?
    - Da. Are virsta. Copilul ride tot timpul. Pentru
    ca el triumfa tot timpul. Copilul e un depozit de
    prea-plin de energie. Copilul se simte toata
    vremea miliardar. Iata de ce risul lui nu are
    continut de idei, de sensuri. Este triumful gol si
    pur. Pe cind la adult trebuie o ocazie precisa,
    care sa-i dea ideea ca el, personal, este mai
    ceva decit altcineva. Si mai e si o a treia virsta.
    Aceea a babalicului zaharisit, care ride des,
    ride incet dar sigur, tocmai pentru ca nu
    pricepe nimic, dar nu-i pasa, si aceasta
    nepasare este si ea o forma de victorie, de
    triumf asupra dificultatilor existentei.
    - Risul intra in vacanta?
    - O mama venise cu plodul la un teatru de
    papusi. Din cind in cind se rastea la progenitura
    si-i spunea: - Rizi, fir-ai al dracului, distreaza-te,
    pacatosule, c-am dat un pol pe bilet!
    Exista si asta. Hotarirea, orice s-ar intimpla, sa
    rizi, sa te distrezi. Este psihologia vacantei.
    Ridem expr? si de orisice. Reusim s-o facem,
    pentru ca in vacanta, in excursie, in vilegiatura
    sintem multi. Si risul e teribil de contagios. Cind
    imi faceam armata, camaradul meu, tenorul
    Emil Marinescu, organiza partide de ris
    artificial. La restaurant, incepea sa rida,
    bolborosind un text incomprehensibil. Ridea
    tare, variat, crescendo si fara oprire. In citeva
    minute, tot localul se tavalea de ris, isi dadea
    palme pe spinare unul altuia, ca la fotbal.
    Habar n-avea nimeni de ce ride, dar se tineau
    toti cu miinile de burta. Este exagerarea risului
    colectiv si fara continut de idei pe care,
    instinctiv, il practicam in timpul vacantei. Bine ii
    zice vacanta. Adica vacuum, gol, vid.
    - Va place jocul? Daca da, ce regula ii
    impuneti?
    - Dar cui nu-i place jocul? E curios ca in
    romaneste avem mai multe verbe despre joc: a
    juca (poker, sau la bursa); a te juca (cu o
    jucarie oarecare, fizica sau intelectuala, cu un
    "gadget" sau cu persoana altuia); apoi este
    verbul a-ti bate joc, si chiar a bat-joc-ori,
    culminatia sentimentelor de triumf si
    superioritate; in sfirsit este sensul de
    joc#dans, forma tipica a iutirii de sine,
    echivalent pedestru al destinderii vocale a
    risului, a topai de bucurie, este pur si simplu a
    ride cu picioarele. Este apoi sensul actoricesc:
    a juca un rol, a te preface (in fond a trage pe
    sfoara).
    Dar dintre toate aceste sensuri, cel mai
    interesant, mai profund e acela de a juca ceva,
    adica a accepta o lege noua care chiar se si
    numeste "regula jocului". O regula alta decit
    cea a vietii curente. O regula mult mai stricta,
    mai neiertatoare. In viata reala, violarea legii
    scapa, vai, asa de des nepedepsita. Pe cind la
    joc, orice calcare se pedepseste pe loc, chiar si
    cind esti Smith sau Nastase. Orice out sau
    fileu se pedepseste pe loc, fara apel. La fiecare
    schimb de mingi avem un pedepsit.
    Si totusi, in ciuda acestei rigori draconice,
    aceasta regula a jocului e o liberare. Caci este
    alta. Este una noua, alta decit cea a vietii
    curente, alta decit anosta monotona,
    plicticoasa regula din viata reala. Asa ca, cu
    toata rigoarea ei, regula jocului e o evadare, o
    destindere. S-apoi ai ales-o tu. S-apoi o poti, tot
    tu, da dracului, cind vrei.
    - Cine v-a facut cel mai mult sa rideti?
    - Doi autori: Woodhouse si Caragiale. Citind pe
    primul, singur in odaie, ma pomeneam lasind
    cartea din mina si rizind cu hohote. Caragiale si
    el imi provoca asemenea lungi si solitare
    accese. De ce? Pentru ca ambii acesti autori au
    descris ceea ce ne place noua cel mai mult. Au
    zugravit pe prosti. Pe prostul complex, activ si
    organizat. Spectacolul timpeniei omenesti ne
    face sa credem ca noi, din contra, nu sintem
    tocmai asa. Si aceasta descoperire ne umple
    de fericire, ne iuteste si se face sa izbucnim in
    ris.
    Val GHEORGHIU

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Temă

    Cătălin ONOFREI

    Temă

    Test de reflecţie cognitivă: deliberare versus intuiţie.

    Filmuletul zilei

    opinii

    Epilare inghinală

    Briscan ZARA

    Epilare inghinală

    Sunt multe studii despre cum afectează psihologia omului ceea ce vedem, auzim, simţim din exterior. La fiecare întindere de coardă are loc o excitare a neuronilor care provoacă senzaţii neplăcute persoanei, dar dacă lucrurile se repetă, neplăcerea dispare încetul cu încetul şi apare o oarecare toleranţă la acea senzaţie, poate chiar e înlocuită cu plăcere. Nu mai eşti afectat, nu te mai impresionează în sens rău. Asta nu înseamnă că devii mai puternic, ci mai nesimţit, mai rigid, mai greu impresionabil.

    Ocupare, şomaj şi câştiguri salariale în judeţul Iaşi

    Ciprian IFTIMOAEI

    Ocupare, şomaj şi câştiguri salariale în judeţul Iaşi

    Articolul din această săptămână, ceva mai tehnic decât precedentele, demonstrează cu date statistice că, înainte de declanşarea pandemiei de COVID-19, nu a existat o criză a forţei de muncă în judeţul Iaşi.

    New York, metropola vizionară

    Mihai DORIN

    New York, metropola vizionară

    Conduita americană în raport cu celelalte civilizaţii ale lumii are şi o inevitabilă dimensiune imperială, însă felul în care ei au înţeles să valorifice cultura, rafinamentul, patriotismul, şi, nu în ultimul rând banii cetăţenilor în serviciul public, mărturiseşte despre măreţia naţiunii şi despre spirit vizionar. Pentru că în niciun alt loc din lume, patrimoniul cultural nu s-a îmbogăţit precum în America, prin râvna şi voinţa liberă a cetăţenilor educaţi şi prosperi. Statul este doar managerul acestui concept cultural.

    pulspulspuls

    Costel l-a bătut pe Măricel ca pe fasole. Iacătă ce scor de maidan: 11 la 6!

    Costel l-a bătut pe Măricel ca pe fasole. Iacătă ce scor de maidan: 11 la 6!

    Băbăetee băă, pfiu, pfiuu, pfiuuuu.... Ia’n fiţi atenţi aicea la băiatu’ pe ce se mai cheltuie bănuţul ieşenilor, că poate pe asta nu o ştiaţi! 

    Caricatura zilei

    Urna

    Editia PDF

    Bancul zilei

    Parintele Vasile a strâns 5 ani bani pentru clopotnita, dar nu i-au ajuns decât pentru un BMW.  

    Parteneri

    Alte publicatii

      Intrebarea zilei

      Sute de persoane au ieșit în stradă pentru a protesta împotriva resticțiilor legate de COVID. Care ar trebui să fie pasul următor?

      vezi raspunsuri

      Copyright 2006-2020 © Ziaruldeiasi.ro Toate drepturile rezervate.