Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

vineri, 29.03.2024

CU OCHII PE HARTA: Ultima iluzie

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Economia este definita de unii autori contemporani ca "stiinta a incertitudinii". Dupa parerea lui Pascal Bruckner, de pilda, ea ar trebui sa predea discursul oracular, arta de a nu spune nimic precis sau verificabil, iar economistii s-ar ocupa cu rationalizarea aleatoriului, cu anestezierea clientilor si cu intretinerea unei aparente de logica in haosul pe care-l administreaza. Victimele economiei ar fi "victime curate", obiecte ale unor mecanisme abstracte, ale unor forte invizibile, de care nimeni nu se poate face raspunzator...
    In ce priveste mondializarea, ea ar reprezenta, inainte de orice, o schimbare de scara, de intensitate, de celeritate. Ea desemneaza momentul istoric in care pamintul devine constient de limitele sale, iar oamenii de interdependenta lor, in fata careia nimeni nu mai este la adapost. In profunzime, insa, ea pare sa reprezinte "ultima iluzie a iluminismului" (William Pfaf), ea contine - sarjeaza ironic Bruckner - un cuvint in plus (monde), pentru ca nu atinge pe toata lumea cu binefacerile sale propovaduite, cita vreme doar 10% din populatia lumii detine 70% din bunurile si serviciile disponibile, 65% nu au telefon, iar 40% nu au nici macar curent electric. Dar "generatia papagal" bagatelizeaza totul. Bin Laden a devenit deja papusa, este prezent pe tricouri si va sfirsi ca efigie la Disneyland...
    Omenirea poate sa se astepte in continuare la surprize majore. Oamenii au moduri de viata diferite. "Modul de viata american nu este negociabil", spunea presedintele George Bush senior. La fel pot spune si altii. Cind vrei sa impui altora modul tau de viata, conflictul e deschis. America actuala intruchipeaza cel mai bine modernitatea sub toate aspectele sale, de la cele mai bune la cele mai rele, adaugind un plus de nebunie si de visare: credinta ca totul e posibil. De aceea ea exercita cea mai mare putere de seductie, dar si repulsia cea mai mare, oripileaza si farmeca in egala masura. Apropo de disputa franco-americana actuala, Pascal Bruckner sintetiza superb: "Ecuatia americana: fericirea pentru toti plus optimismul istoric. Ecuatia franceza: cultura placerilor plus scepticismul rational. Cea dintii degenereaza uneori in intreprinderea nebuneasca, cea de a doua in paralizie" (Mizeria prosperitatii, Buc., Ed. "Trei", 2003, p. 69). Intrebarea este: e poate ridica America la inaltimea misiunii pe care si-a atribuit-o? Imbatata de reusitele sale, ea nu trebuie sa uite ca "cel mai mare dusman al succesului e chiar succesul" (David Landes).
    "Crestinism si secularism, credinta si ratiune, teologie si politica, Biserica si Stat decad impreuna, odata cu pierderea sperantei si perceptiei unui timp liniar, orientat evolutiv si eshatologic in favoarea unei religiozitati si intelepciuni atemporale, apolitice, cosmopolite si privatizate. Acestea nu mai sint orientate comunitar pe axa verticala transcendent-imanent sau temporala trecut-viitor, ci individualist si strict imanent pe axa orizontala sens-nonsens, viata-moarte, sanatate-boala, eu-noneu, imaginar-real etc., noile teorii si practici religioase marcind de fapt decesul comun al istoriei, crestinismului, filosofiei si politicului" (Ioan Ica jr, "Gindirea sociala a Bisericii", Ed. Deisis, Sibiu, 2002, p. 489).
    Intr-un context cum e cel actual, secular-postmodern, pluralist, viitorul va apartine acelei sau acelor religii care vor fi mai active spiritual, moral, social, cultural si chiar politic, neizolindu-se de lume, ci devenind sufletul acesteia, participind plenar la viata acesteia, nu numai denuntind derivele sale, ci realizind o mutatie spirituala autentica a umanului, asa cum va voi Dumnezeu.
    In ce ne priveste si ca religie si ca societate, abia iesiti din comunism, am fost aruncati direct in viltoarea lumii postmoderne, a procesului de globalizare, cu toate solicitarile si implicatiile sale, fara sa fi asimilat forma clasic-liberala a capitalismului, fara sa fi insusit prea bine o etica specifica a muncii si a raspunderii, a initiativei si concurentei, astfel incit deruta e vizibila, ne repliem apatic pe de o parte pe alta, ne lasam sedusi de tot felul de himere si repetam greseli care puteau fi evitate. Avem inca nevoie de o reforma profunda si nu de tot soiul de mimetisme. Dar nici nu trebuie sa ascultam orbeste noua evanghelie a mondializarii. Trebuie sa ne gasim locul si personalitatea. Biserica noastra este inca inadaptata la amploarea provocarilor actuale, izolata, bintuita de fantasme, nostalgii si reverii paseiste, are nevoie de o resurectie din interior pentru a putea oferi acel suflu spiritual si social autentic novator de care avem atita nevoie.
    Tiberiu BRAILEAN

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Pavel LUCESCU

    Cine profită de madam Şoşoacă

    Campania care urmează la Iaşi nu trebuie să devină un circ de tip Şoşoacă, decât dacă vrem să ne batem joc de viitorul acestui oraş. Nu vreau să spun că madam SOS România ar trebui ignorată, ci că n-ar fi rău dacă am încerca să înţelegem mai mult ce are în cap când vine vorba de viitorul oraşului şi mai puţin ce vrea ea să ne vândă, adică scandal.

    opinii

    Distrugerea statuilor

    Alexandru CĂLINESCU

    Distrugerea statuilor

    Frenezia negatoare woke e urmarea obscurantismului, a fanatismului şi a inculturii. Ideologii woke au cale liberă în mass-media, au pătruns în universităţi şi în şcoli. Acţiunile lor n-au nimic comun cu adevărul istoric. Ei pretind că fac dreptate celor ai căror strămoşi au fost umiliţi şi exploataţi, în realitate manipulează istoria şi adâncesc fracturile sociale.

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    pr. Constantin STURZU

    De ce este atât de aspru Postul Mare?

    Faţă de celelalte posturi de peste an, Postul Mare (care precede Sfintele Paşti) este considerat unul aspru, atât din punct de vedere alimentar, cât şi din alte puncte de vedere. De ce este – sau ni se pare a fi – Postul Mare atât de aspru? De ce, în genere, ne este atât de greu să postim? Din mulţimea de posibile răspunsuri, să reflectăm azi la trei dintre ele.

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    pulspulspuls

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister la liberalii ieşeni: cine va primi de la Bucale pâinea şi cuţitul listelor din toamnă?

    Un mare mister tace şi face pe piaţa politichiei locale în această perioadă, stimaţi electori: cine va face listele de candidaturi de la parlamentarele din toamnă la liberalii ieşeni? 

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri