Anunturi de Mica Publicitate
Abonament la editia electronica
Iasi Tv Life
TeleM
TVR Iasi Telejurnal
Abonament la editia tiparita

Cum se invata umilinta

GALERIE
%PIC_TITLE%
    - +
    Nu doar profesorii ii invata pe altii. Ei insisi au
    de invatat. Au de invatat pentru a fi bine
    pregatiti in clasa, pentru a se pune la curent cu
    noutatile, pentru a obtine gradele si pentru a fi
    competitivi in bransa. Dar mai mult decit orice
    ei invata zilnic o lectie teribila predata de
    autoritati: lectia umilintei. Poate pregatirea
    pentru clasa a fost inlocuita de rutina, poate
    foamea de noutati li s-a domolit, poate spera ca
    gradele sa le obtina fara mare zbatere si poate
    nu mai au energie pentru a dori sa fie
    competitivi. Dar de la lectia umilintei nu au
    scapare.
    ?n fiecare an, de cincisprezece ani incoace, se
    repeta un spectacol penibil: profesorii se fac ca
    fac greva, iar autoritatile se fac ca acorda
    majorarile salariale cerute de profesori. Cu
    salarii umilitoare, pauperizati, transformati in
    proletariat intelectual, profesorii ies, in
    disperare de cauza, in strada si isi ingroasa
    vocea pentru a semana cu cea a sindicalistilor
    de la Roman Brasov. Dar autoritatile stiu cu
    cine au de-a face, stiu ca profesorii nu vor
    bloca strazile, pentru ca asta "nu se cade".
    Singurul moment mai delicat este pe 15
    septembrie al fiecarui an, cind profesorii pot
    strica ceremonia inceperii anului scolar la care
    se afiseaza ministrii, secretarii de stat si
    parlamentarii. Dupa aceasta, negocierile sint un
    joc de societate. Ministrii se incrunta, de parca
    suplimentarea salariilor profesorilor ar pune in
    pericol siguranta nationala (acum, premierul
    Adrian Nastase a declarat, cu o seninatate
    insolenta, ca s-a gindit chiar sa propuna
    convocarea unui referendum pe tema salariilor
    profesorilor), iar profesorii se straduiesc sa para
    amenintatori, pentru ca stiu ca altfel nu obtin
    nici o farima din ceea ce solicita. La urma, mare
    victorie: profesorilor li se acorda ceea ce
    oricum li se cuvenea prin lege si putin peste ca
    sa li se inchida gura, ei accepta sa-si duca
    crucea mai departe si asteapta anul urmator,
    cind, fireste, vor ameninta din nou cu greva.
    ?n meseria de profesor conteaza foarte mult
    respectul - al altora si respectul de sine. Pentru
    a avea autoritate in clasa, profesorul trebuie sa
    impuna respect, prin ceea ce stie, prin tinuta,
    iar pentru a fi in general bun, trebuie sa aiba un
    rezonabil respect de sine, pentru a avea
    energie sa performeze. Aici este problema. Cu
    salariul pe care il are, este foarte greu sa
    schimbe camasa din material sintetic cu cea de
    bumbac, bluza scamosata cu una care se
    poarta acum, pantofii greu incercati cu unii noi
    si de piele, cartile din anii '70 cu altele mai
    actuale si mai scumpe, computerul antic cu
    unul updatat si conectat la Internet, telefonul
    butucanos cu altul cu display color. Asupra
    profesorilor se exercita o presiune sociala
    fantastica. Multi dintre elevi sint cu moda la zi,
    sint familiari cu ultimul tip de telefon si cu
    Internetul si, daca cumva doresc, au acces si la
    cartile la care profesorii jinduiesc. Mesaje
    enervante vin si de la profesorii care au parasit
    meseria: acestia sint mai senini pentru ca la
    noile locuri de munca au salarii mai bune,
    promoveaza mai usor, nu le mai face directorul
    mizerii, nu mai sint umiliti pe culoarele strimte
    ale Inspectoratului. Sistemul este dereglat in
    asa masura, incit s-a ajuns sa se creada ca
    aceia care sint cu adevarat buni si doresc sa
    reuseasca in viata trebuie sa paraseasca
    profesoratul. Daca reclama salarii mai bune, li
    se spune sa-si schimbe meseria. Dar unii nu
    doresc sa fie nici oameni de afaceri, nici dealeri
    la Connex si nici ziaristi, iar unii nici macar nu
    doresc sa fie extraordinari; doresc sa predea
    pentru ca socotesc ca aceasta le este vocatia.
    Ei, daca asta vor, nu au decit sa rabde. A ajuns
    sa fie in natura lucrurilor ca profesoratul sa
    insemne saracie si umilinta. Nimeni nu mai
    crede ca dascalii pot fi platiti in sfirsit onorabil si
    sa se termine aceasta poveste.
    ?n fine, probabil mai iritanta decit orice pentru
    profesori este naturaletea cu care profesorii
    care au devenit politicieni uita locul din care au
    plecat. ?ntr-o Rom?nie condusa de profesori,
    profesorii o duc cit se poate de prost. Cei care
    parasesc intelighentia pentru a intra in
    privilighentie manifesta o socanta ura de sine,
    isi sterg cu buretele trecutul, doresc sa uite ce
    au fost, pentru ca memoria acelui trecut este
    ambarasanta. Cind stau intr-o casa
    confortabila, cind au sofer la dispozitie, cind au
    minute incluse in abonamentul telefonic pentru
    a vorbi cu toate matusile, cind se socializeaza
    cu mai marii tarii este greu sa-si aduca aminte
    de vremurile in care isi cumparau haine ieftine
    sau, eventual, de la second-hand, cind
    vorbeau la telefon cu ochii pe cronometru, cind
    foloseau veioza pe post de lustra si foloseau
    apa cu zgircenie, ca sa nu se incarce factura la
    intretinere. La urma urmei, dupa standardele
    lumii civilizate, este normal sa stai intr-o casa
    buna, sa ai o masina buna si sa ai bani sa
    maninci macar din cind in cind la restaurant, la
    fel cum este anormal sa nu ai cu ce cumpara o
    pereche de pantofi rezonabili, daca tot esti
    angajat. Din acest motiv, profesorii deveniti
    politicieni socotesc ca toate avantajele de care
    se bucura in noua pozitie sint firesti si li se
    cuvin. Problema este ca ei uita bovaric ca
    datele normalitatii sint, la noi, schimbate si ca
    normalitatea ce li se cuvine lor li se cuvine si
    altora. Aleg cinic solutia salvarii individuale si,
    in loc sa actioneze politic dupa regulile
    reprezentarii bransei din care provin, ei joaca
    rolul parvenitului care face eforturi sa-si stearga
    trecutul.
    Cu toate ca au salarii de mizerie, cu toate ca le
    este greu sa tina pasul, profesorii - pentru ca
    asa le-o cere pozitia, pentru ca doresc sa-si
    pastreze respectul de sine - se straduiesc totusi
    sa se imbrace decent, sa-si cumpere macar din
    cind in cind carti, sa fie cu informatiile la zi. Ei
    isi rascumpara dreptul la normalitate printr-un
    mare efort, intrucit normalitatea echivaleaza, la
    puterea lor financiara, cu un istovitor consum
    de prestigiu. Este greu sa fii plebeu si sa te arati
    la lume ca "middle class".
    Iar lumea, asa cum este construita ea, nu iti
    permite sa fii plebeu. Daca profesorii ar bloca
    strazile, daca ar boicota intr-adevar inceperea
    anului scolar, li s-ar spune ca asa ceva nu se
    face, ca nu cadreaza cu statutul lor. Poate este
    adevarat, dar atunci la fel de adevarat este ca
    nici salariile de mizerie ale profesorilor nu
    cadreaza cu pozitia lor. Acesta este un lucru
    despre care lumea politica nu prea vrea sa stie.
    Asa cum normalitatea politicienilor este diferita
    de a altora, si adevarurile lor sint diferite de ale
    altora.
    Adrian CIOFL?NCA
    adrian.cioflanca@ziaruldeiasi.ro

    © Drepturi de Autor (Copyright) - Acest articol este proprietatea Ziarul de Iasi (www.ziaruldeiasi.ro) si este protejat de Legea dreptului de autor si drepturilor conexe (8/1996). Preluarea acestui articol se poate face, potrivit reglementarilor in vigoare, doar în limita a maximum 500 de caractere, urmate obligatoriu de un link directionat catre acest articol! Orice incalcare a acestor prevederi va fi supusa procedurilor pentru intrarea in legalitate si recuperarea daunelor.

    Ultima ora

    editorial

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dan CONSTANTIN

    Moştenirea toxică ce o vor lăsa rectorii ajunşi la al treilea sau al patrulea mandat

    Dacă distinsul profesor „X” sau remarcabilul „Z” au putut să treacă peste lege, eu de ce nu aş putea?

    opinii

    Roboţi

    Codrin Liviu CUȚITARU

    Roboţi

    Robotul a trecut, treptat, de la „plimbarea” convulsivă pe coridoarele Universităţii, la alergarea „profesionistă”. Se arăta capabil să sară şi peste obstacole, plăcerea sa supremă fiind „să evite” deliberat, în viteză, femeile de serviciu îngenuncheate pe ciment şi prinse în efortul răzuirii gumelor de mestecat aruncate iresponsabil. Îngrijitoarele se speriau îngrozitor şi ţipau injurios după Robogică (foarte des îl numeau „pocitania dracului”!).

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    George ŢURCĂNAŞU

    Despre discursul regionalist din Moldova (II)

    Delestaţi de centru şi captivi între statalismul teritoriului post-sovietic de la est de Prut şi desconsiderarea de la nivelul Bucureştiului, moldovenii din România aleg soluţia cea mai simplă: ştergerea sau renunţarea la identitate. Exemplele sunt multiple şi deseori invocate în scrieri mai vechi, de la divergenţele teritoriale bucovineană (în plin nucleu statal al Moldovei), vrânceană şi gălăţeană, la tendinţele actuale ale tinerilor de a migra pentru studii spre centrele universitare externe Moldovei, deseori mai prost cotate decât Iaşul în sistemul universitar. În aceste condiţii, să nu înţelegi necesitatea unor mişcări care militează pentru scoaterea Moldovei din izolarea impusă de către centru e cam prea mult!

    Spărgătoarea de coduri

    Bogdan ILIESCU

    Spărgătoarea de coduri

    Viaţa unui copil de acum 40 de ani (şi aproape sigur şi înainte) era absolut fascinantă pentru că era înmuiată din plin în toată istoria omenirii şi în tot ce avea mai valoros, adunat până atunci, în cărţi. Da, lucrurile alea cu un aer prozaic, mărturia perpetuă a unei invenţii seculare, care, prin natura lor de a păstra scris orice gând pe care i-l încredinţai, obligau la multă atenţie, şi mare responsabilitate şi scriitorul, şi cititorul.

    pulspulspuls

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Calcule matematice: am putea avea o premieră la locale la Iaşi de ne va durea mintea

    Dacă tot v-am servit ieri aicea niscai aritmetică electorală de Bahlui, haideţi să continuăm şi azi cu olecuţă de analiză matematică plus geometrie diferenţială tot pe tema asta incitantă! Nu de alta, dar acuşi încep iar simulările de alegeri, şi măcar să fim pregătiţi.

    Caricatura zilei

    La reciclat pet-uri și doze

    Când Sistemul Garantie Colectare te pune pe gânduri

    Cumpara editia digitala

    Vremea in Iasi

    Curs valutar

    Parteneri

    Intrebarea zilei

    Vladimir Putin, presedintele Federatiei Ruse, a declarant intr-un interviu dat jurnalistului american Tucker Carlson ca nu va ataca niciun stat NATO. Credeti ca isi va respecta cuvantul dat?

    vezi raspunsuri