3) Lipsa dezbaterilor, a competitiei si a
reformelor in interiorul PNL. ?n sondaje, PNL
este al doilea partid, dupa PSD, despre care
populatia crede ca trebuie reformat. Din pacate,
in interiorul PNL s-a intimplat ceea ce
prognozam inca inaintea Congresului liberal din
februarie: dupa alegerea in fruntea partidului a
lui Tariceanu si a unei echipe stabilite de acesta
prin lista proprie, competitia si dezbaterile interne
au fost inghetate.
PNL a facut aceeasi greseala ca PSD atunci cind
a venit la guvernare: a concentrat majoritatea
resurselor umane si de alta natura spre actul
executiv (asa incit identitatea partidului s-a
suprapus peste imaginea guvernarii, si invers),
iar puterea in partid a fost concentrata in mina
presedintelui premier. Disidentele au fost
amendate: Stolojan a fost lasat sa vorbeasca
singur, Mona Musca a fost marginalizata, iar
Boureanu, suspendat - lucruri care constituie un
teribil pas inapoi pentru PNL.
Cum s-a vazut din cazul PSD, daca viata de
partid ingheata, iar puterea si beneficiile sint
concentrate in mina unei oligarhii, partidul -
liderii locali, cei neprinsi in actul executiv,
disidentii, activistii, simpatizantii etc - se
demobilizeaza (infringerea PSD poate fi pusa
intr-o buna masura pe seama acestui fapt). Daca
partidul nu se adapteaza din mers, nu are cum
sa fie pregatit atunci cind e nevoie, la alegeri si
in momente de criza (PNL a reactionat greoi si
neconvingator in crizele din acest an). Daca este
blocata competitia interna, nu e sigur ca in prim
plan se afla oamenii cei mai buni (dovada
preeminenta liderilor liberali nepopulari pomeniti,
de tip Ludovic Orban). ?n fine, foarte important,
daca dezbaterile sint aminate, partidul nu
functioneaza ca furnizor de sustinere politica, de
sfaturi utilizabile si strategie coerenta (nauceala
premierului si a PNL in problema alegerilor
anticipate sau in relatia cu Basescu spune totul).
?n PNL, doar disidentii fac strategii (dintre care
cel mai insistent este Valeriu Stoica).
?n acest moment, PNL este un partid destul de
inert, demobilizat, dezarticulat si lipsit de
luciditate - pe scurt, nu este pregatit de o
confruntare politica majora si nici nu suscita, din
acest motiv, incredere populara ridicata.
4) Repetarea greselilor PSD. Trebuie stabilit din
capul locului ca actuala guvernare difera de
aceea a PSD in doua puncte esentiale:
autoritarismul si coruptia. Puterea de acum este
incomparabil mai permisiva si mai putin corupta,
cel putin deocamdata, decit guvernarea
Nastase.
Totusi, PNL, alaturi de celelalte partide din
coalitie, a cedat tentatiei de a prelua citeva
metode din retetarul PSD de concentrare a
puterii. Este vorba de citeva practici informale,
care inca nu sint criminalizate in perceptia
publica si nu stirnesc prea des atentia organelor
de justitie (desi ar trebui!), intrind in formula
"normalitatii" postdecembriste: controalele
ordonate, schimbarea sefilor de institutii pe
criterii politice, recrutarea alesilor altor formatiuni
politice, directionarea banilor publici spre fiefurile
proprii etc. Nici in aceasta privinta derapajele nu
au luat amploarea din perioada 2001-2004, dar
cert este ca PNL nu reuseste sa faca, intr-o
maniera convingatoare, diferenta de PSD si de
celelalte partide politice (percepute de electorat
ca o "clasa politica" destul de uniforma, cu
pacate transpartinice).
PNL are imaginea publica a unui partid orientat
spre profit, amoral (nu imoral, dar nici foarte
preocupat de etica), alunecos, tranzactional.
Liberalii se ghideaza dupa regula cinismului
minim necesar (nu au indolenta PSD, dar nici nu
doresc sa piarda din exces de candoare si
idealism, asemeni PNTCD). Sa nu uitam ca PNL,
in ciuda imaginii publice in declin pentru care ii
plingem de mila, detine cea mai mare putere de
dupa 1989, pe care ar dori sa o pastreze,
consolideze si sporeasca.
5) Imaginea de partid de nisa. ?n timp ce PD este
identificat de electorat ca partid de centru, iar
majoritatea populatiei se declara de centru, PNL
este perceput ca partid de nisa, la dreapta
spectrului politic (deci nu centru-dreapta), spre
care se indreapta in cel mai bun caz un sfert din
populatie.
PNL nu are un discurs integrator, inglobant,
despre natiune si societate, si nici mesaje pentru
grupuri tinta altele decit patronatul privat. O
parte consistenta a elitei si diferite segmente ale
societatii pur si simplu nu se recunosc si nu se
simt reprezentate in discursul PNL, care nu are
elaborata o strategie de tip catch-all (de felul
celor incercate de PSD si PD), de extindere a
bazei electorale. De fapt, au existat, de
exemplu, citeva tentative de a recupera
electoratul CDR-ului, prin resuscitarea
discursului anti-comunist si a unor initiative
menite a aduce curatenie morala in societate
(lustratie, procesul comunismului, controlul
serviciilor secrete etc). Pentru ca astfel de
strategii sa aduca profit este nevoie de
perseverenta si de reusite.
Marea problema este ca marginalitatea PNL nu
tine atit de discurs, cit de componenta. ?n mod
particular, formatiunea liberala este vazuta ca
interfata politica a unor interese parcelare si
solidaritati de afaceri. "Scandalul telefonului"
legat de prietenia Tariceanu-Patriciu a intarit
aceasta impresie (de fapt, toate partidele sint
conectate la interese specifice, insa PNL risca
sa joace rol de tap ispasitor).
?n filialele liberale, recrutarea membrilor si
promovarea liderilor s-a facut preponderent dupa
un anumit portret robot al "liberalului de succes"
care aproape se suprapune cu portretul omului
de afaceri, care isi converteste capitalul
economic in capital politic. Cazul filialei Iasi -
dominata de omul de afaceri deputat Relu
Fenechiu, de prefectul Radu Prisacaru (teoretic,
fost liberal si fost om de afaceri) si alti tineri self-
employed reuniti intr-o "cooperativa" care
controleaza promovarile in organizatie - este un
exemplu foarte bun. Partea proasta este ca, intr-
un oras ca Iasul, "capitala Moldovei", "capitala
culturii", localitate cu nu mai putin de 400.000 de
locuitori cu profiluri socio-profesionale foarte
diverse, segmente importante ale elitei (lumea
universitara, elita umanista, cea administrativa,
anumite profesii liberale) si ale populatiei
(functionarii, muncitorii) sint precar reprezentate
in filiala PNL, la virful acesteia.
Toate cele afirmate despre PNL nu implica nici
pe departe ca restul partidelor, si PD in mod
particular, cu care formatiunea liberala se
compara mai des, nu ar avea aceleasi pacate.
PD este in aceeasi masura un partid nereformat,
clientelar, fara prea mare democratie interna,
tentat, la rindu-i, de "metodologia" PSD de
acumulare a puterii, care nu are filiale
reprezentative etc. ?n schimb, profita din plin de
pe urma transferurilor de imagine dinspre
popularul Traian Basescu, de imaginea de partid
de centru, de discursul mai inclusiv, de faima
unor lideri "eficienti" si de mai slaba identificare
cu guvernarea.
Adrian CIOFL?NCA
adrian.cioflanca@ziaruldeiasi.ro